(1) În cazul în care este utilizat un anumit instrument de plată în vederea exprimării consimțământului, plătitorul și prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru operațiunile de plată executate cu ajutorul instrumentului de plată respectiv.
(2) Prestatorul de servicii de plată poate, în condițiile unor clauze exprese prevăzute în contractul-cadru, să blocheze instrumentul de plată din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit atașată, de un risc crescut în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achita de obligația de plată.
(3) În aceste cazuri, prestatorul de servicii de plată informează plătitorul, în modul convenit cu acesta, în legătură cu blocarea instrumentului de plată și cu motivele acestei blocări, dacă este posibil, înainte de blocare sau cel mai târziu imediat după blocarea instrumentului.
(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în situația în care furnizarea unor astfel de informații nu ar putea fi considerată acceptabilă, din motive de securitate, justificate în mod obiectiv sau în cazul în care o astfel de informare este interzisă de alte dispoziții relevante ale dreptului intern sau ale dreptului Uniunii Europene.
(5) Prestatorul de servicii de plată deblochează instrumentul de plată sau îl înlocuiește cu un instrument de plată nou de îndată ce motivele care au determinat blocarea instrumentului încetează să mai existe.