(1) Orice persoană dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului poate formula o cerere de plată motivată adresată Fondului în condițiile prevăzute la art. 12¹ și de prezentul articol.

(2) Cererea de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris și se comunică Fondului, direct de către potențialul creditor de asigurări sau prin mandatarii acestuia, cu anexarea înscrisurilor justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cuantumul sumelor solicitate; dacă cererea de plată privește mai multe dosare de daună sau contracte de asigurare, potențialul creditor de asigurări anexează o evidență conținând datele de identificare și sumele aferente fiecărui dosar de daună/contract de asigurare, precum și orice documente relevante, dacă este cazul.

(3) În cazul imposibilității de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declarație pe propria răspundere, în sensul susținerii acestor documente justificative, iar în cerere se precizează motivul imposibilității depunerii lor în copie legalizată.

(4) Cererea de plată conține cel puțin următoarele informații: datele de identificare și de contact ale petentului și, dacă este cazul, ale mandatarului acestuia, cuantumul sumei solicitate, datele de identificare ale contractului de asigurare și, dacă este cazul, ale dosarului de daună deschis de asigurător, modalitatea în care dorește să se efectueze plata; modelele cererilor de plată privind acordarea despăgubirilor/indemnizațiilor, respectiv privind acordarea restituirii de primă se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei legi.

(5) Cererea, precum și actele și informațiile solicitate potrivit alin. (2)-(4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulație internațională, acestea se depun însoțite de traducerea autorizată conform legii.

(6) Creditorii de asigurări prevăzuți la art. 2 alin. (2) adresează cererile de plată organismelor similare din statele în care își au reședința, potrivit dispozițiilor de drept intern din statele respective.