(1) Statutul de întreprindere socială se recunoaște prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat.
(2) Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 pe baza actelor de înființare și funcționare.
(3) Atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale și conformarea acesteia la principiile enunțate la art. 4 .
(4) Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care prevăd în actele de înființare și funcționare respectarea cumulativă a următoarelor criterii:
a) acționează în scop social și/sau în interesul general al comunității;
b) alocă minimum 90% din profitul/excedentul realizat scopului social și rezervei statutare;
c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
d) aplică principiul echității sociale față de angajați și administratori asigurând niveluri de salarizare/remunerare echitabile, între care nu pot exista diferențe care să depășească raportul de 1 la 8.
(5) Atestatul se eliberează de către agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București, denumită în continuare agenție de ocupare.
(6) Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condițiile care au stat la baza acordării acestuia.
(7) Procedura de acordare a atestatului, precum și condițiile de suspendare, retragere, anulare, renunțare, emitere a unui duplicat după atestat se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(8) Întreprinderea socială atestată poate renunța la acest statut prin notificarea agenției de ocupare.