LexistoriaDreptul la drept.

Dispoziții generale

Azi

Legea 187/2011 · 4 articole

Articolul 1

La data intrării în vigoare a prezentei legi se înființează Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, denumit în continuare Fondul de garantare.

Articolul 2

(1) Fondul de garantare se constituie ca persoană juridică de drept public.

(2) Organizarea și funcționarea Fondului de garantare se stabilesc prin statut propriu, aprobat de Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., la propunerea Consiliului de administrație al Fondului de garantare, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Sediul Fondului de garantare este în municipiul București.

Articolul 3

(1) Scopul Fondului de garantare este acela de a garanta drepturile participanților și ale beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii private, reglementat și supravegheat de către A.S.F., potrivit condițiilor și în limitele stabilite în prezenta lege.

(2) Fondul de garantare compensează pierderile participanților și/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private, atât în perioada de acumulare a contribuțiilor, cât și după deschiderea dreptului la pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau a furnizorilor de pensii de a onora obligațiile asumate și asigură plata drepturilor participanților ori ale beneficiarilor la fondurile de pensii private, în cazul imposibilității asigurării lor de către administratorii sau furnizorii de pensii private, după caz.

(3) Fondul de garantare este organizat astfel încât constituirea, evidența și utilizarea resurselor pentru plata compensației către participanții fondurilor de pensii facultative să se facă în mod distinct față de constituirea, evidența și utilizarea resurselor pentru plata compensației către participanții fondurilor de pensii administrate privat, respectiv pentru perioada de acumulare a contribuțiilor și perioada de plată a pensiilor, iar resursele pentru plata compensației se gestionează distinct de resursele pentru acoperirea cheltuielilor de administrare și funcționare a Fondului de garantare.

(4) Fondul de garantare poate fi administrator special al unui fond de pensii din sistemul de pensii private, conform deciziei Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F.

(5) În calitate de administrator special, Fondul de garantare înlocuiește structura de conducere a administratorului fondului de pensii și preia temporar activitatea de administrare a fondului de pensii.

Articolul 4

(1) Termenii și expresiile utilizate în prezenta lege au semnificația prevăzută la art. 2 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) compensație - suma care se plătește de către Fondul de garantare, până la concurența atât a obligației totale a administratorilor față de participantul sau beneficiarul unui fond de pensii private administrat de acesta, cât și a obligației totale a furnizorilor de pensii;

b) contribuția inițială - suma nerambursabilă datorată Fondului de garantare de către administratorii și furnizorii de pensii private, autorizați de A.S.F., utilizată pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare;

c) contribuția anuală - suma datorată de către administratorii și furnizorii de pensii private, autorizați de A.S.F., stabilită conform prevederilor art. 17 alin. (4) ;

d) contribuția majorată - suma datorată Fondului de garantare, în situații deosebite și justificate, de către administratorii și furnizorii de pensii private pentru completarea necesarului de resurse, în vederea acoperirii obligației pe care Fondul de garantare o are față de participanți și beneficiari;

e) imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului - orice împrejurare care creează o indisponibilitate de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administrație al Fondului de garantare, cu o durată mai mare de 90 de zile calendaristice consecutive.