(1) Activele unui fond de plată, reprezentând instrumente financiare care pot fi păstrate în custodie, sunt încredințate unui depozitar pentru păstrare în condiții de siguranță.
(2) Depozitarul păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în registrele depozitarului și toate activele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului.
(3) În scopul prevăzut la alin. (1) , depozitarul se asigură că activele fondului de plată sunt înregistrate în evidențele depozitarului în conturi separate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, deschise în numele fondului de plată de către furnizor, astfel încât acestea să poată fi identificate în mod clar, în orice moment, ca aparținând fondului de plată.
(4) Pentru activele fondului de plată, altele decât cele prevăzute la alin. (1) , depozitarul verifică dacă acestea aparțin fondului de plată și ține evidența acestora. Verificarea se efectuează pe baza informațiilor sau documentelor puse la dispoziție de către furnizor și pe baza unor dovezi externe, atunci când acestea sunt disponibile. Depozitarul își actualizează permanent evidențele.
(5) Depozitarul răspunde față de furnizor și față de membri, moștenitori, beneficiari sau supraviețuitori, după caz, pentru orice pierdere suferită de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii obligațiilor sale în mod nejustificat sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.
(6) Răspunderea depozitarului prevăzută la alin. (5) intervine chiar dacă depozitarul încredințează unei terțe părți active pe care le păstrează în condiții de siguranță sau o parte din acestea.
(7) Activul fondului de plată nu poate face obiectul unor măsuri de executare silită sau al unor măsuri asigurătorii împotriva furnizorului și/sau depozitarului, sub sancțiunea nulității absolute a actelor prin care se instituie, și nici al unei tranzacții.
(8) Prevederile art. 286 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terț:
a) orice datorie care rezultă în virtutea deținerii unor active sau lichidități aparținând fondurilor de plată a pensiilor private;
b) orice datorie care rezultă în virtutea deținerii unor active sau lichidități aparținând furnizorilor de pensii private destinate acoperirii provizionului tehnic.