Competență, sesizare și control în legătură cu prevederile titlurilor III și IV

(1) În cazul încălcării de către prestatorii de servicii de plată a prevederilor:

(2) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Banca Națională a României, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală informează, după caz, reclamantul, în răspunsul formulat către acesta, despre existența procedurilor extrajudiciare de soluționare a litigiilor.

(3) În vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor litigii și fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor și utilizatorilor persoane juridice de a iniția acțiuni în justiție împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispozițiile prezentei legi ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv Banca Națională a României, după caz, potrivit prevederilor art. 71 alin. (5) și ale art. 222 , utilizatorii serviciilor de plată, persoane fizice și juridice, pot folosi procedurile extrajudiciare de soluționare a litigiilor.

(4) Pentru soluționarea pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintre utilizatorii și prestatorii serviciilor de plată, utilizatorii de servicii de plată, persoane fizice și juridice, și alte părți interesate pot recurge la procedura medierii, în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, și/sau la procedurile de soluționare alternativă a litigiilor administrate de Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, cu modificările ulterioare.

(5) În cazul disputelor transfrontaliere, entitățile responsabile cooperează în mod activ cu organismele din alte state membre care asigură soluționarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată și prestatorii de servicii de plată.

(1) Banca Națională a României este autoritatea competentă responsabilă cu asigurarea și monitorizarea respectării prevederilor art. 150-165 , art. 218-221 , art. 248 alin. (3) , a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum și a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, de către următoarele categorii de entități:

(2) În aplicarea alin. (1) , Banca Națională a României este abilitată:

(3) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. c) , Banca Națională a României are competența de a dispune următoarele măsuri administrative:

(4) Entitățile prevăzute la alin. (1) permit personalului împuternicit de Banca Națională a României să desfășoare activități de verificare a conformității cu cadrul legal, furnizând în acest scop toate documentele și informațiile, astfel cum vor fi solicitate de către acesta, și sunt obligate să transmită Băncii Naționale a României orice informații și documente solicitate, la termenele, periodicitățile și în forma solicitată de aceasta în scopul aducerii la îndeplinire a atribuțiilor conferite acesteia potrivit alin. (1) .

(5) Instituțiile de plată, furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi și instituțiile emitente de monedă electronică ce funcționează pe teritoriul României prin intermediul agenților în temeiul dreptului de stabilire, al căror sediu real este situat în alt stat membru, desemnează un punct central de contact în România pentru a asigura comunicarea și raportarea adecvată a informațiilor privind conformarea cu prevederile art. 150-165 , art. 218-221 , art. 248 alin. (3) , a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum și a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, fără a aduce atingere niciunei dispoziții privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, și pentru a facilita supravegherea de către autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă, inclusiv prin transmiterea de documente și de informații autorităților competente, la cerere.

(6) Desemnarea unui punct central de contact potrivit prevederilor alin. (5) se va face proporțional cu obiectivul urmărit de comunicare adecvată și de raportare a informațiilor privind conformarea cu prevederile art. 150-165 , art. 218-221 , art. 248 alin. (3) , a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum și a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată în statul membru gazdă.

(7) La solicitarea Băncii Naționale a României, instituțiile de plată, furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi și instituțiile emitente de monedă electronică care funcționează pe teritoriul României prin intermediul agenților sau sucursalelor și al căror sediu central este situat în alt stat membru transmit Băncii Naționale a României, în scopuri statistice și/sau de informare, rapoarte periodice cu privire la activitățile desfășurate pe teritoriul României.

(8) La solicitarea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit care funcționează pe teritoriul României prin intermediul sucursalelor și al căror sediu central este situat în alt stat membru transmit Băncii Naționale a României, în scopuri statistice și/sau de informare, rapoarte periodice cu privire la activitățile desfășurate pe teritoriul României.

(9) La solicitarea Băncii Naționale a României, prestatorii de servicii de plată prevăzuți la alin. (7) și, respectiv, la alin. (8) , care oferă servicii de plată pe teritoriul României prin intermediul agenților și/sau sucursalelor, după caz, în temeiul dreptului de stabilire, vor transmite Băncii Naționale a României rapoarte periodice cu privire la activitățile desfășurate pe teritoriul României, pentru a fi utilizate în scopul de a monitoriza conformitatea cu prevederile art. 150-165 , art. 218-221 , art. 248 alin. (3) și cu celelalte reglementări prevăzute la art. 223 alin. (1) .

(10) Dispozițiile art. 88 sunt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce privește cooperarea Băncii Naționale a României cu autoritățile competente din alte state membre, în situațiile prevăzute la art. 218 alin. (4) , art. 219 alin. (7) și art. 222 alin. (5) .

(11) Dispozițiile art. 71 alin. (4) și ale art. 90-94 sunt aplicabile în mod corespunzător pentru activitatea desfășurată de Banca Națională a României în exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor alin. (1) .

(1) Prestatorii de servicii de plată depun toate eforturile pentru a răspunde la plângerile utilizatorilor serviciilor de plată pe suport hârtie sau, dacă prestatorul de servicii de plată și utilizatorul serviciilor de plată convin astfel, pe un alt suport durabil.

(2) Răspunsul prestatorilor de servicii de plată abordează toate punctele aduse în discuție, într-un interval de timp corespunzător, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data primirii plângerii. În situații excepționale, în cazul în care răspunsul nu poate fi dat în termen de 15 zile lucrătoare din motive independente de voința prestatorului de servicii de plată, acesta este obligat să transmită un răspuns provizoriu, care să indice în mod clar motivele pentru care răspunsul la plângere va ajunge cu întârziere și să precizeze termenul în care utilizatorul serviciilor de plată va primi răspunsul definitiv. În toate situațiile, termenul pentru primirea răspunsului final nu va depăși 35 de zile lucrătoare de la data primirii plângerii.

(1) Prestatorul de servicii de plată informează utilizatorul serviciilor de plată cu privire la dreptul acestora de a se adresa Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Băncii Naționale a României, respectiv entității competente de soluționare a litigiilor, conform prevederilor Legii nr. 192/2006 , cu modificările și completările ulterioare, sau ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 , cu modificările ulterioare, să soluționeze litigiile privind drepturile și obligațiile prevăzute la art. 111-221 .

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) se comunică, într-un mod clar, ușor de înțeles și ușor de accesat, pe site-ul internet al prestatorului de servicii de plată, în cazul în care acesta există, la sucursală, precum și în clauzele și condițiile generale ale contractului dintre prestatorul de servicii de plată și utilizatorul serviciilor de plată. Acestea precizează în ce mod pot fi obținute informații suplimentare privind entitățile competente cu soluționarea cererilor și modul în care se poate recurge la acestea.

(1) Instituțiile de plată, furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi și instituțiile emitente de monedă electronică ce funcționează pe teritoriul României prin intermediul agenților în temeiul dreptului de stabilire, al căror sediu real este situat în alt stat membru, desemnează un punct central de contact în România pentru a asigura comunicarea și raportarea adecvată a informațiilor privind conformarea cu art. 111-149 și cu art. 166-217 , a reglementărilor emise în aplicarea acestor articole, precum și a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată, fără a aduce atingere niciunei dispoziții privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, și pentru a facilita supravegherea de către autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă, inclusiv prin transmiterea de documente și de informații autorităților competente, la cerere.

(2) La solicitarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, sucursalele și agenții prevăzuți la alin. (1) , precum și instituțiile de credit care funcționează pe teritoriul României prin intermediul sucursalelor și al căror sediu central este situat în alt stat membru transmit, în scopuri statistice și de informare, precum și pentru asigurarea supravegherii respectării prevederilor art. 111-149 și ale art. 166-217 , rapoarte referitoare la activitatea desfășurată pe teritoriul României. Sucursalele și agenții intră sub incidența cerințelor privind secretul profesional prevăzute la art. 90-94 .

(1) Banca Națională a României are competența de a aplica sancțiuni administrative, în cazurile în care constată că entitățile prevăzute la art. 223 alin. (1) și/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a activității de prestare de servicii de plată în cadrul acestora se fac vinovate de următoarele fapte:

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României are competența de a aplica următoarele sancțiuni administrative:

(3) Sancțiunile administrative prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri administrative potrivit art. 223 alin. (2) lit. c) sau independent de acestea.

(4) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.

(5) Aplicarea sancțiunilor administrative prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de 1 an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii acesteia.

(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 227 alin. (1) se realizează de către reprezentanți împuterniciți ai Băncii Naționale a României pe baza raportărilor făcute potrivit legii ori reglementărilor emise în aplicarea acesteia sau actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în materie de servicii de plată sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediul profesional sau real al entităților prevăzute la art. 223 alin. (1) sau la locațiile acestora ori la sediile/locațiile furnizorilor externi în cazul externalizării activităților, după caz.

(2) Actele prin care sunt aplicate sancțiuni administrative și sunt dispuse măsuri administrative potrivit prevederilor art. 227 și reglementărilor emise în aplicarea acestora se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, conform reglementărilor interne, cu excepția sancțiunilor administrative prevăzute la art. 227 alin. (2) lit. d) și e), care sunt de competența Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

(3) Actele prevăzute la alin. (2) trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare ale persoanei vinovate, descrierea faptei și a circumstanțelor efectuării acesteia și temeiul de drept al dispunerii măsurii administrative sau, după caz, al aplicării sancțiunii administrative.

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 230 se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor de consumatori ori din oficiu.

(2) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are competențe conform alin. (1) în cazul prestatorilor de servicii de plată al căror stat membru de origine este România și în cazul agențiilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă și care acționează în conformitate cu dreptul de stabilire.

(3) Odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale principale se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare:

(4) Neaducerea la îndeplinire a sancțiunilor contravenționale complementare dispuse în termenele și condițiile prevăzute în procesul-verbal de constatare a contravenției sau săvârșirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 230 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 80.000 lei la 100.000 lei.

(5) Prin derogare de la dispozițiile art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nu suspendă executarea sancțiunilor contravenționale complementare aplicate potrivit alin. (3) .

(6) Prestatorii de servicii sunt obligați să informeze Banca Națională a României, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal, despre sancțiunile ce le-au fost aplicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi.

(1) Constituie contravenții încălcarea dispozițiilor art. 141-145 , art. 148 alin. (3) și (4) , art. 149 , art. 167-171 , art. 173-175 , art. 178 , art. 179 alin. (1) , art. 180-182 , art. 184 , art. 185-193 , art. 195-198 , art. 200 alin. (2)-(4) , art. 201 , art. 204-207 , art. 209 , 210, art. 211 alin. (1) și art. 212 alin. (1) , în situația în care sunt afectate sau pot fi afectate interesele utilizatorilor persoane juridice, și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la sesizarea utilizatorilor de servicii de plată persoane juridice.

(3) Agenția Națională de Administrare Fiscală are competențe conform alin. (2) în cazul prestatorilor de servicii de plată al căror stat membru de origine este România și în cazul agențiilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă și care acționează în conformitate cu dreptul de stabilire.