(1) Dreptul de trecere prevăzut la art. 11 se exercită de drept, necondiționat de înscrierea acestuia în cartea funciară, fără a necesita obținerea unui acord prealabil al proprietarilor sau al altor titulari de drepturi reale sau activități desfășurate în legătură cu imobilele afectate, cu condiția îndeplinirii prevederilor din autorizarea Ministerului Energiei prevăzută la art. 4 și 8 și procedurii de notificare prevăzute la art. 13 și de despăgubire în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, existența oricăror proceduri administrative sau judiciare generate de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, notate sau nu în cartea funciară, nu invalidează instituirea și exercitarea valabilă a dreptului de trecere reglementat în prezenta lege.
(3) Existența unui litigiu, indiferent de temeiul juridic invocat de reclamant, notat sau nu în cartea funciară, la data notificării transmise de titular conform art. 13 sau apariția unui litigiu ulterior notificării nu poate duce la suspendarea, invalidarea sau amânarea exercitării valabile a dreptului de trecere reglementat de prezenta lege.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (2) și (3) , compensațiile și despăgubirile prevăzute la art. 14 se plătesc persoanei desemnate printr-o hotărâre judecătorească definitivă ca fiind îndreptățită la primirea sumelor respective.