Competența în materie de asigurări

(1) Asiguratorul având sediul pe teritoriul României sau al unui stat membru poate fi chemat în judecata după cum urmează:

a) în fața instanței statului pe al cărui teritoriu își are sediul;

b) în fața instanței române ori, după caz, a statului membru pe al cărui teritoriu își are domiciliul sau, după caz, sediul deținătorul poliței de asigurare, asiguratul ori beneficiarul asigurării;

c) dacă este coasigurator, în fața instanței române ori din statul membru la care este introdusă acțiunea împotriva asiguratorului principal.

(2) În cazul în care asiguratorul nu are sediul pe teritoriul României sau al unui stat membru, însă deține o sucursala, agenție ori o alta unitate pe acest teritoriu, se considera ca având sediul în România sau, după caz, în acel stat membru, în cazul litigiilor rezultate în urma funcționarii acelei sucursale, agenții sau unități.

(1) Asiguratorul poate intenta acțiune numai la instanțele din România ori din statul membru pe al cărui teritoriu se afla domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, indiferent dacă acesta este deținătorul poliței de asigurare, asiguratul ori un beneficiar.

(2) Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere dreptului asiguratorului de a introduce o cerere reconvențională la instanța la care, în conformitate cu prezenta secțiune, acțiunea inițială este în curs.

(1) De la dispozițiile art. 6-9 se poate deroga printr-o convenție încheiată ulterior nașterii litigiului.

(2) Dacă la data încheierii contractului de asigurare asiguratorul și asiguratul aveau domiciliul ori sediul pe teritoriul României sau al aceluiași stat membru, clauza privind competența instanțelor din acest stat este valabilă chiar dacă prejudiciul s-a produs pe teritoriul altui stat, cu condiția ca un astfel de acord sa nu vina în contradictie cu legea statului pe al cărui teritoriu își aveau domiciliul sau, după caz, sediul părțile.

a) pagube produse navelor maritime, instalațiilor din zona de coasta sau din largul marii ori aeronavelor, rezultate în urma utilizării lor în scopuri comerciale;

b) pagube produse bunurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele călătorilor, atunci când tranzitul este integral sau parțial efectuat cu nave maritime ori aeronave;

c) răspunderea decurgând din utilizarea sau exploatarea navelor, instalațiilor ori aeronavelor menționate la lit. a), cu excepția răspunderii pentru vătămări corporale produse călătorilor sau pentru pierderea ori deteriorarea bagajelor acestora;

d) răspunderea pentru pierderile sau daunele cauzate bunurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele călătorilor, atunci când tranzitul este integral sau parțial efectuat cu nave maritime ori aeronave.