(1) Studiul de fundamentare trebuie să analizeze și să estimeze realist bancabilitatea proiectului în regim de parteneriat public-privat.
(2) Un proiect este considerat bancabil dacă structura sa tehnică, financiară și juridică permite, în condițiile pieței, atragerea de credite și/sau a altor resurse financiare, în vederea asigurării finanțării proiectului pe toată durata contractului de parteneriat public-privat.
(3) Analiza referitoare la bancabilitate cuprinde cel puțin:
a) mărimea proiectului în termenii valorii nete actualizate a proiectului;
b) necesarul de finanțare și raportul optim dintre datorie și capital propriu pentru asigurarea finanțării proiectului;
c) costurile de finanțare aferente realizării proiectului din perspectiva finanțării;
d) rata de rentabilitate a capitalului propriu investit;
e) posibilitatea includerii garanțiilor și impactul asupra alocării riscurilor.
(4) Dacă studiul de fezabilitate conține și o analiză a costului finanțării în opțiunea parteneriat public-privat, potrivit prevederilor alin. (3) , atunci la realizarea studiului de fundamentare se utilizează informațiile studiului de fezabilitate existent.