(1) Persoanele fizice înscrise în cazierul judiciar sau cu privire la care s-au făcut notări provizorii se scot din evidență dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) faptele pe care le-au săvârșit nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni;

b) a intervenit reabilitarea judecătorească sau de drept;

c) a intervenit amnistia;

d) au fost condamnate la pedeapsa amenzii sau la o pedeapsă privativă de libertate de cel mult 3 ani și au trecut 20 de ani de la data rămânerii definitive a condamnării;

e) au decedat;

f) s-a dispus renunțarea la urmărire penală sau clasarea față de ele ori s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal;

g) a trecut un an de la data executării măsurii educative;

h) au trecut 2 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de amânare a aplicării pedepsei și nu s-a dispus revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei conform art. 88 sau 89 din Codul penal;

i) au trecut 5 ani de la data aplicării uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul când în cazierul judiciar al persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) și f) există și alte mențiuni, se șterg numai mențiunile care impun scoaterea din evidență.

(3) Scoaterea din evidență a mențiunilor stocate în vederea retransmiterii, conform art. 6 alin. (2) , se face după expirarea termenelor stipulate în comunicările statului de condamnare, în măsura în care aceste hotărâri nu au fost recunoscute de organele române competente.