(1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor cu sau fără deținător.
(2) Gestionarea populației canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială.
Legea 205/2004 · 10 articole
Articolul 2
În sensul prezentei legi, prin deținător de animale se înțelege proprietarul, persoana care deține cu orice titlu valabil, precum și orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul.
Articolul 3
Deținătorii de animale au obligația de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare și de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducția, exploatarea, protecția și bunăstarea animalelor.
Articolul 4
Deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, de a asigura condițiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona și/sau izgoni.
Articolul 5
(1) Deținătorii de animale au obligația de a asigura acestora, în funcție de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și categorie de producție, următoarele:
a) un adăpost corespunzător;
b) hrană și apă suficiente;
c) posibilitatea de mișcare suficientă;
d) îngrijire și atenție;
e) asistență medicală.
(2) Deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și cruzimi.
Articolul 6
(1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înțelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum și neasigurarea condițiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) .
(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime față de animale se înțelege:
a) omorârea animalelor, cu intenție;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expoziții, spectacole, publicitate, realizare de filme și în scopuri asemănătoare, dacă aceste activități le provoacă suferințe fizice și psihice, afecțiuni sau răniri;
f) abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului;
g) administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale animalelor în timpul competițiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea și schingiuirea animalelor;
i) intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului și dinților;
j) provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace;
k) despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea animalelor;
n) zoofilia.
Articolul 7
Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea și îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost și tratament medical.
Articolul 8
Animalele folosite în scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protecție specifice, fără a li se provoca suferințe inutile.
Articolul 9
(1) Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor și a altor animale realizată cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
(2) Prin excepție, animalele cu boli incurabile constatate în condițiile legii de medicul veterinar vor fi eutanasiate de îndată.
Articolul 10
(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reprezintă autoritatea națională în domeniul protecției animalelor.
(2) Condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.