(1) Comisia Europeană, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu (AEM), analizează și evaluează dacă utilizarea oricăruia dintre mecanismele de flexibilitate pentru un anumit an îndeplinește condițiile specifice prevăzute la art. 5 și în anexa nr. 4 , partea a 4-a, sau, după caz, la art. 6 , 7 sau 8 .
(2) În cazul în care Comisia Europeană consideră că utilizarea unui anumit mecanism de flexibilitate utilizat la nivel național nu este în conformitate cu condițiile specifice prevăzute la art. 5 și în anexa nr. 4 , partea a 4-a, sau la art. 6 , 7 sau 8 , după caz, adoptă o decizie în termen de 9 luni de la data primirii raportului specific prevăzut la art. 13 alin. (6) , prin care informează autoritatea publică centrală pentru protecția mediului că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate nu poate fi acceptată și enunță motivele pentru respectivul refuz.
(3) În cazul în care Comisia Europeană nu ridică obiecții în termen de 9 luni de la data primirii raportului specific prevăzut la art. 13 alin. (6) se consideră că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate este valabilă și acceptată pentru anul respectiv.