(1) Se instituie obligația de plată a unei sume egale cu echivalentul în lei a 5 euro per tonă pentru fiecare zi de întârziere, pentru întreprinderile de prelucrare a zahărului industrial de import, în cazul în care acestea nu furnizează până la sfârșitul celei de-a șaptea luni următoare celei în care s-a efectuat importul o dovadă satisfăcătoare din care reiese că a utilizat cantitățile importate ca zahăr industrial de import pentru fabricarea produselor prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 967/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind producția peste cotă în sectorul zahărului, cu modificările ulterioare, și în conformitate cu autorizația prevăzută la art. 5 din același regulament, dovadă care constă în înscrierea computerizată în registre a cantităților din produsele respective, efectuată în cursul procesului de producție sau la încheierea acestuia.
(2) În cazul în care până la sfârșitul celei de a noua luni următoare celei în care s-a efectuat importul întreprinderea de prelucrare nu a furnizat dovada prevăzută la alin. (1), cantitatea respectivă se consideră declarată în surplus în sensul art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 967/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006, cu modificările ulterioare, și întreprinderea de prelucrare are obligația să plătească o sumă egală cu echivalentul în lei a 500 euro per tonă pentru cantitatea respectivă.
(3) Veniturile provenite din colectarea taxei prevăzute la alin. (1) și (2) se fac venit la bugetul de stat și se transferă la Fondul European de Garantare Agricolă, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002, cu modificările ulterioare.