(1) Pentru sprijinirea, în perioada sezonului rece, a consumatorilor vulnerabili care utilizează, pentru încălzirea locuinței, energie termică în sistem centralizat, autoritățile administrației publice locale au obligația de a stabili, prin hotărâre a consiliului local, una sau mai multe măsuri de protecție socială suportate din bugetele locale, după cum urmează:
a) subvenții lunare pentru acoperirea diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețul local al energiei termice facturate populației;
b) ajutoare lunare pentru încălzirea locuinței cu energie termică, în completarea celor acordate de la bugetul de stat;
c) atât subvenții lunare prevăzute la lit. a) , cât și ajutoare lunare prevăzute la lit. b) .
(2) Valoarea măsurilor de protecție socială prevăzute la alin. (1) trebuie să fie de cel puțin 10% din valoarea totală a ajutoarelor de încălzire acordate din bugetul de stat.
(3) În funcție de resursele proprii, autoritățile administrației publice locale pot aproba, prin hotărâre a consiliului local, ajutoare lunare pentru încălzirea locuinței peste tranșele de venituri și cuantumurile utilizate pentru calcularea suplimentului de încălzire acordat din bugetul de stat.