(1) Acolo unde duplicarea elementelor de infrastructură fizică este ineficientă din punct de vedere economic sau imposibilă fizic, orice persoană care deține cu orice titlu o infrastructură fizică instalată în interiorul unei clădiri are obligația ca, la solicitarea unui furnizor de rețele publice de comunicații electronice, să îi acorde acestuia acces la respectiva infrastructură fizică interioară, în vederea instalării unei rețele de comunicații electronice, în condiții obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii, inclusiv, acolo unde este cazul, în ceea ce privește tariful, cu condiția ca exercițiul acestui drept sau efectuarea lucrărilor de acces să se realizeze în condițiile legii.
(2) În cazul în care, în termen de maximum două luni de la data primirii unei cereri de acces la infrastructura fizică instalată în interiorul unei clădiri, părțile nu ajung la un acord, oricare dintre acestea se poate adresa ANCOM în vederea soluționării litigiului în conformitate cu prevederile cap. V și stabilirii, după caz, a modalităților și condițiilor, inclusiv cele tarifare, în care se realizează accesul la infrastructura fizică interioară sau la punctul de acces.
(3) În situația în care părțile unui contract de acces la infrastructura fizică instalată în interiorul unei clădiri nu ajung la un acord cu privire la modificarea clauzelor contractuale privind modalitățile și condițiile, inclusiv cele tarifare, în care se realizează accesul la respectiva infrastructură fizică, oricare dintre acestea poate sesiza ANCOM în vederea soluționării litigiului în conformitate cu prevederile cap. V.
(4) Tarifele prevăzute la alin. (2) se stabilesc cu respectarea, în mod corespunzător, a prevederilor art. 19 alin. (2) .
(5) Exercitarea dreptului de acces prevăzut de prezentul articol se realizează cu respectarea principiului minimei atingeri aduse proprietății.