(1) Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4) și la art. 186 alin. (5) și cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită.
(2) În cazul în care operațiunea de plată este inițiată de un prestator de servicii de inițiere a plății sau de către beneficiarul plății sau prin intermediul acestuia, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după acordarea consimțământului către prestatorul de servicii de inițiere a plății pentru a iniția operațiunea de plată sau după acordarea consimțământului către beneficiarul plății pentru a executa operațiunea de plată.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe, fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor.
(4) După limitele de timp prevăzute la alin. (1)-(3) , ordinul de plată poate fi revocat numai dacă utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată relevant convin astfel. În cazul prevăzut la alin. (2) și (3) este necesar și acordul beneficiarului plății. În cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un comision de revocare.