(1) Termenii și expresiile utilizate în prezenta lege au semnificația prevăzută la art. 2 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) compensație - suma care se plătește de către Fondul de garantare, până la concurența atât a obligației totale a administratorilor față de participantul sau beneficiarul unui fond de pensii private administrat de acesta, cât și a obligației totale a furnizorilor de pensii;
b) contribuția inițială - suma nerambursabilă datorată Fondului de garantare de către administratorii și furnizorii de pensii private, autorizați de A.S.F., utilizată pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare;
c) contribuția anuală - suma datorată de către administratorii și furnizorii de pensii private, autorizați de A.S.F., stabilită conform prevederilor art. 17 alin. (4) ;
d) contribuția majorată - suma datorată Fondului de garantare, în situații deosebite și justificate, de către administratorii și furnizorii de pensii private pentru completarea necesarului de resurse, în vederea acoperirii obligației pe care Fondul de garantare o are față de participanți și beneficiari;
e) imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului - orice împrejurare care creează o indisponibilitate de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administrație al Fondului de garantare, cu o durată mai mare de 90 de zile calendaristice consecutive.