Utilizarea Fondului de garantare

(1) Din resursele Fondului de garantare se suportă, în limitele și în condițiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creanțe salariale:

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se plătesc în cuantum net. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare, impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii datorate de salariații angajatorilor în stare de insolvență sau concordat preventiv se declară, de către angajatorii în stare de insolvență sau concordat preventiv, prin «Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate», prevăzută la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare, și se virează direct la bugetele corespunzătoare de către agențiile teritoriale care efectuează plata creanțelor salariale, care acționează ca plătitor la sursă în locul angajatorilor în stare de insolvență sau concordat preventiv.

(3) Din Fondul de garantare se suportă exclusiv creanțele salariale prevăzute la alin. (1) , precum și obligațiile fiscale prevăzute la alin. (2) .

(1) Suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 5 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

(1¹) Prin excepție de la alin. (1) , suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare poate depăși cuantumul a 5 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, dar fără să depășească cuantumul a 12 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat al operatorilor economici stabiliți ca fiind de interes strategic prin hotărâre a Guvernului.

(1²) Prin excepție de la alin. (1) , pentru angajatorii împotriva cărora s-a deschis procedura de concordat preventiv, suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 6 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat al operatorilor economici stabiliți ca fiind de interes strategic prin hotărâre a Guvernului.

(1³) Stabilirea operatorilor economici de interes strategic se realizează având în vedere cel puțin unul dintre următoarele criterii generale, după caz:

(1⁴) Ministerele de resort elaborează și propun criterii proprii, obiective și transparente, pentru identificarea operatorilor economici de interes strategic din domeniul lor de activitate, pe baza criteriilor generale prevăzute la alin. (1³) .

(1⁵) Criteriile prevăzute la alin. (1⁴) , precum și lista operatorilor economici de interes strategic se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.

(2) Salariul avut în vedere la alin. (1) , (1¹) și (1²) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenței sau a concordatului preventiv.

(1) Creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului la data și, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă, asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, și se suportă pentru o perioadă de 5 luni consecutive.

(2) Prin excepție de la alin. (1) , pentru salariații angajatorilor prevăzuți la art. 14 alin. (1¹) , creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului la data și, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, aferente unei perioade de 12 luni consecutive.

(3) Prin excepție de la alin. (1) , pentru salariații angajatorilor prevăzuți la art. 14 alin. (1²) , creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului la data și, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă, asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, aferente unei perioade de 6 luni consecutive.

(4) Perioada prevăzută la alin. (1)-(3) este anterioară datei depunerii cererii prevăzute la art. 19 alin. (1) sau (2) .

(5) O altă solicitare privind plata creanțelor salariale poate fi formulată numai dacă perioada pentru care s-a solicitat plata este mai mică de 5 luni, în situația prevăzută la alin. (1) , mai mică de 12 luni, în situația prevăzută la alin. (2) , respectiv mai mică de 6 luni, în situația prevăzută la alin. (3) .

(1) În situația în care se pronunță închiderea procedurii de insolvență, ca urmare a redresării angajatorilor, inclusiv în perioada de observație, definită la art. 5 alin. (1) pct. 42 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, precum și în situația închiderii procedurii de concordat preventiv, aceștia sunt obligați să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii.

(2) Angajatorii prevăzuți la alin. (1) au obligația de a plăti dobândă la nivelul pieței, pentru perioada cuprinsă între data plății efective a sumelor prevăzute la alin. (1) și data restituirii acestor sume. Prin dobândă la nivelul pieței se înțelege rata dobânzii utilizată de Comisia Europeană pentru calculul dobânzilor în procedurile de recuperare.

(1) Stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuarea plății acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență sau, după caz, a administratorului concordatar.

(2) Agenția teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și la efectuarea plății acestora și în baza cererii formulate de către salariații angajatorului în stare de insolvență sau de concordat preventiv sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.

(3) Cererile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt însoțite de documente care atestă că împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței sau a concordatului preventiv.

(4) Înainte de a se adresa agenției teritoriale, salariații sau organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolvență sau administratorul concordatar al angajatorului în stare de concordat preventiv, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanțelor salariale potrivit alin. (1) . O copie a notificării se va atașa la cererea adresată agenției teritoriale, potrivit alin. (2) .

(1) În cazul angajatorului transnațional în stare de insolvență sau de concordat preventiv, stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților care prestează în mod obișnuit muncă pe teritoriul României și efectuarea plății acestora se realizează de agenția teritorială în a cărei rază își desfășoară activitatea salariații.

(2) La stabilirea stării de insolvență sau de concordat preventiv se ia în considerare hotărârea pronunțată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenței sau de concordat preventiv și se pronunță radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.

(1) În situația în care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) și (3) , se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2 , agenția teritorială emite dispoziția privind stabilirea cuantumului creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariații angajatorului în stare de insolvență sau de concordat preventiv.

(2) Dispoziția prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență sau, după caz, de concordat preventiv și constituie titlu de creanță, care devine titlu executoriu la data la care expiră termenul de plată, în situația prevăzută la art. 17 .

(3) În cazul în care se constată că angajatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 , cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziția motivată a agenției teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19 .

(1) În cazul în care angajatorii aflați în situațiile prevăzute la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agențiile teritoriale vor proceda la acțiuni de executare silită.

(2) Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuți la art. 17 a obligației de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de la aceștia în temeiul dispoziției prevăzute la art. 21 alin. (1) .

(3) Activitatea de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, desemnat prin dispoziții ale directorilor executivi.