LexistoriaDreptul la drept.

Dispoziții generale și definiții

Azi

Legea 156/2023 · 8 articole

Articolul 1

Prezenta lege reglementează cadrul legal privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie.

Articolul 2

Activitatea de prevenire a separării copilului de familie are la bază următoarele coordonate:

a) promovarea principiului interesului superior al copilului și a respectării drepturilor copilului;

b) promovarea bunăstării sociale, spirituale și morale, a sănătății fizice și mentale, sub orice formă și prin orice mijloace pentru copilul expus riscului de separare de familie;

c) promovarea, cu prioritate, a valorilor familiale, a menținerii în familie a copilului expus riscului de separare și integrarea lui în comunitate;

d) participarea copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate, și a familiei la deciziile care îl privesc.

Articolul 3

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit prevederilor Codului civil ;

b) familie - părinții căsătoriți sau părinții necăsătoriți și copilul/copiii crescut/crescuți și îngrijit/îngrijiți de aceștia, precum și părintele singur și copilul/copiii crescut/crescuți și îngrijit/îngrijiți de acesta, care locuiesc împreună;

c) situație de risc de sărăcie monetară - copil care este crescut și îngrijit într-o familie în care venitul înregistrat pe membru de familie, din suma totală de bani obținută din venituri salariale și asimilate salariilor, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de șomaj, beneficii de asistență socială, indiferent de bugetul din care se suportă, obligații legale de întreținere și alte creanțe legale, de către toți membrii familiei, este sub nivelul indicatorului social de referință;

d) situație de risc de sărăcie extremă - copil care este crescut și îngrijit într-o familie afectată de deprivare materială și socială severă și care din cauza lipsei resurselor financiare nu își permite încălzirea locuinței și asigurarea hranei copilului;

e) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor, a beneficiilor, precum și modul de acompaniere a familiei pe o perioadă de cel puțin 12 luni în vederea prevenirii separării copilului de familie;

f) situație de risc de separare - orice situație, acțiune sau inacțiune care afectează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală ori socială a copilului, în familie sau în comunitate, pentru o perioadă determinată de timp și care este constatată de către serviciul public de asistență socială;

g) vulnerabilitate - situația în care familia care își pierde temporar, parțial sau total, capacitatea de creștere și îngrijire a copiilor;

h) centru de zi - serviciul social care are ca misiune prevenirea separării copilului de familie, prin asigurarea, pe timpul zilei, a unor activități de îngrijire, educație informală și nonformală, recreere-socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viață independentă, abilitare/reabilitare, după caz, asigurarea hranei etc. pentru copii, precum și a unor activități de sprijin, consiliere, educare etc. pentru părinți sau reprezentanții legali, precum și pentru alte persoane care au în îngrijire copii.

Articolul 4

(1) Copilul este considerat în risc de separare de familie dacă familia care se ocupă cu creșterea și îngrijirea lui se confruntă cu una sau multe dintre următoarele situații:

a) situația economică și condițiile de locuit precare existente în mediul său familial și/sau în comunitate, respectiv situație de risc de sărăcie monetară sau sărăcie extremă;

b) starea de sănătate precară a unuia sau a mai multor membri ai familiei, inclusiv dizabilitatea acestora;

c) mediul abuziv, violent existent în familie și comportamentele la risc care pot afecta negativ relațiile dintre adulți, copii și dintre adulți și copii.

(2) Copilul este considerat a fi în risc de separare și în anumite situații de vulnerabilitate cu care se confruntă, cum ar fi comportamentul delincvent, părăsirea repetată a domiciliului, consumul de alcool și de droguri, tentativă de suicid și abandonul școlar, chiar dacă familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui nu se confruntă cu niciuna dintre situațiile prevăzute la alin. (1) .

Articolul 5

(1) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de situația economică și condițiile de locuit ale acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

a) trăiește în sărăcie extremă;

b) are venituri reduse și nu primește beneficii de asistență socială;

c) are părintele unic susținător sau ambii părinți fără ocupație sau în șomaj;

d) ocupă fără drept anumite spații de locuit, inclusiv spații construite ilegal sau locuințe improvizate ori spații care nu sunt destinate locuirii;

e) nu dispune de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane, respectiv locuința este supraaglomerată;

f) locuiește în spații improprii sau întâmpină probleme privind siguranța și igiena locuinței.

(2) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de situația socială a acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

a) are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă;

b) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate;

c) are unul sau mai mulți copii care au revenit în țara de origine după o experiență de peste un an de migrație;

d) are membri adulți cu dizabilități care le afectează semnificativ calitatea vieții și participarea lor la viața socială;

e) are cel puțin un membru al familiei care nu are acte de stare civilă;

f) a avut sau are unul sau mai mulți copii pentru care a fost stabilită o măsură de protecție specială, în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

g) a avut sau are unul sau mai mulți copii părăsiți în unitățile sanitare;

h) a avut sau are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate.

(3) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de starea de sănătate a acesteia, se află în situația de vulnerabilitate având unul sau mai mulți copii polispitalizați.

(4) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de nivelul de educație al acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

a) are unul sau mai mulți copii de vârstă școlară care nu au fost înscriși într-o formă de învățământ sau care nu frecventează cursurile unei forme de învățământ obligatoriu;

b) are unul sau mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale.

Articolul 6

(1) Pentru stabilirea situației de risc de separare în care se află copilul trebuie analizate, cu prioritate, următoarele aspecte:

a) caracterul permanent sau ocazional al situației de risc, respectiv necesitatea de a face distincție între dificultățile temporare în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului, susceptibile de a fi ameliorate într-o perioadă de timp rezonabilă, și dificultățile majore care necesită o abordare susținută pe termen lung;

b) nivelul de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate ale copilului, apartenența lui la familie și relațiile intrafamiliale;

c) capacitatea părinților de înțelegere a riscului la care este expus copilul, gradul lor de mobilizare și de acceptare a propunerilor de sprijin, precum și abilitățile parentale.

(2) Evaluarea situației de risc a unui copil se realizează de către serviciul public de asistență socială de la domiciliul copilului și constă în următoarele 3 niveluri de analiză:

a) acoperirea nevoilor esențiale/de bază, fizice, afective, intelectuale și sociale pentru dezvoltarea copilului, menținerea stării de sănătate și asigurarea securității sale fizice, a moralității și autonomiei specifice vârstei sale;

b) calitatea relațiilor copilului cu părinții și capacitatea acestora de a se mobiliza în interesul copilului;

c) impactul contextului familial și al mediului social asupra situației și dezvoltării copilului.

Articolul 7

(1) Dacă în urma evaluării unui copil și a familiei acestuia, serviciul public de asistență socială constată că acesta se află în cel puțin o situație de vulnerabilitate prevăzută la art. 5 se întocmește planul de servicii.

(2) Planul prevăzut la alin. (1) cuprinde serviciile care trebuie oferite pentru a răspunde nevoilor identificate ale copilului și ale familiei acestuia, beneficiile de asistență socială oferite acestora și intervențiile necesare pentru punerea în practică a planului, finalitatea urmărită prin implementarea planului, cine oferă serviciile și pentru ce perioadă de timp. Planul de servicii se aprobă prin dispoziție a primarului.

(3) Planul prevăzut la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu servicii care să răspundă nevoilor identificate ale copilului.

(4) Planul prevăzut la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu servicii și activități destinate părinților, care pot consta în:

a) informare, consiliere și acompaniere în domeniul sănătății, educației, ocupării forței de muncă, locuirii și protecției sociale;

b) dezvoltarea abilităților parentale;

c) facilitarea accesului acestora la beneficiile de asistență socială și serviciile existente;

d) referirea către servicii sociale, de educație, sănătate și de ocupare a forței de muncă.

(5) Planul de servicii este întocmit pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, perioadă în care este obligatorie sprijinirea părinților în creșterea și îngrijirea copilului.

(6) La întocmirea planului de servicii, în funcție de factorii de vulnerabilitate identificați, care expun copilul situației de risc de separare, trebuie avute în vedere și măsuri pentru familie care să vizeze următoarele:

a) îmbunătățirea situației financiare a familiei;

b) îmbunătățirea condițiilor de locuit ale familiei;

c) îmbunătățirea abilităților parentale;

d) îmbunătățirea aptitudinilor casnice;

e) asigurarea accesului și participarea la diverse forme de educație;

f) asigurarea accesului la tratament sau reabilitare pentru comportamentele la risc, consumul de droguri și alcool;

g) îngrijirea adecvată și protecția copiilor împotriva oricăror forme de violență;

h) sprijinirea părinților ai căror copii au beneficiat sau ar avea nevoie de servicii de protecție.

(7) Monitorizarea implementării planului de servicii se realizează de către asistentul social sau, după caz, de către tehnicianul în asistență socială responsabil cu activitatea de prevenire a separării copilului de familie din cadrul serviciului public de asistență socială prin vizite la domiciliul copiilor aflați în situație de separare astfel:

a) semestrial și ori de câte ori se impune, în situația în care în urma evaluării copilului și a familiei se constată sub 10 situații de risc din cele prevăzute la art. 5 ;

b) trimestrial și ori de câte ori se impune, în situația în care în urma evaluării copilului și a familiei se constată peste 10 situații de risc din cele prevăzute la art. 5 .

Articolul 8

(1) Pentru desfășurarea activității de prevenire a separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a realiza și actualiza o listă cu instituțiile și organizațiile aflate pe raza unității administrativ-teritoriale, respectiv unitățile de învățământ preuniversitar, medicii de familie, spitalele, organizațiile neguvernamentale acreditate ca furnizori de servicii sociale care desfășoară activități în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, organizațiile și cultele recunoscute care pot sprijini serviciul public de asistență socială în:

a) identificarea și sprijinirea familiilor care se află în situație de vulnerabilitate și au în îngrijire copii care sunt expuși riscului de separare;

b) furnizarea de servicii de informare și consiliere;

c) furnizarea de servicii de educație;

d) furnizarea de servicii medicale;

e) furnizarea de servicii de informare de natură juridică;

f) furnizarea de servicii de abilitare/reabilitare pentru copiii cu dizabilități;

g) furnizarea de servicii sociale.

(2) În situația în care în unitatea administrativ-teritorială nu sunt disponibile resursele prevăzute la alin. (1) , lista poate fi extinsă la unitățile administrativ-teritoriale învecinate, care se situează la o distanță de cel mult 30 de km de la limita de graniță a comunelor, cu condiția ca între unitățile administrativ-teritoriale să existe drumuri de acces. În aceste situații, accesul la servicii se face în baza unui parteneriat între autoritățile administrației locale.