(1) Încetarea dreptului se face prin dispoziție scrisă a primarului și se referă atât la venitul minim de incluziune, în ansamblul său, cât și la oricare din componentele sale prevăzute la art. 3 alin. (2) .
(2) Încetarea dreptului la venit minim de incluziune, a dreptului la ajutor de incluziune sau la ajutorul pentru familia cu copii se face începând cu luna următoare încetării sau constatării neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate prevăzute de prezenta lege, precum și în situația prevăzută la art. 33 alin. (5) .
(3) Încetarea dreptului la ajutor de incluziune și/sau la ajutorul pentru familia cu copii are loc astfel:
a) începând cu luna următoare expirării perioadelor de suspendare, în cazul în care beneficiarii nu îndeplinesc obligațiile aflate în sarcina lor, pentru obligațiile prevăzute la art. 58 alin. (1) și art. 59 alin. (1) ;
b) începând cu luna următoare expirării perioadelor de suspendare prevăzute la art. 67 alin. (2) lit. b)-d) , în cazul în care, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea dreptului.
(4) Dispoziția primarului prevăzută la alin. (1) se transmite agenției teritoriale pentru plăți și inspecție socială și titularului dreptului în termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.
(5) După încetarea dreptului la ajutor de incluziune și/sau la ajutorul pentru familia cu copii, un nou drept poate fi solicitat începând cu luna următoare celei în care sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de prezenta lege.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5) , în situația de încetare prevăzută la alin. (3) lit. a) , ca urmare a neîndeplinirii obligației prevăzute la art. 58 alin. (1) , în cazul ajutorului de incluziune, persoana singură sau familia va putea solicita un nou drept după o perioadă de 12 luni de la data încetării dreptului.