Abrogat.

(1) În cazul în care un asigurător încalcă sau este susceptibil să încalce, în viitorul apropiat, ca urmare a unei deteriorări rapide a situației financiare ce include o deteriorare a situației capitalului de solvabilitate și a fondurilor proprii care acoperă cerința de capital de solvabilitate, cerințele pentru menținerea autorizării prevăzute în Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, pe lângă măsurile de remediere sau de sancționare dispuse în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, poate lua, după caz, în principal, următoarele măsuri:

a) să solicite organului de conducere al asigurătorului să implementeze una sau mai multe măsuri stabilite în planul de redresare sau, în conformitate cu prevederile art. 16, să actualizeze un astfel de plan de redresare în situația în care circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul inițial de redresare și să implementeze una sau mai multe dintre măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a se asigura că asigurătorul va îndeplini în continuare cerințele pentru menținerea autorizării;

b) să solicite organului de conducere al asigurătorului să examineze situația, să identifice măsurile vizând soluționarea oricăror probleme constatate și să elaboreze un program de acțiune pentru soluționarea acelor probleme și un calendar de implementare a acestuia;

c) să solicite organului de conducere al asigurătorului convocarea unei adunări generale a acționarilor societății sau, în cazul în care organul de conducere nu reușește să respecte această cerință, să convoace în mod direct adunarea respectivă și, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi și să solicite ca anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către acționari;

d) să solicite înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai organului de conducere sau ai conducerii superioare a asigurătorului, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor lor, în sensul Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare;

e) să solicite organului de conducere al asigurătorului să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor creditorilor asigurătorului, în conformitate cu planul de redresare, după caz;

f) să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a asigurătorului;

g) să solicite efectuarea de modificări în structura operațională a asigurătorului; și

h) să solicite asigurătorului transmiterea tuturor informațiilor necesare pentru actualizarea planului de rezoluție și pentru pregătirea unei posibile rezoluții a asigurătorului, precum și pentru efectuarea unei evaluări a activelor și pasivelor acestuia în conformitate cu cap. III din titlul II. Datele pot fi obținute de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, și prin control la fața locului efectuat potrivit Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, în situația în care informațiile comunicate de asigurător sau deținute de autoritate în baza raportărilor depuse de acesta nu sunt suficiente.

(2) Emiterea actelor cu privire la un asigurător, prin care sunt dispuse măsurile prevăzute la alin. (1), este de competența Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară.

(1) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, consideră că înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere conform art. 29 este insuficientă pentru remedierea situației, poate desemna unul sau mai mulți administratori temporari ai asigurătorului.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate desemna orice administrator temporar, adecvat circumstanțelor date, fie pentru a înlocui temporar organul de conducere al asigurătorului, fie pentru a conlucra temporar cu organul de conducere al asigurătorului, și specifică acest lucru în decizia sa la momentul desemnării.

(3) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, desemnează un administrator temporar pentru a conlucra cu organul de conducere al asigurătorului, aceasta specifică, de asemenea, la momentul desemnării, rolul, atribuțiile și competențele administratorului temporar, precum și orice cerințe pentru organul de conducere al asigurătorului, de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni.

(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, face publică desemnarea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu deține competența de a reprezenta asigurătorul. La numirea administratorului temporar, Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere ca acesta să dețină calificările, cunoștințele și capacitatea necesare pentru exercitarea funcțiilor sale și să nu se afle în conflict de interese.

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește competențele care revin administratorului temporar, la momentul desemnării acestuia, în funcție de circumstanțele date.

(2) Competențele prevăzute la alin. (1) pot include unele dintre sau toate competențele organului de conducere al asigurătorului în conformitate cu actele constitutive ale asigurătorului și cu legislația națională aplicabilă, inclusiv competența de a exercita unele dintre sau toate funcțiile administrative ale organului de conducere al asigurătorului. Atribuirea competențelor administratorului temporar în legătură cu asigurătorul se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Actele administratorului temporar, cu excepția celor care vizează activitatea curentă a asigurătorului, sunt supuse aprobării prealabile a Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.

(2) Administratorul temporar poate exercita, în orice situație, competența de a convoca adunarea generală a acționarilor asigurătorului și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări, numai cu aprobarea prealabilă a Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.