Exercitarea profesiei de fizioterapeut

a) cetățeni ai statului român;

b) cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene;

c) soțul unui cetățean român, precum și descendenții și ascendenții în linie directă, aflați în întreținerea unui cetățean român, indiferent de cetățenia acestora;

d) membri de familie ai unui cetățean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b) , așa cum sunt definiți la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 260/2005 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) cetățeni ai statelor terțe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;

f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b) .

a) dețin un titlu oficial de calificare în fizioterapie, astfel cum sunt definite la art. 11 ;

b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute la art. 23 ;

c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, condiție dovedită cu certificat medical eliberat conform legii;

d) sunt membri ai Colegiului Fizioterapeuților din România.

a) diplomă de licență eliberată de o instituție de învățământ superior acreditată sau autorizată provizoriu din România în următoarele specializări: (i) fizioterapie; (ii) fiziokinetoterapie; (iii) kinetoterapie, cu durată de studii de 4 ani; (iv) educație fizică și sport, specializarea kinetoterapie și motricitate specială, cu durată de studii de 3 ani; (v) kinetoterapie, cu durată de studii de 3 ani; (vi) educație fizică și sport, specializarea cultură fizică medicală; (vii) educație fizică și sport, cu vechime în recuperarea medicală de cel puțin 19 ani, angajat în sistemul sanitar și balnear sau de asistență socială ca profesor de cultură fizică medicală; (viii) balneofiziokinetoterapie și recuperare;

b) diplomă de licență sau un alt titlu de fizioterapeut/maso-kinetoterapeut/kinetoterapeut, eliberate de unul dintre statele prevăzute la art. 10 sau de un stat terț recunoscut ori echivalat în România de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, conform legii;

c) adeverință de absolvire a examenului de licență în fizioterapie, kinetoterapie și motricitate specială, balneofiziokinetoterapie și recuperare, eliberată la cererea absolventului, care este valabilă până la eliberarea diplomei de licență, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;

d) orice altă diplomă de licență eliberată de către o facultate acreditată care nu corespunde specializărilor de la lit. a) și care este însoțită de o adeverință eliberată de facultatea respectivă, care atestă că programa de pregătire pentru obținerea diplomei de licență respective corespunde cu cea de pregătire pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut, în condițiile prezentei legi.

a) examinarea somatofuncțională a pacientului/beneficiarului de servicii de fizioterapie, prin utilizarea, fără a se limita la acestea, a observației, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice de evaluare somatofuncțională;

b) stabilirea nevoii de intervenție specifică și elaborarea planului fizioterapeutic;

c) acordarea asistenței terapeutice și profilactice pentru prevenirea alterării funcției, a limitărilor de activitate și a restricțiilor de participare;

d) acordarea asistenței fizioterapeutice și de recuperare în patologii ale sistemelor neuro-musculo-scheletic, cardiovascular, respirator, digestiv, neuroendocrin, metabolic și urogenital, în domeniul traumatologiei sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL și în alte condiții medicale și chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;

e) aplicarea activităților specifice de fizioterapie, fără a se limita la acestea, precum: exercițiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, hidrokinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalațiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenții elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie, electroterapie, termoterapie, imobilizări/posturări.

a) documente de studii care atestă formarea în profesie;

b) certificat de cazier judiciar;

c) certificat de sănătate fizică și psihică.