LexistoriaDreptul la drept.

Resursele financiare ale Fondului de garantare

Azi

Legea 187/2011 · 5 articole

Articolul 14

Administratorii de fonduri și furnizorii de pensii private autorizați de A.S.F. au obligația plății contribuției inițiale, a contribuției anuale, respectiv a contribuției majorate, după caz, la Fondul de garantare, precum și asigurarea plății resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare.

Articolul 15

(1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:

a) sume plătite la Fondul de garantare cu titlu de contribuție inițială la constituirea Fondului de garantare de către administratorii și furnizorii de pensii private;

b) sume plătite cu titlu de contribuții anuale la Fondul de garantare, distinct pentru fondurile de pensii facultative, respectiv fondurile de pensii administrate privat;

c) sume plătite la Fondul de garantare cu titlu de penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a contribuțiilor datorate Fondului de garantare;

d) sume rezultate din fructificarea disponibilităților plasate;

e) sume plătite la Fondul de garantare cu titlu de contribuții majorate;

f) venituri din recuperarea creanțelor compensate de Fondul de garantare, decurgând din subrogarea în drepturile participanților și/sau ale beneficiarilor;

g) donații, sponsorizări, asistență tehnică, fonduri nerambursabile;

h) alte resurse financiare, inclusiv credite bancare;

i) sume plătite Fondului de garantare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea și funcționarea acestuia.

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) vor fi utilizate numai pentru asigurarea plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor.

(3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a) și g)-i) vor putea fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare, în limitele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de Consiliul A.S.F..

(4) Penalitățile datorate Fondului de garantare pentru neplata la termen a contribuțiilor se calculează în conformitate cu reglementările legale în vigoare aplicabile în materia colectării creanțelor bugetare.

(5) În situația în care se constată de către Consiliul de administrație al Fondului de garantare că resursele financiare ale Fondului de garantare prevăzute la alin. (1) sunt insuficiente pentru acoperirea plății compensației către participanți și beneficiari, acesta poate apela la împrumuturi garantate de statul român, contractate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind datoria publică.

(6) Resursele financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al Fondului de garantare, care se elaborează anual de către Consiliul de administrație al Fondului de garantare, până la data de 1 noiembrie a anului curent pentru anul următor, și se aprobă de către Consiliul A.S.F..

(7) Sumele rezultate ca fiind necesare pentru acoperirea cheltuielilor de administrare și funcționare a Fondului de garantare se împart în mod egal la toți administratorii de fonduri și furnizorii de pensii private autorizați la data aprobării bugetului de venituri și cheltuieli și vor fi plătite până la data de 31 martie a anului următor.

Articolul 16

(1) Contribuția inițială la Fondul de garantare a fiecărui administrator de fonduri și furnizor de pensii private reprezintă echivalentul a 1% din capitalul social minim legal aferent autorizării pentru administrarea de fonduri de pensii private, respectiv autorizării pentru plata de pensii private.

(2) Administratorii de fonduri și furnizorii de pensii private ce vor rezultă ca urmare a unei fuziuni sau a altei modalități de transformare sunt scutiți de la plata contribuției inițiale.

Articolul 17

(1) Contribuția anuală este destinată garantării drepturilor participanților și beneficiarilor, după caz.

(2) Contribuția anuală datorată Fondului de garantare se calculează de către acesta până la data de 31 ianuarie pentru anul în curs. Calculul sumelor necesare se realizează prin metode actuariale.

(3) Fondul de garantare elaborează norme cu privire la calculul actuarial reprezentând contribuția anuală și le supune spre aprobare Consiliului A.S.F..

(4) Contribuția anuală a fiecărui administrator și furnizor de pensii private se stabilește pe baza declarațiilor transmise de către aceștia Fondului de garantare prin intermediul unui formular, ale cărui format și dată de raportare se vor stabili de către Fondul de garantare și care va fi avizat de către A.S.F..

(5) Plata contribuției anuale se va face până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an. În condițiile în care plata contribuției anuale nu se va efectua la termen, se vor aplica prevederile art. 30 .

(6) În situații deosebite și justificate, la propunerea Consiliului de administrație al Fondului de garantare și cu aprobarea Consiliului A.S.F., contribuția anuală poate fi majorată până la dublul nivelului acesteia, în funcție de necesarul de resurse pentru acoperirea obligațiilor acestuia.

(7) În cazul în care, la propunerea Consiliului de administrație al Fondului de garantare, Consiliul A.S.F. decide majorarea contribuției anuale în condițiile prevăzute la alin. (6) , administratorii și furnizorii de pensii private sunt înștiințați despre această decizie de către Fondul de garantare, în termen de 15 zile de la aprobarea majorării.

(8) Decizia Consiliului A.S.F. conține și termenul de plată a contribuției majorate.

Articolul 18

(1) Contribuțiile plătite de administratorii și furnizorii de pensii private nu se restituie, inclusiv în cazul lichidării judiciare și/sau al dizolvării acestora.

(2) Activele Fondului de garantare nu pot face obiectul unei executări silite, al unei tranzacții, nu pot fi cesionate sau gajate, sub sancțiunea nulității absolute.

(3) Fondul de garantare nu poate fi declarat în stare de faliment.

Secțiunea 1 — Resursele financiare ale Fondului de garantare · Legea 187/2011 · Lexistoria