Litispendenta și conexitate

(1) În cazul în care se introduce o acțiune la instanța română, ulterior introducerii unei acțiuni cu același obiect și între aceleași părți la o instanța dintr-un stat membru, instanța română suspenda din oficiu acțiunea până la stabilirea competentei primei instanțe sesizate.

(2) După stabilirea competentei primei instanțe sesizate, instanța română își declina competența în favoarea acesteia.

(1) În cazul în care la o instanța română se introduce o acțiune aflată în raport de conexitate cu o acțiune introdusă anterior la o instanța dintr-un stat membru, instanța română poate suspenda acțiunea.

(2) În cazul în care acțiunile aflate în raport de conexitate se afla în prima instanța, instanța română poate, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența în favoarea instanței întâi sesizate, dacă aceasta este competența să soluționeze acțiunea instanței române și dacă legislația naționala permite conexarea acestor acțiuni.

(3) Sunt considerate în raport de conexitate acele acțiuni care sunt atât de strâns legate între ele încât este eficient ca acestea să fie judecate împreună pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile ce pot rezultă în cazul acțiunilor separate.

a) la data la care a fost depus actul de sesizare sau un alt act echivalent la instanța respectiva, cu condiția ca reclamantul sa fi luat măsurile necesare pentru ca actul să fie înmânat pârâtului, dacă avea aceasta obligație potrivit legii; sau

b) în cazul în care actul trebuie comunicat înainte de a fi depus la instanța, la data la care actul a fost primit de autoritatea responsabilă cu comunicarea acestuia, dacă, potrivit legii, reclamantul a luat măsurile necesare pentru ca acesta să fie depus la instanțe.