(1) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.
(2) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit prevederilor alin. (1) însoțit de formularul de evaluare a riscului iminent și de mijloacele de probă obținute potrivit prevederilor art. 3 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare. Mijloacele de probă strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare, pot fi înaintate în copie certificată de organul de cercetare penală.
(3) Procurorul de la parchetul competent potrivit prevederilor alin. (1) decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție, în totalitate sau în parte, în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecție provizoriu.
(4) Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, în totalitate sau în parte, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia.
(5) Dacă apreciază necesar, anterior confirmării, procurorul poate asculta victima.
(6) În cazul în care constată că nu mai este necesară menținerea măsurilor de protecție dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecție, cu menționarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.
(7) Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4) , procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 14 și 15 .
(8) În situația înaintării ordinului de protecție provizoriu potrivit prevederilor alin. (7) , durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește, de drept, până la soluționarea în primă instanță a cererii pentru emiterea ordinului de protecție. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.
(9) În situația în care instanța de judecată, după primirea ordinului de protecție provizoriu confirmat de procuror, nu dispune emiterea unui ordin de protecție, comunică acest aspect de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu conform alin. (1) , care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor care făceau obiectul acestuia.
(10) Informarea prevăzută la alin. (6) , (8) și (9) se realizează prin comunicarea unui înscris, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 7 alin. (1)-(5) .