Taxe instituite prin politica agricolă comună

(1) Obligația plății taxei pe producția de zahăr și izoglucoză pentru producția realizată în cadrul cotelor repartizate României de către Uniunea Europeană revine contribuabililor producători de zahăr din sfeclă de zahăr și contribuabililor producători de izoglucoză, operatori economici, persoane fizice sau juridice.

(2) Taxa prevăzută la alin. (1) se plătește până la sfârșitul lunii februarie a anului comercial respectiv de către contribuabilii prevăzuți la alin. (1) și se face venit la bugetul de stat, urmând a fi transferată sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene.

(1) În conformitate cu prevederile art. 64 din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole ("Regulamentul unic OCP"), cu modificările și completările ulterioare, se instituie obligația de plată a taxei pe excedentul de zahăr și izoglucoză, taxă care se face venit la bugetul de stat și se virează sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene.

(2) Taxele prevăzute la alin. (1) sunt datorate de producătorii de zahăr obținut din sfeclă de zahăr și de producătorii de izoglucoză pentru producția realizată în afara cotei repartizate acestora pe an comercial care nu a fost utilizată conform uneia dintre destinațiile prevăzute la art. 61 lit. a) și b)-d) din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Taxa prevăzută la alin. (1) se plătește de către contribuabilii prevăzuți la alin. (2) până la data de 1 iunie a anului comercial care urmează anului comercial în care s-a produs excedentul.

(1) Calculul și urmărirea colectării prin încasare a taxelor prevăzute la art. 3 se realizează de M.A.D.R., prin A.P.I.A.

(2) Încasarea taxelor prevăzute la art. 3 se realizează în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis pe numele A.P.I.A, urmând a fi transferate sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene.

(3) Pentru administrarea de către M.A.D.R., prin A.P.I.A., a taxelor prevăzute la art. 3 se aplică în mod corespunzător procedurile în materie de administrare a creanțelor fiscale.

(1) Sumele temporare de restructurare, stabilite conform art. 11 alin. (2) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006, se colectează de la producătorii de zahăr din sfeclă de zahăr și de la producătorii de izoglucoză care dețin o cotă.

(2) Sumele temporare de restructurare se plătesc de către contribuabilii prevăzuți la alin. (1) la termenele și în tranșele stabilite de art. 11 alin. (5) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006.

(1) Taxa pe excedent în sectorul laptelui reprezintă suma pe care România o datorează Comunității Europene ca urmare a comercializării laptelui de vacă și a altor produse lactate peste cota națională atribuită.

(2) Obligația de plată a taxei în sectorul laptelui rezultată din depășirea cotei individuale de vânzări directe și livrări în sectorul laptelui de vacă revine persoanelor care contribuie la depășirea componentelor cotei de lapte, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Taxa pe excedent se calculează de către A.P.I.A. și este stabilită la nivel național separat pentru livrări și vânzări directe.

(4) Taxa pe excedent este repartizată în întregime între producătorii care au contribuit la depășirea cotei naționale prin depășirea cotelor lor individuale.

(1) Taxa datorată rezultată din depășirea cotei individuale de livrări este plătită de cumpărător, care colectează de la producători sumele datorate de aceștia în scopul achitării taxei în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, gestionat de M.A.D.R., deschis pe numele A.P.I.A.

(2) Taxa datorată rezultată din depășirea cotei individuale de vânzări directe este plătită direct de producători în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, gestionat de M.A.D.R., deschis pe numele A.P.I.A.

(3) În fiecare an, înainte de 1 octombrie a anului calendaristic, cumpărătorul și, în cazul vânzărilor directe, producătorul care trebuie să achite taxa plătesc sumele datorate în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, gestionat de M.A.D.R. și deschis pe numele A.P.I.A.

(4) Dacă termenul de plată a taxei nu se respectă, sumele datorate sunt supuse procentelor de referință la 3 luni aplicabile la data de 1 octombrie a fiecărui an calendaristic, stabilite de EURIBOR și majorate cu un procent, în conformitate cu prevederile Regulamentul (CE) nr. 595/2004 al Comisiei din 30 martie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate, publicat în Jurnalul Oficial, seria L nr. 94 din 31 martie 2004, p. 22, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Sumele provenite din colectarea taxei pe excedent se fac venit la bugetul de stat și reprezintă venituri alocate Fondului European de Garantare Agricolă, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002, cu modificările ulterioare.

(6) Taxa pe excedent se plătește de către statul membru între 16 octombrie și 30 noiembrie următor anului de cotă încheiat, în contul Fondului European de Garantare Agricolă.

(1) Angajamentele de rafinare și plată asumate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 891/2009 al Comisiei din 25 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, și al Regulamentului (CE) nr. 828/2009 al Comisiei din 10 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, constituie titluri de creanță.

(2) Veniturile provenite din colectarea taxei prevăzute la art. 15 și 16 se fac venit la bugetul de stat și se transferă la Fondul European de Garantare Agricolă, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Se instituie obligația de plată a unei sume egale cu echivalentul în lei a 5 euro per tonă pentru fiecare zi de întârziere, pentru întreprinderile de prelucrare a zahărului industrial de import, în cazul în care acestea nu furnizează până la sfârșitul celei de-a șaptea luni următoare celei în care s-a efectuat importul o dovadă satisfăcătoare din care reiese că a utilizat cantitățile importate ca zahăr industrial de import pentru fabricarea produselor prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 967/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind producția peste cotă în sectorul zahărului, cu modificările ulterioare, și în conformitate cu autorizația prevăzută la art. 5 din același regulament, dovadă care constă în înscrierea computerizată în registre a cantităților din produsele respective, efectuată în cursul procesului de producție sau la încheierea acestuia.

(2) În cazul în care până la sfârșitul celei de a noua luni următoare celei în care s-a efectuat importul întreprinderea de prelucrare nu a furnizat dovada prevăzută la alin. (1), cantitatea respectivă se consideră declarată în surplus în sensul art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 967/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006, cu modificările ulterioare, și întreprinderea de prelucrare are obligația să plătească o sumă egală cu echivalentul în lei a 500 euro per tonă pentru cantitatea respectivă.

(3) Veniturile provenite din colectarea taxei prevăzute la alin. (1) și (2) se fac venit la bugetul de stat și se transferă la Fondul European de Garantare Agricolă, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002, cu modificările ulterioare.