LexistoriaDreptul la drept.

Competența generală

Azi

Legea 187/2003 · 3 articole

Articolul 3

Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, instanțele judecătorești române sunt competente să soluționeze litigiile dintre o parte română și o parte străină sau numai dintre străini, persoane fizice ori persoane juridice, dacă pârâtul sau cel puțin unul dintre pârâți își are domiciliul, reședința ori fondul de comerț în România.

Articolul 4

Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemată în judecata în fața instanțelor din alt stat membru, respectiv în fața instanțelor române, după cum urmează:

a) în materie contractuală, la instanța statului pe al cărui teritoriu se afla locul de executare. În sensul prezentului articol, prin loc de executare se înțelege, în cazul vânzării de mărfuri, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile, iar în cazul prestărilor de servicii, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile;

b) în materia obligației de întreținere, la instanța statului pe al cărui teritoriu se afla domiciliul sau reședința creditorului, dacă cererea este formulată pe cale principala. În cazul în care cererea privind pensia de întreținere este formulată pe cale accesorie, este competența instanța care, potrivit legii, este chemată să soluționeze cererea principala;

c) în materie delictuala, la instanța statului pe al cărui teritoriu s-a produs sau urmează să se producă prejudiciul;

d) în cazul acțiunii civile în despăgubiri sau în restituire de bunuri ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, la instanța investită cu soluționarea acțiunii penale, dacă acea instanța este competența, conform legislației naționale, să soluționeze acțiunea civilă;

e) în cazul litigiilor rezultate în urma funcționarii unei sucursale, agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se afla sucursala, agenția sau unitatea în cauza;

f) în cazul fondatorului, administratorului sau beneficiarului unui fond creat în temeiul unui statut, document scris sau unei convenții verbale, cu confirmare scrisă, în fața instanțelor din statul membru unde fondul în cauza își are sediul;

g) în cazul unui litigiu referitor la plata unei remunerații pretinse pentru salvarea unei incarcaturi sau a unor mărfuri, la instanța competența sa dispună sechestrarea încărcăturii ori a mărfii în vederea obținerii unei astfel de plati, dacă pârâtul detinea, la momentul operației de salvare, un drept asupra încărcăturii sau a mărfii.

Articolul 5

Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru mai poate fi chemată în judecata:

a) în cazul unei cereri în revendicare, îndreptată împotriva mai multor pârâți, la instanța statului pe al cărui teritoriu se afla domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâți, dacă datorită raportului de conexitate dintre cereri exista interesul judecării lor împreună;

b) într-o cerere intemeiata pe obligația de garanție, la instanța competența să soluționeze cererea privind obligația principala;

c) în cazul unei acțiuni pe temei contractual care poate fi conexata unei acțiuni reale imobiliare îndreptate împotriva aceleiași persoane, la instanța în a carei raza teritorială este situat imobilul;

d) în cazul unei cereri întemeiate pe același act sau fapt ca și o alta acțiune anterioară, în fața instanței la care se afla pe rol aceasta.