LexistoriaDreptul la drept.

Ordinul de protecție provizoriu

Azi

Legea 26/2024 · 10 articole

Articolul 2

(1) Ordinul de protecție provizoriu se emite de îndată, la cererea scrisă a victimei actelor de violență sau, după caz, a tutorelui ori a altui reprezentant legal al acesteia, de către polițiștii care, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iau cunoștință de săvârșirea unui act de violență, iar din evaluarea situației de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârșirea unui alt act de violență îndreptat împotriva victimei, care pune în pericol viața, integritatea fizică ori libertatea acesteia.

(2) În cazul în care polițistul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu este sesizat în orice mod, inclusiv prin Sistemul național unic pentru apeluri de urgență 112, denumit în continuare SNUAU 112, cu privire la săvârșirea unui act de violență, acesta are obligația de a aduce la cunoștință victimei sau, după caz, tutorelui ori altui reprezentant legal al acesteia dreptul de a solicita un ordin de protecție provizoriu față de agresor, precum și de a-i pune la dispoziție formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 1 , în cazul în care aceasta dorește să solicite respectivul ordin. Dacă victima nu solicită ordinul de protecție provizoriu, i se aduce la cunoștință posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție în temeiul art. 12 și i se pune la dispoziție formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 2.

(3) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu se formulează, în scris, de victimă sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal, iar în conținutul acesteia vor fi indicate probele și mijloacele materiale de probă din care să rezulte săvârșirea actului de violență sesizat, pe care le vor pune la dispoziția organelor de poliție, potrivit formularului de cerere prevăzut la anexa nr. 1 .

(4) Polițiștii constată săvârșirea actului de violență, prevăzut la alin. (1) , din conținutul plângerii/sesizării primite, inclusiv cele prin SNUAU 112, din probele indicate în cererea de emitere a ordinului de protecție provizoriu și puse la dispoziție de victimă, precum și din orice alte probe sau mijloace materiale de probă:

a) obținute cu ocazia intervenției la evenimentele sesizate ori rezultate în urma verificărilor efectuate în sesizările care nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni;

b) administrate potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă presupunerea rezonabilă că a fost săvârșit un act de violență care intră sub incidența prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare.

(5) Polițiștii constată existența riscului iminent, prevăzut la alin. (1) , pe baza evaluării situației de fapt care rezultă din completarea formularului de evaluare a riscului iminent și potrivit metodologiei de utilizare a acestuia, stabilite potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) .

(6) În cazul în care se constată că sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii emit ordinul prevăzut la art. 4 potrivit procedurii și modelului stabilite potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) lit. c) .

(7) În cazul în care se constată că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii au obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale unui act de violență cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție potrivit prevederilor art. 12 și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 2 .

(8) În cazul în care ulterior emiterii ordinului de protecție provizoriu victima solicită în mod expres procurorului încetarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu, acestea încetează de îndată, polițiștii având obligația de a informa imediat atât agresorul cu privire la încetarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu, cât și persoanele care susțin că sunt victime ale actului de violență cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție potrivit prevederilor art. 12 și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 2 .

(9) Emiterea ordinului de protecție provizoriu nu este împiedicată și nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare.

(10) În cazul în care se constată existența unui act de violență, iar victima sau, după caz, tutorele ori alt reprezentant legal al acesteia, din cauza stării psihice sau fizice sau din alte motive, se află în imposibilitatea de a redacta cererea privind ordinul de protecție provizoriu, polițiștii vor completa formularul de evaluare a riscului iminent în baza probelor și a datelor pe care le dețin, iar în cazul în care rezultă risc iminent pentru victimă, aceștia vor emite un ordin de protecție provizoriu.

Articolul 3

(1) Pentru verificarea sesizărilor privind actele de violență, aflarea adevărului și soluționarea justă a sesizării, polițiștii au dreptul să obțină probe prin următoarele mijloace:

a) constatarea directă și consemnarea celor constatate întrun înscris;

b) înregistrarea celor constatate cu mijloacele tehnice din dotare;

c) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuțiilor de serviciu și consemnarea celor constatate într-un înscris;

d) declarațiile persoanelor implicate în actele de violență, ale persoanelor care au asistat la producerea actelor de violență și ale altor persoane care pot comunica informații cu privire la persoanele implicate în actele de violență;

e) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;

f) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă.

(2) Pentru protejarea integrității fizice, a vieții și a libertății persoanei, pentru verificarea sesizărilor privind actele de violență și în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică, în mod expres, că actele de violență au loc în spațiile respective.

(3) Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în spațiile prevăzute la alin. (2) .

(4) Acțiunile polițiștilor în spațiile prevăzute la alin. (2) , inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor, înregistrările sau fotografiile constituind probe în sensul dispozițiilor alin. (1) lit. b) și urmând regimul probelor prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau de Legea nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare, după caz.

(5) Polițiștii strâng probele potrivit dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind actele de violență, constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca actele de violență săvârșite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni.

Articolul 4

(1) Ordinul de protecție provizoriu cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu privire la:

a) data, ora și locul emiterii;

b) numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție din care face parte polițistul care îl emite;

c) date care să asigure identificarea agresorului/agresorilor împotriva căruia/cărora se dispun obligații sau interdicții prin acesta;

d) date care să asigure identificarea victimei/victimelor sau a altor persoane în favoarea cărora se dispun măsuri de protecție prin acesta;

e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea acestuia și indicarea probelor pe baza cărora a fost evaluată situația de fapt;

f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;

g) data și ora la care începe aplicarea măsurilor de protecție dispuse potrivit art. 5 alin. (1) , precum și data și ora la care acestea încetează;

h) dreptul de a contesta ordinul de protecție provizoriu, termenul de exercitare a acestui drept și instanța la care se poate depune contestația.

(2) Ordinul de protecție provizoriu se semnează în mod obligatoriu de către polițistul care îl emite.

Articolul 5

(1) Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuința comună;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a membrilor familiei acesteia în locuința comună;

c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

d) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

e) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

f) obligarea agresorului de a preda poliției armele, componentele esențiale și munițiile deținute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. d) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) a fost dispusă măsura prevăzută la alin. (1) lit. c) ;

b) persoanele protejate își exprimă acordul de a purta la rândul lor un dispozitiv electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării obligației agresorului dispuse în raport cu ele;

c) pe raza unității administrativ-teritoriale unde se aplică măsura să fie implementat și funcțional Sistemul informatic de monitorizare electronică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale, cu modificările ulterioare.

(3) Ordinul de protecție va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile de protecție prevăzute la alin. (1) constituie infracțiune, potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) .

(4) Dacă prin ordinul de protecție provizoriu s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea și orientarea, la cererea sa, către centrele rezidențiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autoritățile administrației publice locale, sau orice alt loc adecvat. În situația în care agresorul solicită cazarea într-un centru rezidențial din categoria celor menționate mai sus, acesta va fi orientat și condus de îndată către centrele rezidențiale gestionate de autoritățile administrației publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către echipa mobilă prevăzută la art. 51 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.

(5) În cazul în care agresorul nu dorește să beneficieze de cazarea pusă la dispoziție potrivit alin. (4) și optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declarație privind adresa la care va locui și persoana care îi va asigura cazarea. În cazul în care agresorul refuză să dea respectiva declarație, se va consemna acest fapt în procesulverbal întocmit potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) .

(6) Autoritățile și instituțiile publice competente au obligația ca, din oficiu sau la solicitarea unităților de poliție ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare măsuri de protecție urgente și specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecție provizoriu.

Articolul 6

(1) Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinul de protecție provizoriu devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen.

(2) Perioada de 5 zile prevăzută la art. 5 alin. (1) se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de ore, și începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecție provizoriu.

(3) Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție dispuse prin ordinul de protecție provizoriu.

(4) Măsurile de protecție dispuse potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) se execută pe loc de către polițiștii prezenți la locul emiterii ordinului de protecție provizoriu, dacă armele, componentele esențiale și munițiile deținute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia se află asupra agresorului, în spațiile în care au fost făcute verificări potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) sau în apropierea acestora.

(5) În cazul în care nu este posibilă executarea măsurilor de protecție dispuse potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) , în condițiile alin. (4) , polițiștii care emit ordinele de protecție provizorii iau măsurile necesare pentru executarea în cel mai scurt timp a acestora.

Articolul 7

(1) Ordinul de protecție provizoriu se comunică agresorului și victimei.

(2) Comunicarea se realizează prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, după caz, al ordinului de protecție provizoriu, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.

(3) Ordinul de protecție provizoriu se consideră comunicat agresorului și în următoarele situații:

a) agresorul refuză să primească o copie sau refuză să semneze de primire;

b) agresorul părăsește locul emiterii ordinului de protecție provizoriu, după ce i s-a adus la cunoștință că este necesar să aștepte comunicarea rezultatului verificărilor ce se efectuează în legătură cu sesizarea privind violența/actele de violență.

(4) Polițistul care emite ordinul de protecție provizoriu întocmește un proces-verbal în care consemnează situațiile prevăzute la alin. (3) .

(5) Ordinul de protecție provizoriu se consideră comunicat agresorului și în situația în care acesta nu a fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu sesizarea privind violența sau la emiterea ordinului de protecție provizoriu, însă se poate face dovada, cu declarații de martor, cu înregistrări video sau audio, indiferent de proveniența acestora, sau cu înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic sau de telefonie mobilă, că s-a comunicat agresorului faptul că a fost emis un ordin de protecție provizoriu, precum și conținutul măsurilor de protecție dispuse prin acesta.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (3) și (5) agresorul are dreptul, oricând în perioada de valabilitate a ordinului de protecție provizoriu, să solicite și să obțină, de la unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, o copie a acestuia.

Articolul 8

(1) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

(2) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit prevederilor alin. (1) însoțit de formularul de evaluare a riscului iminent și de mijloacele de probă obținute potrivit prevederilor art. 3 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare. Mijloacele de probă strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 , cu modificările și completările ulterioare, pot fi înaintate în copie certificată de organul de cercetare penală.

(3) Procurorul de la parchetul competent potrivit prevederilor alin. (1) decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție, în totalitate sau în parte, în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecție provizoriu.

(4) Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, în totalitate sau în parte, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia.

(5) Dacă apreciază necesar, anterior confirmării, procurorul poate asculta victima.

(6) În cazul în care constată că nu mai este necesară menținerea măsurilor de protecție dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecție, cu menționarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.

(7) Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4) , procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 14 și 15 .

(8) În situația înaintării ordinului de protecție provizoriu potrivit prevederilor alin. (7) , durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește, de drept, până la soluționarea în primă instanță a cererii pentru emiterea ordinului de protecție. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.

(9) În situația în care instanța de judecată, după primirea ordinului de protecție provizoriu confirmat de procuror, nu dispune emiterea unui ordin de protecție, comunică acest aspect de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu conform alin. (1) , care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor care făceau obiectul acestuia.

(10) Informarea prevăzută la alin. (6) , (8) și (9) se realizează prin comunicarea unui înscris, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 7 alin. (1)-(5) .

Articolul 9

(1) Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat la instanța de judecată competentă potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) , în termen de 48 de ore de la comunicare.

(2) Contestația se judecă cu citarea părților. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei.

(3) Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă și se comunică părților.

Articolul 10

Dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele privind ordinul de protecție.

Articolul 11

(1) Modalitatea de gestionare de către polițiști a cazurilor privind actele de violență se stabilește prin ordin al ministrului afacerilor interne , care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termenul prevăzut la art. 30 .

(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde:

a) procedura de intervenție a polițiștilor în cazurile privind actele de violență și de cooperare cu celelalte instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea actelor de violență;

b) modelul formularului de evaluare a riscului iminent și metodologia de utilizare a acestuia;

c) procedura de emitere și modelul ordinului de protecție provizoriu;

d) procedura de punere în executare a ordinului de protecție provizoriu;

e) procedura de monitorizare a respectării măsurilor dispuse prin ordinele de protecție provizorii.

(3) La stabilirea, potrivit alin. (1) , formularului de evaluare a riscului iminent și a metodologiei de utilizare a acestuia sunt avute în vedere cel puțin următoarele:

a) determinarea criteriilor de evaluare a riscului ce pot fi relevante pentru actele de violență, printre care se includ, în mod obligatoriu, următoarele criterii: probele privind existența actului de violență, forma de violență exercitată, caracterul repetitiv al actelor de violență, vulnerabilitatea persoanei/persoanelor împotriva căreia/cărora se exercită actele de violență, contextul producerii actelor de violență și conduita persoanei/persoanelor care exercită actele de violență, apropierea imobilelor unde victima și agresorul locuiesc, a locurilor de muncă, a instituțiilor de învățământ pe care le urmează, a locurilor și mediilor frecventate, precum și gradul de cunoaștere a datelor de stare civilă sau de contact ale victimei de către agresor;

b) prezentarea modului de utilizare a criteriilor de evaluare a riscului și de interpretare a rezultatelor obținute prin aplicarea criteriilor respective.