Drepturi și obligații privind prestarea și utilizarea serviciilor de plată

(1) O operațiune de plată poate fi autorizată de către plătitor fie înainte, fie după executarea sa, dacă plătitorul și prestatorul său de servicii de plată au convenit astfel.

(2) Consimțământul de a executa o operațiune de plată sau o serie de operațiuni de plată trebuie să fie acordat în forma convenită între plătitor și prestatorul său de servicii de plată.

(3) Consimțământul de a executa o operațiune de plată poate fi acordat și prin intermediul beneficiarului plății sau al prestatorului de servicii de inițiere a plății.

(4) Procedura de exprimare a consimțământului trebuie convenită între plătitor și prestatorul/prestatorii relevant/relevanți de servicii de plată.

(1) Plătitorul își poate retrage consimțământul în orice moment, dar nu mai târziu de momentul irevocabilității, potrivit prevederilor art. 190 .

(2) Consimțământul exprimat pentru executarea mai multor operațiuni de plată poate fi retras urmând ca orice operațiune de plată viitoare să fie considerată neautorizată.

Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont confirmă imediat, la cererea unui prestator de servicii de plată care emite instrumente de plată bazate pe card, dacă o sumă necesară pentru executarea unei operațiuni de plată bazate pe card este disponibilă în contul de plăți al plătitorului, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

Prestatorul de servicii de plată poate solicita confirmarea prevăzută la art. 150 în cazul în care se întrunesc toate condițiile următoare:

(1) În conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), confirmarea prevăzută la art. 150 constă doar într-un simplu răspuns „da“ sau „nu“, și nu într-o declarație privind soldul contului. Acest răspuns nu trebuie să fie stocat sau utilizat în alte scopuri decât cel al executării operațiunii de plată bazate pe card.

(2) Confirmarea prevăzută la art. 150 nu trebuie să permită prestatorului de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont să blocheze fonduri în contul de plăți al plătitorului.

Prestatorul de servicii de inițiere a plății are următoarele obligații:

Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligații:

(1) Prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi are următoarele obligații:

(2) În ceea ce privește conturile de plăți, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligații:

(1) În cazul în care este utilizat un anumit instrument de plată în vederea exprimării consimțământului, plătitorul și prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru operațiunile de plată executate cu ajutorul instrumentului de plată respectiv.

(2) Prestatorul de servicii de plată poate, în condițiile unor clauze exprese prevăzute în contractul-cadru, să blocheze instrumentul de plată din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit atașată, de un risc crescut în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achita de obligația de plată.

(3) În aceste cazuri, prestatorul de servicii de plată informează plătitorul, în modul convenit cu acesta, în legătură cu blocarea instrumentului de plată și cu motivele acestei blocări, dacă este posibil, înainte de blocare sau cel mai târziu imediat după blocarea instrumentului.

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în situația în care furnizarea unor astfel de informații nu ar putea fi considerată acceptabilă, din motive de securitate, justificate în mod obiectiv sau în cazul în care o astfel de informare este interzisă de alte dispoziții relevante ale dreptului intern sau ale dreptului Uniunii Europene.

(5) Prestatorul de servicii de plată deblochează instrumentul de plată sau îl înlocuiește cu un instrument de plată nou de îndată ce motivele care au determinat blocarea instrumentului încetează să mai existe.

(1) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont poate refuza unui prestator de servicii de informare cu privire la conturi sau unui prestator de servicii de inițiere a plății accesul la un cont de plăți, în cazul în care există motive justificate în mod obiectiv și susținute de dovezi corespunzătoare legate de accesarea neautorizată sau frauduloasă a contului de plăți de către prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de către prestatorul de servicii de inițiere a plății, inclusiv de inițierea neautorizată sau frauduloasă a unei operațiuni de plată. În aceste cazuri, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont comunică plătitorului, într-un mod convenit de comun acord cu acesta, refuzul accesului la contul de plăți și motivele acestui refuz.

(2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) este transmisă plătitorului, dacă este posibil, înainte de refuzarea accesului sau cel mai târziu imediat după aceasta, cu excepția cazului în care există motive de siguranță justificate în mod obiectiv sau este interzisă de alte dispoziții relevante ale dreptului intern sau ale dreptului Uniunii Europene.

(3) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont permite accesul la contul de plăți de îndată ce motivele care au determinat acest refuz încetează să mai existe.

(1) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1) , prestatorii de servicii de plată prevăzuți la art. 223 alin. (1) care oferă servicii de administrare cont raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de inițiere a plății, persoană juridică română, precum și cel din alt stat membru, care prestează servicii de plată pe teritoriul României prin sucursale și/sau agenți, în temeiul dreptului de stabilire, către Banca Națională a României.

(2) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1) , prestatorii de servicii de plată persoane juridice române care oferă servicii de administrare cont, prin prestarea de servicii de plată în mod direct în alt stat membru, raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de inițiere a plății persoană juridică română care prestează servicii de plată în mod direct în acel stat membru către Banca Națională a României.

(3) Raportarea prevăzută la alin. (1) și (2) cuprinde detaliile relevante ale incidentului și motivele care au determinat luarea de măsuri. Banca Națională a României evaluează incidentul și, dacă este necesar, adoptă măsurile adecvate.

(4) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1) , prestatorii de servicii de plată prevăzuți la alin. (1) care oferă servicii de administrare cont raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de inițiere a plății, din alt stat membru, care prestează servicii de plată în mod direct pe teritoriul României, autorității competente din statul membru de origine al prestatorului de servicii de plată care a generat incidentul.

(5) În cazul prevăzut la art. 164 alin. (1) , prestatorii de servicii de plată prevăzuți la alin. (2) care oferă servicii de administrare cont raportează de îndată incidentul generat de prestatorul de servicii de informare cu privire la conturi sau de prestatorul de servicii de inițiere a plății, din alt stat membru, autorității competente relevante din statul membru al prestatorului de servicii de plată care a generat incidentul.

(1) Utilizatorul serviciilor de plată care folosește un instrument de plată are următoarele obligații:

(2) În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a) , de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primește un instrument de plată, acesta ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra în siguranță elementele de securitate personalizate.

Prestatorul serviciilor de plată care emite un instrument de plată are următoarele obligații:

(1) Prestatorul de servicii de plată corectează o operațiune de plată numai dacă utilizatorul serviciilor de plată semnalează, fără întârziere nejustificată, prestatorului său de servicii de plată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării, faptul că a constatat o operațiune de plată neautorizată sau executată incorect, inclusiv în condițiile art. 203-211 .

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) nu se aplică în cazul în care prestatorul de servicii de plată nu și-a îndeplinit obligația de a furniza sau de a face disponibile informațiile legate de această operațiune de plată, potrivit prevederilor titlului III.

În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată executată sau susține că operațiunea de plată nu a fost corect executată:

Fără a aduce atingere prevederilor art. 169 și 170 , în cazul unei operațiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de plată al plătitorului are următoarele obligații:

În cazul în care operațiunea de plată este inițiată prin intermediul unui prestator de servicii de inițiere a plății, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligații:

(1) În cazul în care prestatorul de servicii de inițiere a plății este răspunzător pentru operațiunea de plată neautorizată, acesta despăgubește imediat prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, la cererea acestuia, pentru pierderile suferite sau sumele plătite în urma rambursării acordate plătitorului, inclusiv contravaloarea operațiunii de plată neautorizate.

(2) În conformitate cu prevederile art. 171 și 172 , prestatorului de servicii de inițiere a plății îi revine sarcina de a face dovada că, în limitele competenței sale, operațiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect și nu a fost afectată de o defecțiune tehnică sau de alte deficiențe legate de serviciile de plată de care este responsabil.

În cazul în care plătitorul nu a acționat în mod fraudulos, acesta nu suportă nicio consecință financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept în oricare din următoarele situații:

(1) Prin excepție de la prevederile art. 173-176 , plătitorul poate fi obligat, până la un cuantum de cel mult 30 euro sau echivalentul în lei, să suporte consecințele financiare legate de orice operațiune de plată neautorizată care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut sau furat sau din folosirea fără drept a acestuia, în cazul în care plătitorul nu a acționat în mod fraudulos și nici nu și-a încălcat, cu intenție, obligațiile ce îi revin în temeiul art. 166 . Acest alineat nu se aplică în situațiile prevăzute la art. 177 .

(2) Plătitorul suportă toate pierderile legate de orice operațiune de plată neautorizată dacă aceste pierderi au fost cauzate de plătitor în urma fraudei sau a nerespectării, intenționate sau din neglijență gravă, a uneia sau a mai multor obligații prevăzute la art. 166 . În astfel de cazuri, suma de cel mult 30 euro sau echivalentul în lei al acestei sume nu se aplică.

(3) Evaluarea răspunderii plătitorului se face ținând cont, în special, de natura elementelor de securitate personalizate ale instrumentului de plată și de situațiile în care acesta a fost pierdut, furat sau folosit fără drept.

(1) Plătitorul are dreptul la rambursare din partea prestatorului de servicii de plată a unei operațiuni de plată autorizate inițiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plății care a fost deja executată, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(2) La cererea prestatorului de servicii de plată, plătitorului îi revine sarcina de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) .

(3) Rambursarea constă în suma totală a operațiunii de plată executate.

(4) Data valutei creditării pentru contul de plăți al plătitorului este data la care suma a fost debitată.

(5) În plus față de dreptul prevăzut la alin. (1)-(4) și fără a aduce atingere art. 184, pentru debitările directe prevăzute la art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009, plătitorul are un drept necondiționat de rambursare în termenele stabilite la art. 185 .

(6) Pentru debitări directe în lei, prestatorii de servicii de plată oferă drepturi la rambursare mai favorabile, în conformitate cu schemele de debitare directă, cu condiția ca acestea să fie mai avantajoase pentru plătitor.

În contractul-cadru dintre plătitor și prestatorul său de servicii de plată se poate conveni ca plătitorul să nu aibă dreptul la nicio rambursare în cazul în care:

(1) Plătitorul poate solicita rambursarea prevăzută la art. 182-184 pentru o operațiune de plată autorizată, inițiată de sau prin intermediul unui beneficiar al plății, în termen de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate.

(2) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de rambursare, prestatorul de servicii de plată fie rambursează întreaga sumă a operațiunii de plată, fie justifică refuzul de a rambursa suma, indicând organismele pe care plătitorul le poate sesiza în temeiul art. 222 , în cazul în care plătitorul nu acceptă justificarea oferită.

(3) Dreptul prestatorului de servicii de plată de a refuza rambursarea, după împlinirea termenului de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate, nu se aplică în cazul debitărilor directe prevăzute la art. 182 alin. (5) .

(1) Momentul primirii ordinului de plată este cel în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului intră în posesia ordinului de plată.

(2) Contul plătitorului nu se debitează înainte de primirea ordinului de plată.

(3) În cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.

(4) Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră-limită aproape de sfârșitul zilei lucrătoare, după care orice ordin de plată primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.

(5) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care inițiază un ordin de plată și prestatorul de servicii de plată convin ca executarea ordinului de plată să înceapă într-o anumită zi sau la sfârșitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziția prestatorului de servicii de plată, momentul primirii, potrivit prevederilor art. 195 , este considerat ziua convenită. În cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.

(1) În cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui ordin de plată sau inițierea unei operațiuni de plată, refuzul și, dacă este posibil, motivele refuzului, precum și procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante.

(2) Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziție notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp și în orice situație, în termenele specificate în art. 195 .

(3) Contractul-cadru poate include o condiție ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un comision rezonabil pentru această notificare.

(1) Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4) și la art. 186 alin. (5) și cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită.

(2) În cazul în care operațiunea de plată este inițiată de un prestator de servicii de inițiere a plății sau de către beneficiarul plății sau prin intermediul acestuia, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după acordarea consimțământului către prestatorul de servicii de inițiere a plății pentru a iniția operațiunea de plată sau după acordarea consimțământului către beneficiarul plății pentru a executa operațiunea de plată.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe, fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor.

(4) După limitele de timp prevăzute la alin. (1)-(3) , ordinul de plată poate fi revocat numai dacă utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată relevant convin astfel. În cazul prevăzut la alin. (2) și (3) este necesar și acordul beneficiarului plății. În cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un comision de revocare.

În cazul în care din suma transferată sunt deduse alte comisioane decât cele prevăzute la art. 192 :

(1) Prezenta secțiune se aplică:

(2) Prezenta secțiune se aplică și altor operațiuni de plată, dacă utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată nu convin altfel, cu excepția prevederilor referitoare la data valutei și disponibilității fondurilor prevăzute la art. 198 , care se aplică în orice situație.

(3) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată convin, pentru operațiunile de plată transfrontaliere prevăzute la alin. (1) și efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spațiul Economic European, asupra unei perioade mai lungi decât cea prevăzută la art. 195 , această perioadă nu poate depăși 4 zile lucrătoare din momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 186 .

(1) Prestatorul de servicii de plată al plătitorului garantează că, după momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 186 , suma operațiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății, cel mai târziu până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare. Acest termen poate fi prelungit cu o zi lucrătoare pentru operațiunile de plată inițiate pe suport hârtie.

(2) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății atribuie o dată a valutei și pune la dispoziție suma operațiunii de plată în contul de plăți al beneficiarului plății după ce prestatorul de servicii de plată a primit fondurile, în conformitate cu art. 198 .

(3) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății transmite prestatorului de servicii de plată al plătitorului ordinul de plată inițiat de către sau prin intermediul beneficiarului plății în termenele convenite între beneficiarul plății și prestatorul său de servicii de plată, astfel încât plata să poată fi făcută, în ceea ce privește debitarea directă, la data scadentă convenită.

(1) În cazul în care un consumator plasează numerar într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată în moneda respectivului cont de plăți, prestatorul de servicii de plată se asigură că suma este disponibilă și că i se atribuie o dată a valutei imediat după momentul primirii fondurilor.

(2) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este consumator, suma este disponibilizată cu o dată a valutei care este cel târziu următoarea zi lucrătoare după primirea fondurilor.

(1) Data valutei creditării contului de plăți al beneficiarului plății nu poate fi ulterioară zilei lucrătoare în care suma ce face obiectul operațiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății.

(2) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății se asigură că suma operațiunii de plată se află la dispoziția beneficiarului plății imediat după ce această sumă este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății atunci când din partea prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(3) Obligația prevăzută la alin. (2) se aplică și în cazul plăților efectuate de un singur prestator de servicii de plată.

(4) Data valutei la care se face debitarea contului de plăți al plătitorului nu poate fi anterioară momentului în care suma ce face obiectul operațiunii de plată este debitată din contul respectiv.

(1) În cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu art. 203-211 , pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operațiunii de plată.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) , prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operațiunea de plată.

(3) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății participă la aceste eforturi, inclusiv prin comunicarea către prestatorul de servicii de plată al plătitorului a tuturor informațiilor esențiale pentru colectarea adecvată a fondurilor.

(4) În cazul în care colectarea fondurilor nu este posibilă, prestatorul de servicii de plată al plătitorului oferă plătitorului, în baza unei cereri scrise, toate informațiile de care dispune și care sunt relevante pentru plătitor, pentru a permite acestuia să inițieze o acțiune în justiție în vederea recuperării fondurilor.

(1) În cazul în care un ordin de plată este inițiat direct de plătitor, prestatorul său de servicii de plată este răspunzător față de plătitor, fără a aduce atingere art. 169 , art. 170 , art. 200 și art. 216 , pentru executarea corectă a operațiunii de plată, cu excepția cazului prevăzut la alin. (2) .

(2) Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului poate dovedi acestuia și, dacă este cazul, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății a primit suma care face obiectul operațiunii de plată în conformitate cu art. 195 alin. (1) , prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este răspunzător fața de beneficiarul plății pentru executarea corectă a operațiunii de plată.

(1) Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător în conformitate cu art. 203 alin. (1) , acesta rambursează plătitorului, fără întârziere nejustificată, suma ce face obiectul operațiunii de plată neexecutate sau incorect executate și, dacă este cazul, restabilește contul de plăți debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată incorectă nu ar fi avut loc.

(2) Data valutei creditării contului de plăți al plătitorului nu poate fi ulterioară datei la care suma a fost debitată.

(1) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 203 alin. (2) , acesta pune imediat la dispoziția beneficiarului plății suma care face obiectul operațiunii de plată și, dacă este cazul, creditează suma corespunzătoare în contul de plăți al acestuia.

(2) Data valutei creditării contului de plăți al beneficiarului plății nu poate fi ulterioară datei valutei pe care ar fi avut-o suma ce face obiectul operațiunii de plată, dacă aceasta ar fi fost executată corect, în conformitate cu art. 198 .

(3) În cazul în care o operațiune de plată este executată târziu, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății se asigură, la cererea prestatorului de servicii de plată al plătitorului, care acționează pe seama acestuia din urmă, că data valutei creditării contului de plăți al beneficiarului plății este cel târziu data valutei pe care ar fi avut-o suma ce face obiectul operațiunii de plată, dacă aceasta ar fi fost executată corect.

(1) Dacă un ordin de plată este inițiat de sau prin intermediul beneficiarului plății, prestatorul său de servicii de plată este răspunzător față de beneficiarul plății, fără a aduce atingere art. 169 , 170 , 200 și 216 , pentru:

(2) În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este răspunzător în conformitate cu alin. (1) , acesta retransmite imediat ordinul de plată în cauză către prestatorul de servicii de plată al plătitorului.

(3) În cazul transmiterii cu întârziere a ordinului de plată, suma are ca dată a valutei în contul de plăți al beneficiarului plății cel târziu data la care suma ar fi avut data valutei dacă operațiunea ar fi fost executată corect.

(4) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu alin. (1) lit. b) , acesta garantează punerea la dispoziția beneficiarului plății a sumei ce face obiectul operațiunii de plată, imediat după ce această sumă este creditată în contul de plăți al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății.

(5) Suma are ca dată a valutei în contul de plăți al beneficiarului plății cel târziu data la care suma ar fi avut data valutei dacă operațiunea ar fi fost executată corect.

(1) În cazul în care, conform art. 208 , prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător, acesta rambursează plătitorului, în mod corespunzător și fără întârzieri nejustificate, suma ce face obiectul operațiunii de plată neexecutate sau incorect executate și restabilește contul de plăți debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată incorect executată nu ar fi avut loc.

(2) Data valutei aferente creditării contului de plăți al plătitorului nu poate fi ulterioară datei la care suma a fost debitată.

(3) Prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu este răspunzător conform alin. (1) dacă dovedește că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății a primit suma aferentă operațiunii de plată, chiar dacă operațiunea de plată este executată cu o întârziere minoră. În acest caz, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății stabilește ca dată a valutei pentru suma din contul de plăți al beneficiarului plății cel târziu data la care suma ar fi avut data valutei dacă operațiunea ar fi fost executată corect.

(1) Prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în fața utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru toate comisioanele de care sunt responsabili și pentru eventualele dobânzi aplicate utilizatorilor serviciilor de plată ca urmare a neexecutării sau a executării incorecte, inclusiv cu întârziere, a operațiunii de plată.

(2) Prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în fața utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru toate pierderile cauzate ca urmare a neexecutării sau a executării incorecte, inclusiv cu întârziere, a operațiunii de plată.

(1) În cazul în care ordinul de plată este inițiat de plătitor prin intermediul unui prestator de servicii de inițiere a plății, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont rambursează plătitorului, fără a aduce atingere art. 169 , 170 și 200 , suma operațiunii de plată neexecutate sau incorect executate și, după caz, readuce contul de plăți debitat la situația în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată defectuoasă nu ar fi avut loc.

(2) Prestatorului de servicii de inițiere a plății îi revine sarcina de a dovedi că ordinul de plată a fost primit de prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont plătitorului, în conformitate cu art. 186 , precum și că, în limitele competenței sale, operațiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect și nu a fost afectată de o defecțiune tehnică sau de alte deficiențe legate de neexecutarea sau executarea incorectă sau cu întârziere a operațiunii.

(1) În cazul în care răspunderea unui prestator de servicii de plată în conformitate cu art. 173-176 și art. 203-211 revine unui alt prestator de servicii de plată sau unui intermediar, prestatorul de servicii de plată sau intermediarul respectiv compensează primul prestator de servicii de plată pentru toate pierderile survenite sau sumele achitate. Această compensație se aplică și în cazul în care oricare dintre prestatorii de servicii de plată nu utilizează autentificarea strictă a clienților.

(2) O compensație financiară suplimentară se poate stabili în conformitate cu acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată și/sau intermediari și cu legislația aplicabilă acordului încheiat între aceștia.

(1) Sistemele de plăți și prestatorii de servicii de plată pot procesa datele personale în cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta prevenirea, investigarea și detectarea fraudelor în domeniul plăților.

(2) Furnizarea de informații către diferite persoane pentru prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE și cu Regulamentul (UE) nr. 2018/1.725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.

(3) Prestatorii de servicii de plată accesează, prelucrează și păstrează datele cu caracter personal necesare pentru furnizarea serviciilor lor de plată doar cu consimțământul explicit al utilizatorului serviciilor de plată.

(1) Prestatorii de servicii de plată stabilesc un cadru de măsuri de diminuare și mecanisme de control adecvate pentru a gestiona riscurile operaționale și de securitate, legate de serviciile de plată pe care le oferă. Acest cadru de măsuri impune prestatorilor de servicii de plată să instituie, să actualizeze și să aplice proceduri eficace de gestionare a incidentelor, inclusiv pentru identificarea și clasificarea incidentelor operaționale și de securitate majore.

(1¹) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor capitolului II din Regulamentul (UE) 2022/2.554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1.011, în cazul în care acestea sunt aplicate de prestatorii de servicii de plată prevăzuți la art. 223 alin. (1) lit. a)-d) .

(2) Entitățile prevăzute la art. 223 alin. (1) furnizează Băncii Naționale a României anual, în forma solicitată de aceasta, o evaluare actualizată și completă privind riscurile operaționale și de securitate legate de serviciile de plată pe care le oferă, privind gradul de adecvare a măsurilor de diminuare și a mecanismelor de control puse în aplicare ca răspuns la aceste riscuri.

(3) Banca Națională a României poate să modifice frecvența de transmitere a evaluării prevăzute la alin. (2) de către prestatorii de servicii de plată, în conformitate cu reglementările sale.

(4) În vederea prevenirii și diminuării riscurilor operaționale și de securitate asociate serviciilor de plată furnizate de entitățile prevăzute la art. 223 alin. (1) , Banca Națională a României poate coopera și participa la schimbul de informații cu alte autorități competente, Banca Centrală Europeană și Autoritatea Bancară Europeană și, după caz, cu Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor.

(1) Prestatorii de servicii de plată prevăzuți la art. 223 alin. (1) lit. e) , persoane juridice române, care prestează servicii de plată pe teritoriul României, precum și pe teritoriul altor state membre, notifică Băncii Naționale a României orice incident operațional sau de securitate major, fără întârzieri nejustificate și în forma solicitată de Banca Națională a României.

(2) În cazul în care incidentul are sau poate avea un impact asupra intereselor financiare ale utilizatorilor de servicii de plată, prestatorul de servicii de plată informează fără întârzieri nejustificate utilizatorii respectivi cu privire la incident și la toate măsurile pe care utilizatorii le pot lua pentru a atenua efectele negative ale acestuia.

(3) La primirea notificării prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României transmite, fără întârzieri nejustificate, Autorității Bancare Europene și Băncii Centrale Europene detaliile relevante ale incidentului. După ce evaluează relevanța incidentului pentru alte autorități naționale din România, Banca Națională a României transmite acestora notificări în consecință. Banca Națională a României în cooperare cu Autoritatea Bancară Europeană și Banca Centrală Europeană evaluează relevanța incidentului pentru alte autorități ale Uniunii Europene și autorități naționale relevante.

(4) Abrogat.

(5) Pe baza notificării primite de la Banca Centrală Europeană și/sau Autoritatea Bancară Europeană cu privire la producerea unui incident, raportat acestora de către autoritatea competentă din statul membru de origine al prestatorului de servicii de plată care a înregistrat incidentul de plată, Banca Națională a României dispune, după caz, toate măsurile necesare pentru protejarea securității imediate a sistemului financiar.

(6) Prestatorii de servicii de plată prevăzuți la art. 223 alin. (1) , cu excepția agenților prevăzuți la art. 223 alin. (1) lit. c) , furnizează Băncii Naționale a României, cel puțin anual, date statistice privind fraudele legate de diferite mijloace de plată. Banca Națională a României transmite către Autoritatea Bancară Europeană și Banca Centrală Europeană aceste date în formă agregată.

(7) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (5) și (6) , Banca Națională a României poate coopera cu alte autorități naționale relevante sau din alte state membre.

(1) Prestatorii de servicii de plată aplică autentificarea strictă a clienților atunci când plătitorul:

(2) Atunci când se inițiază o operațiune de plată electronică în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) , prestatorii de servicii de plată aplică autentificarea strictă a clienților, incluzând elemente care asigură o legătură dinamică între operațiune, o sumă specifică și un beneficiar al plății specific, în cazul în care operațiunile de plată electronică sunt inițiate la distanță.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) , prestatorii de servicii de plată instituie măsuri de securitate adecvate în vederea protejării confidențialității și a integrității elementelor de securitate personalizate ale utilizatorilor serviciilor de plată.

(4) Dispozițiile alin. (2) și (3) se aplică în cazul în care plățile sunt inițiate prin intermediul unui prestator de servicii de inițiere a plății, iar dispozițiile alin. (1) și (3) se aplică și în cazul în care informațiile sunt solicitate prin intermediul unui prestator de servicii de informare cu privire la conturi.

(5) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont permite prestatorului de servicii de inițiere a plății să se bazeze pe procedurile de autentificare furnizate utilizatorului de servicii de plată de către prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, în cazurile în care este implicat prestatorul de servicii de inițiere a plății, în conformitate cu alin. (1)-(3) .

(6) Prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont permite prestatorului de servicii de informare cu privire la conturi să se bazeze pe procedurile de autentificare furnizate utilizatorului de servicii de plată de către prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont, în conformitate cu alin. (1) și (3) .

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, precum și sucursalele instituțiilor de credit din state membre și din state terțe, deschise în România, asigură instituțiilor emitente de monedă electronică, instituțiilor de plată și furnizorilor specializați în servicii de informare cu privire la conturi accesul la serviciile de conturi de plăți furnizate de acestea, pe baze obiective, nediscriminatorii și proporționale. Accesul este suficient de extins pentru a permite acestor categorii de prestatori de servicii de plată să furnizeze servicii de plată în mod nerestricționat și eficient.

(2) Instituțiile de credit prevăzute la alin. (1) furnizează Băncii Naționale a României motivația corespunzătoare a oricărei decizii de respingere a accesului la conturile de plăți deschise în evidențele lor, potrivit prevederilor alin. (1) .