Taxe instituite prin politica agricolă comună în contextul stabilirii necesarului tradițional de aprovizionare din import cu zahăr brut

În conformitate cu art. 15 alin. (1), paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 891/2009 al Comisiei din 25 septembrie 2009 privind deschiderea și gestionarea anumitor contingente tarifare comunitare în sectorul zahărului, cu modificările și completările ulterioare, și cu art. 11 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 828/2009 al Comisiei din 10 septembrie 2009 de stabilire, pentru anii de piață 2009/2010-2014/2015, a normelor de aplicare pentru importul și rafinarea produselor din sectorul zahărului încadrate la poziția tarifară 1701 în cadrul acordurilor preferențiale, cu modificările și completările ulterioare, se instituie obligația de plată, până la data de 1 iunie următoare anului de piață vizat, pentru fiecare titular inițial de licență de import pentru zahăr destinat rafinării care nu prezintă în termen de 6 luni de la expirarea valabilității respectivei licențe de import o dovadă considerată admisibilă de către autoritățile competente a faptului că rafinarea a avut loc înainte de sfârșitul celei de-a treia luni următoare celei în care expiră respectiva licență de import, a unei sume egale cu echivalentul în lei a 500 euro pe tonă pentru cantitățile de zahăr în cauză, fiind exceptate cazurile în care există motive excepționale de forță majoră.

Se instituie obligația de plată, până la data de 1 iunie care urmează anului de comercializare în cauză, pentru fiecare producător de zahăr autorizat în conformitate cu art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007, cu modificările și completările ulterioare, a sumei de 500 euro per tonă pentru cantitățile de zahăr menționate la alin. (2) lit. c) al art. 15 din Regulamentul (CE) nr. 891/2009 al Comisiei din 25 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 11 alin. (2) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 828/2009 al Comisiei din 10 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu pot prezenta o dovadă care să fie considerată admisibilă și care să arate că rafinarea a fost efectuată din motive tehnice excepționale și întemeiate.

Sumele datorate și netransferate potrivit art. 17 se pot compensa cu sumele ce urmează a fi rambursate de către Comisia Europeană, fiind înregistrate în declarația lunară de cheltuieli întocmită de către A.P.I.A.