Planificarea redresării și a rezoluției

Azi

Legea 246/2015 · 23 articole

Secțiunea 1 — Dispoziții generale

Articolul 3

(1) Asigurătorii care dețin o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări elaborează propriile planuri de redresare în conformitate cu prevederile art. 5-17 și fac obiectul unor planuri de rezoluție individuale în conformitate cu prevederile art. 18-23 .

(2) Se consideră că un asigurător are o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări, dacă îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

a) valoarea rezervelor tehnice brute ale asigurătorului depășește 5% din valoarea totală a rezervelor tehnice brute la nivel de piață;

b) deține o cotă de piață de cel puțin 5%.

(3) Cota de piață a societăților care dețin o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări se determină în baza rezultatelor financiare ale ultimului exercițiu financiar încheiat, luând în considerare activitatea de asigurare de viață separat de cea de asigurare generală, astfel:

a) pentru asigurările de viață, prin raportarea valorii rezervelor tehnice brute ale societății la totalul rezervelor tehnice brute ale tuturor societăților care subscriu asigurări de viață;

b) pentru asigurările generale, prin raportarea valorii primelor brute subscrise ale societății, directe și din acceptări în reasigurare, la valoarea totală a primelor brute subscrise, directe și din acceptări în reasigurare, ale tuturor societăților care subscriu asigurări generale.

Articolul 4

(1) Prin excepție de la prevederile art. 5-17 și art. 18-23 și ținând cont de evaluarea impactului pe care situația de dificultate majoră a unui asigurător și lichidarea sa ulterioară prin procedurile obișnuite de insolvență le-ar putea avea asupra pieței, asupra altor asigurători și asupra economiei naționale în ansamblu, precum și potențialele efecte negative generate de situația de dificultate majoră a asigurătorului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și autoritate de rezoluție, poate stabili, prin decizie emisă potrivit art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare, cerințe simplificate privind planul de redresare și planul de rezoluție ale respectivului asigurător, în ceea ce privește următoarele:

a) conținutul și detaliile planurilor de redresare și de rezoluție;

b) data până la care primele planuri de redresare și de rezoluție vor fi elaborate și frecvența de actualizare a acestor planuri, care poate fi mai mică decât cea prevăzută de lege;

c) conținutul și nivelul de detaliere a informațiilor solicitate asigurătorilor;

d) nivelul de detaliere a informațiilor necesare evaluării posibilității de soluționare prevăzute de lege.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică asigurătorului respectiv, în termen de 10 zile de la constatarea aplicabilității cerințelor simplificate privind planul de rezoluție al respectivului asigurător.

(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, poate dispune, prin decizie, la încetarea motivelor care au determinat aplicarea cerințelor simplificate potrivit alin. (1) , trecerea asigurătorului la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 5-17 și art. 18-25 , cu stabilirea și comunicarea termenului de conformare a acestuia la noile cerințe.

(4) Aplicarea cerințelor simplificate, prevăzute la alin. (1) , nu afectează competențele Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, de a dispune măsuri de prevenire a crizelor sau măsuri de gestionare a crizelor.

Secțiunea a 2-a — Abrogată.

Articolul 5

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Fiecare asigurător elaborează și menține un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate de acesta pentru restabilirea situației financiare în cazul deteriorării semnificative a indicatorilor financiari.

Articolul 6

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asigurătorul actualizează planul de redresare anual sau, la solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvență mai mare, în următoarele cazuri:

a) în situația modificării structurii organizatorice;

b) după orice modificare a activității sau situației financiare a asigurătorului care ar putea avea impact semnificativ asupra planului de redresare sau ar impune modificarea acestuia;

c) în situația oricărei modificări a mecanismelor sau a măsurilor menționate la pct. 10-17 din anexa care face parte integrantă din prezenta lege și care sunt prevăzute în planul de redresare.

Articolul 7

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

La elaborarea planului de redresare, asigurătorii nu trebuie să se întemeieze în niciun fel pe accesul la sprijin financiar public.

Articolul 8

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, planul de redresare trebuie să includă:

a) informațiile prevăzute în anexă;

b) măsuri ce pot fi luate de către asigurător în situația în care sunt întrunite condițiile pentru intervenția timpurie prevăzute de lege;

c) condiții și proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util, precum și opțiuni de redresare;

d) informațiile suplimentare și seriile de scenarii prevăzute în reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu prevederile art. 160 lit. j).

Articolul 9

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita unui asigurător să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care este parte.

Articolul 10

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Organul de conducere al asigurătorului evaluează și aprobă planul de redresare înainte de transmiterea acestuia către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.

Articolul 11

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Asigurătorul supus obligației de întocmire a primului plan de redresare trebuie să transmită, în termen de până la 90 de zile, calculate de la data intrării în vigoare a prezentei legi, planul de redresare Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, pentru a fi evaluat.

Articolul 12

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În termen de 6 luni de la primirea planului de redresare, Autoritatea de Supraveghere Financiară analizează planul de redresare și evaluează în ce măsură acesta conține informațiile și respectă cerințele prevăzute la art. 8 și următoarele criterii:

a) punerea în aplicare a măsurilor propuse în planul de redresare este de natură să asigure păstrarea sau restabilirea viabilității și poziției financiare a asigurătorului, ținând cont de măsurile premergătoare pe care asigurătorul le-a întreprins sau a planificat să le întreprindă;

b) implementarea planului și a posibilităților de redresare identificate în acesta se realizează rapid și eficient, cu evitarea la maximum a efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar sau al asigurărilor, inclusiv în scenarii în care și alți asigurători ar trebui să implementeze planuri de redresare în aceeași perioadă.

Articolul 13

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

La evaluarea planului de redresare, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, ia în considerare gradul în care nivelul și calitatea capitalurilor, precum și nivelul de solvabilitate și/sau lichiditate al asigurătorului corespund complexității și profilului de risc al acestuia.

Articolul 14

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere transmite planul de redresare direcției care exercită funcția de rezoluție.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de rezoluție evaluează planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conține, ce pot avea impact negativ asupra restabilirii situației financiare, și poate face recomandări referitoare la aceste aspecte direcției care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 15

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, apreciază că planul de redresare prezintă deficiențe majore sau că există obstacole semnificative în calea implementării planului, comunică asigurătorului rezultatul evaluării și solicită acestuia prezentarea, în termen de două luni, a unui plan revizuit care să conțină soluții pentru înlăturarea deficiențelor sau depășirea obstacolelor.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate prelungi, la cererea asigurătorului, pentru motive întemeiate, cu o lună termenul menționat la alin. (1).

(3) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, apreciază că deficiențele și obstacolele nu au fost soluționate prin planul revizuit, aceasta poate impune asigurătorului modificări punctuale asupra planului.

Articolul 16

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul în care asigurătorul nu prezintă un plan de redresare revizuit sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește că planul de redresare revizuit nu rezolvă problema deficiențelor sau obstacolelor semnificative identificate în cadrul evaluării inițiale și că nici nu este posibilă rezolvarea prin impunerea unor modificări punctuale ale planului, Autoritatea de Supraveghere Financiară solicită asigurătorului să identifice, în termen de până la 60 de zile, modificări pe care le poate aduce activității sale pentru a înlătura respectivele deficiențe sau depăși respectivele obstacole din calea implementării planului de redresare.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește durata perioadei menționate la alin. (1), de la caz la caz, în funcție de situația asigurătorului și natura deficiențelor identificate.

(3) În cazul în care asigurătorul nu identifică astfel de modificări în termenul stabilit de Autoritatea de Supraveghere Financiară potrivit alin. (1) sau în cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară estimează că acțiunile propuse de acesta nu ar soluționa în mod adecvat deficiențele sau obstacolele, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate impune asigurătorului una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (4) și/sau orice altă măsură pe care o consideră necesară și adecvată, ținând cont de gravitatea deficiențelor sau amplitudinea obstacolelor și de efectul măsurilor respective asupra activității asigurătorului.

(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita asigurătorului întreprinderea următoarelor măsuri:

a) reducerea profilului de risc al asigurătorului, inclusiv reducerea riscului de solvabilitate și/sau lichiditate;

b) aplicarea de măsuri de recapitalizare;

c) revizuirea strategiei și structurii operaționale a asigurătorului;

d) modificarea structurii de administrare a asigurătorului și de conducere;

e) verificarea adecvării rezervelor tehnice și acoperirea acestora de active admise.

Articolul 17

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Măsurile impuse asigurătorilor de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, conform art. 16 alin. (4), trebuie să fie proporționale cu gravitatea deficiențelor și amplitudinea obstacolelor supuse remedierii.

(2) Măsurile prevăzute la art. 16 alin. (4) nu împiedică Autoritatea de Supraveghere Financiară să ia măsurile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea restabilirii situației financiare a asigurătorului.

(3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, asigurătorilor aflați în procedură de redresare financiară potrivit prevederilor Legii nr. 503/2004 , republicată, cu modificările ulterioare, li se pot aplica dispozițiile prezentei legi, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 42 și art. 43 alin. (2).

Secțiunea a 3-a — Planificarea rezoluției

Articolul 18

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, elaborează un plan de rezoluție pentru asigurătorii persoane juridice române.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de rezoluție elaborează planul de rezoluție după consultarea direcției care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 19

(1) Planul de rezoluție cuprinde măsurile de rezoluție pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, le poate întreprinde în situația în care asigurătorul îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică informațiile prevăzute la art. 23 lit. a) asigurătorului în cauză.

Articolul 20

La elaborarea planului de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situația de dificultate majoră a asigurătorului să se datoreze unor circumstanțe particulare specifice pieței asigurărilor sau economiei în ansamblu.

Articolul 21

La solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, asigurătorul asigură asistență la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție.

Articolul 22

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, reevaluează și, dacă este cazul, actualizează planurile de rezoluție, anual și după orice modificare semnificativă a structurii organizatorice, a activității sau a situației financiare a asigurătorului, care ar putea avea un impact semnificativ asupra eficacității planurilor de rezoluție sau care ar impune o modificare a acestora.

(2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1) , asigurătorii informează Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere informează prompt direcția care exercită funcția de rezoluție asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor.

Articolul 23

Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 și 4 , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, prevede, în planul de rezoluție, posibilitatea de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție prevăzute de lege și include următoarele aspecte:

a) un rezumat al principalelor elemente ale planului;

b) un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul asigurătorului, potrivit celor mai recente informații relevante pentru scopuri legate de rezoluție;

c) o prezentare a modalității în care funcțiile critice și liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcții, din punct de vedere juridic și economic, pentru asigurarea continuității acestora în caz de dificultate majoră a asigurătorului;

d) o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;

e) o descriere a procedurii de stabilire a valorii și posibilității de vânzare a funcțiilor critice, a liniilor de activitate de bază și a activelor asigurătorului;

f) o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informațiile solicitate conform art. 25 sunt actualizate și puse la dispoziția Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, în orice moment;

g) prezentarea modului în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră ca ar putea fi finanțate măsurile de rezoluție;

h) o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate în funcție de scenariile posibile și termenele aplicabile;

i) o analiză a impactului planului asupra angajaților asigurătorului, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate și o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluție a personalului, a organizației patronale și a sindicatului sau reprezentanților angajaților, după caz;

j) un plan de comunicare cu mass-media și cu publicul;

k) necesarul de capital de solvabilitate și de capital minim, precum și necesarul calitativ și cantitativ de fonduri proprii și termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel, dacă este cazul;

l) o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale asigurătorului;

m) după caz, orice opinie exprimată de asigurător cu privire la planul de rezoluție;

n) o descriere detaliată a evaluării posibilităților de aplicare a planului de rezoluție;

o) o descriere a tuturor măsurilor necesare pentru a înlătura obstacolele din calea aplicării planului de rezoluție.

Articolul 24

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita asigurătorilor să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care acestea sunt parte și poate stabili termenul în care aceștia trebuie să furnizeze evidențele respective.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili termene diferite, în funcție de tipurile de contracte financiare definite la art. 2 pct. 12 .

(3) Termenele stabilite potrivit alin. (2) pentru furnizarea informațiilor se aplică tuturor asigurătorilor.

(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili, în urma evaluărilor efectuate, dacă este adecvat ca asigurătorul să fie lichidat prin procedura obișnuită de insolvență sau să declanșeze procedura de rezoluție, aplicând asigurătorului diferitele instrumente și competențe de rezoluție, evitând orice efect negativ semnificativ asupra pieței de asigurări din România, inclusiv în caz de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem financiar, cu scopul de a asigura continuitatea funcțiilor critice desfășurate de asigurător.

(5) Pentru a evalua posibilitățile de aplicare a planului de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, examinează cel puțin următoarele elemente:

a) măsura în care asigurătorul poate stabili corespondențe între liniile de activitate de bază, respectiv operațiunile critice și persoanele juridice;

b) măsura în care structurile juridice și corporative sunt armonizate cu liniile de activitate de bază și operațiunile critice;

c) măsura în care sunt în vigoare mecanisme care vizează asigurarea personalului, a infrastructurii, a finanțării, a lichidităților, a solvabilității, a portofoliului de asigurări, a rezervelor tehnice și a capitalului pentru a sprijini și menține liniile de activitate de bază și operațiunile critice;

d) măsura în care acordurile de servicii ale asigurătorului sunt integral executabile în eventualitatea rezoluției asigurătorului;

e) măsura în care structura administrativă a asigurătorului este adecvată pentru gestionarea și asigurarea conformității cu politicile interne ale acestuia cu privire la acordurile sale privind furnizarea de servicii;

f) măsura în care asigurătorul dispune de un proces pentru transferarea treptată către terți a serviciilor furnizate în cadrul contractelor privind furnizarea de servicii în caz de separare a funcțiilor critice sau a liniilor de activitate de bază;

g) capacitatea sistemelor informatice de gestiune de a garanta că Autoritatea de Supraveghere Financiară este în măsură să colecteze informații exacte și complete privind liniile de activitate de bază și operațiunile critice, astfel încât să se faciliteze luarea de decizii rapide;

h) capacitatea sistemelor informatice de gestiune de a furniza informațiile esențiale pentru rezoluția eficace a asigurătorului în orice moment, chiar și atunci când condițiile se schimbă rapid;

i) măsura în care asigurătorul și-a testat sistemele informatice de gestiune pe baza scenariilor de criză astfel cum sunt stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin reglementări emise în temeiul art. 160 ;

j) măsura în care asigurătorul poate asigura continuitatea funcționării sistemelor sale informatice de gestiune atât pentru el, cât și pentru noul asigurător în cazul în care operațiunile critice și liniile de activitate de bază sunt separate de restul operațiunilor și liniilor de activitate;

k) măsura în care asigurătorul a elaborat proceduri corespunzătoare pentru a se asigura că oferă Autorității de Supraveghere Financiară informațiile necesare pentru identificarea creditorilor de asigurări și a sumelor acoperite de Fondul de garantare a asiguraților;

l) valoarea și tipul activelor și rezervelor tehnice ale asigurătorului;

m) în cazul în care evaluarea implică un asigurător care face parte dintr-un holding cu activitate mixtă, măsura în care rezoluția asigurătorului ar putea avea un impact negativ asupra părții nefinanciare a grupului;

n) existența și soliditatea acordurilor privind furnizarea de servicii;

o) fezabilitatea utilizării instrumentelor de rezoluție în conformitate cu obiectivele rezoluției, ținând seama de instrumentele disponibile și de structura asigurătorului;

p) credibilitatea utilizării instrumentelor de rezoluție în conformitate cu obiectivele rezoluției, ținând cont de impactul posibil asupra creditorilor de asigurări, contrapărților și angajaților, precum și de eventualele măsuri pe care le-ar putea lua alte autorități de rezoluție;

q) măsura în care impactul rezoluției asigurătorului asupra sistemului financiar și asupra încrederii în piața de asigurări poate fi evaluat în mod adecvat;

r) măsura în care rezoluția asigurătorului ar putea avea un efect negativ semnificativ, direct sau indirect, asupra sistemului financiar, asupra încrederii în piața de asigurări sau asupra economiei;

s) măsura în care contaminarea altor asigurători sau a piețelor financiare ar putea fi controlată prin aplicarea instrumentelor și competențelor de rezoluție.

(6) În situația în care, în urma evaluării posibilităților aplicării planului de rezoluție a unui asigurător, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilităților de rezoluție a asigurătorului respectiv, va notifica aceste constatări în scris asigurătorului în cauză și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale ale asigurătorului.

(7) În termen de patru luni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile alin. (6) , asigurătorul propune Autorității de Supraveghere Financiară măsuri posibile având ca scop înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în notificare. Autoritatea de Supraveghere Financiară evaluează eficiența măsurilor propuse pentru înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.

(8) Dacă estimează că măsurile propuse de un asigurător în conformitate cu prevederile alin. (7) nu reduc sau nu înlătură în mod eficient obstacolele în cauză, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita asigurătorului să ia măsuri alternative care pot conduce la atingerea acestui obiectiv și notifică măsurile respective în scris asigurătorului, care în termen de o lună propune un plan vizând intrarea în conformitate cu acestea.

(9) În identificarea măsurilor alternative menționate la alin. (8) , Autoritatea de Supraveghere Financiară demonstrează că măsurile propuse de asigurător nu ar reuși să îndepărteze obstacolele din calea posibilității de rezoluție și în ce mod măsurile alternative propuse sunt potrivite pentru îndepărtarea acestora. Autoritatea de Supraveghere Financiară ține seama de amenințarea pentru stabilitatea financiară pe care o reprezintă aceste obstacole din calea posibilității de rezoluție și de efectul măsurilor asupra activității economice a asigurătorului, asupra stabilității acestuia și a capacității sale de a contribui la economie.

(10) În aplicarea măsurilor alternative menționate la alin. (9) Autoritatea de Supraveghere Financiară are competența de a lua oricare dintre următoarele măsuri:

a) să solicite asigurătorului revizuirea oricăror acorduri de finanțare intragrup sau examinarea motivelor pentru absența acestora sau încheierea unor acorduri de servicii, fie intragrup, fie cu părți terțe, pentru a asigura furnizarea de funcții critice, în condițiile legii;

b) să solicite asigurătorului limitarea expunerilor sale individuale pe anumite clase de asigurări și agregate maxime pentru tot portofoliul de asigurări;

c) să impună cerințe suplimentare de informare punctuală sau periodică, relevante pentru procedura de rezoluție;

d) să solicite asigurătorului transferul parțial sau total al portofoliului de asigurări;

e) să solicite asigurătorului limitarea sau încetarea anumitor activități aflate în curs de desfășurare sau propuse;

f) să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente;

g) să solicite modificarea structurilor juridice referitoare la angajamentele contractuale sau operaționale ale asigurătorului, pentru a reduce complexitatea și a garanta astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic și operațional, a funcțiilor critice de alte funcții, prin aplicarea instrumentelor de rezoluție;

h) să solicite unui asigurător să crească nivelul fondurilor proprii pentru a îndeplini cerințele de solvabilitate;

i) să solicite unui asigurător să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerința minimă pentru fondurile proprii, inclusiv să încerce să renegocieze orice instrument de fonduri proprii pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Autorității de Supraveghere Financiară de a reduce valoarea contabilă a instrumentului în cauză sau de a-l converti ar fi aplicată în temeiul legislației jurisdicției care îl reglementează.

Articolul 25

(1) La solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, fiecare asigurător:

a) cooperează la elaborarea planului de rezoluție;

b) furnizează toate informațiile necesare elaborării și punerii în aplicare a planului de rezoluție.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere cooperează cu direcția care exercită funcția de rezoluție, pentru a verifica în ce măsură informațiile prevăzute la alin. (1) sunt deja disponibile. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că, în situația în care aceste informații sunt disponibile, direcția care exercită funcția de supraveghere le transmite direcției care exercită funcția de rezoluție.