(1) Creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului la data și, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă, asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, și se suportă pentru o perioadă de 5 luni consecutive.
(2) Prin excepție de la alin. (1) , pentru salariații angajatorilor prevăzuți la art. 14 alin. (1¹) , creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului la data și, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, aferente unei perioade de 12 luni consecutive.
(3) Prin excepție de la alin. (1) , pentru salariații angajatorilor prevăzuți la art. 14 alin. (1²) , creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului la data și, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă, asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, aferente unei perioade de 6 luni consecutive.
(4) Perioada prevăzută la alin. (1)-(3) este anterioară datei depunerii cererii prevăzute la art. 19 alin. (1) sau (2) .
(5) O altă solicitare privind plata creanțelor salariale poate fi formulată numai dacă perioada pentru care s-a solicitat plata este mai mică de 5 luni, în situația prevăzută la alin. (1) , mai mică de 12 luni, în situația prevăzută la alin. (2) , respectiv mai mică de 6 luni, în situația prevăzută la alin. (3) .