(1) Pentru desfășurarea activității de prevenire a separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a realiza și actualiza o listă cu instituțiile și organizațiile aflate pe raza unității administrativ-teritoriale, respectiv unitățile de învățământ preuniversitar, medicii de familie, spitalele, organizațiile neguvernamentale acreditate ca furnizori de servicii sociale care desfășoară activități în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, organizațiile și cultele recunoscute care pot sprijini serviciul public de asistență socială în:
a) identificarea și sprijinirea familiilor care se află în situație de vulnerabilitate și au în îngrijire copii care sunt expuși riscului de separare;
b) furnizarea de servicii de informare și consiliere;
c) furnizarea de servicii de educație;
d) furnizarea de servicii medicale;
e) furnizarea de servicii de informare de natură juridică;
f) furnizarea de servicii de abilitare/reabilitare pentru copiii cu dizabilități;
g) furnizarea de servicii sociale.
(2) În situația în care în unitatea administrativ-teritorială nu sunt disponibile resursele prevăzute la alin. (1) , lista poate fi extinsă la unitățile administrativ-teritoriale învecinate, care se situează la o distanță de cel mult 30 de km de la limita de graniță a comunelor, cu condiția ca între unitățile administrativ-teritoriale să existe drumuri de acces. În aceste situații, accesul la servicii se face în baza unui parteneriat între autoritățile administrației locale.