(1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înțelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum și neasigurarea condițiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) .

(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime față de animale se înțelege:

a) omorârea animalelor, cu intenție;

b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;

c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;

e) folosirea de animale pentru expoziții, spectacole, publicitate, realizare de filme și în scopuri asemănătoare, dacă aceste activități le provoacă suferințe fizice și psihice, afecțiuni sau răniri;

f) abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului;

g) administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale animalelor în timpul competițiilor sportive, sub forma dopajului;

h) maltratarea și schingiuirea animalelor;

i) intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului și dinților;

j) provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace;

k) despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață;

l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;

m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea animalelor;

n) zoofilia.