Mecanisme de flexibilitate

(1) În cazul în care prin aplicarea unor metode îmbunătățite de inventariere a emisiilor, actualizate potrivit cunoștințelor științifice, angajamentele naționale de reducere a emisiilor, prevăzute în anexa nr. 2 , nu sunt respectate, autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului elaborează, în conformitate cu prevederile anexei nr. 4 , partea a 4-a, inventarele naționale de emisii anuale ajustate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, cu informarea autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(2) Autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului transmite autorității publice centrale pentru protecția mediului, până la data de 1 februarie a anului în care s-a constatat nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor, prevăzute în anexa nr. 2 , inventarul național sau inventarele naționale de emisii anuale ajustate pentru poluantul sau poluanții pentru care s-a constatat nerespectarea angajamentului național sau a angajamentelor naționale de reducere.

(3) Autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului include în raportul informativ de inventariere, elaborat în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (5) , justificările prevăzute în anexa nr. 4 , partea a 4-a, care au stat la baza ajustării inventarului național sau a inventarelor naționale pentru poluantul sau poluanții pentru care s-a constatat nerespectarea angajamentului național sau a angajamentelor naționale de reducere, și îl înaintează autorității publice centrale pentru protecția mediului, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) .

(4) Pentru a stabili dacă condițiile specifice prevăzute în anexa nr. 4 , partea a 4-a, sunt respectate, angajamentele naționale de reducere a emisiilor pentru perioada 2020-2029 sunt considerate ca fiind cele stabilite la 4 mai 2012, prin amendamentele aduse Protocolului Convenției LRTAP , referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, adoptate prin deciziile 2012/1 și 2012/2 ale Organismului executiv al Convenției LRTAP .

(5) Începând cu anul 2025, în cazul în care există diferențe semnificative privind factorii de emisie sau metodologiile utilizate pentru determinarea emisiilor provenite de la categorii de surse specifice față de cei preconizați în urma punerii în aplicare a unei norme sau a unui standard în conformitate cu legislația Uniunii Europene de control al poluării atmosferice la sursă, în temeiul prevederilor anexei nr. 4 , partea a 4-a, pct. 1 lit. d), subpct. (ii) și (iii), se aplică următoarele condiții suplimentare ajustărilor:

(1) În cazul în care, într-un anumit an, din cauza unei ierni deosebit de reci sau a unei veri deosebit de secetoase, autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului, prin elaborarea inventarului național de emisii, constată că nu se pot respecta angajamentele naționale de reducere a emisiilor, autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului calculează media emisiilor anuale naționale pentru anul în cauză, pentru anul anterior și pentru anul următor.

(2) Se consideră că angajamentele naționale de reducere a emisiilor sunt respectate cu condiția ca media prevăzută la alin. (1) să nu depășească nivelul anual al emisiilor la nivel național determinat de angajamentul de reducere.

(1) În cazul în care angajamentele naționale de reducere a emisiilor pentru unul sau mai mulți poluanți atmosferici, prevăzute în anexa nr. 2 , sunt stabilite la un nivel mai strict decât reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor prevăzută în raportul nr. 16 elaborat de Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate - IIASA în sprijinul Comisiei Europene în timpul revizuirii Strategiei tematice privind poluarea atmosferică, publicat pe pagina de internet a IIASA, și se constată că într-un anumit an, la nivel național, nu se poate respecta angajamentul de reducere a emisiilor după punerea în aplicare a tuturor măsurilor eficiente din punctul de vedere al costurilor, se consideră că se respectă angajamentul de reducere a emisiilor pe o perioadă de maximum cinci ani, cu condiția ca pentru fiecare dintre acei ani să se compenseze nerespectarea respectivă printr-o reducere echivalentă a emisiilor altui poluant prevăzut în anexa nr. 2 , reducerea echivalentă fiind estimată conform raportului nr. 15 elaborat de IIASA.

(2) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului constată nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor pentru unul sau mai mulți poluanți atmosferici, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului convoacă celelalte autorități publice centrale prevăzute la art. 4 alin. (1) pentru a evalua încadrarea conform prevederilor alin. (1) , inclusiv prin autoritățile din subordinea sau în coordonarea acestora, pe domeniul lor de competență din punctul de vedere al responsabilităților specifice pe sectoarele de activitate generatoare de emisii de poluanți atmosferici.

(1) Se consideră că sunt respectate obligațiile prevăzute la art. 4 pentru o perioadă de maximum 3 ani în situația în care nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor pentru poluanții relevanți rezultă dintr-o întrerupere bruscă și excepțională sau din pierderea capacității în sistemul de furnizare sau producție a energiei și/sau căldurii care, din motive obiective, nu ar fi putut fi prevăzută și dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(2) Autoritatea publică centrală cu responsabilități în domeniul energetic informează autoritatea publică centrală pentru protecția mediului în ceea ce privește prezentarea justificărilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) cu privire la orice întrerupere bruscă și excepțională sau pierdere a capacității în sistemul de furnizare ori producție a energiei și/sau căldurii care din motive obiective nu au putut fi prevăzute.

(3) Informarea privind cazurile prevăzute la alin. (2) se transmite în termen de 5 zile lucrătoare de la constatarea acestora.

(1) În funcție de datele și informațiile furnizate de autoritatea publică centrală cu responsabilități în domeniul energetic, conform prevederilor art. 8 alin. (2) , de autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului și autoritatea publică centrală de inspecție și control în domeniul protecției mediului, conform prevederilor art. 5 alin. (1) și alin. (5) lit. a) , autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană până la data de 15 februarie a anului de raportare în cauză cu privire la intenția de a aplica prevederile art. 5 , 6 , 7 sau 8 .

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) include un raport privind poluanții și sectoarele de activitate vizate și, în cazul în care sunt disponibile, informații privind amploarea impactului asupra inventarelor naționale de emisii.

(1) Comisia Europeană, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu (AEM), analizează și evaluează dacă utilizarea oricăruia dintre mecanismele de flexibilitate pentru un anumit an îndeplinește condițiile specifice prevăzute la art. 5 și în anexa nr. 4 , partea a 4-a, sau, după caz, la art. 6 , 7 sau 8 .

(2) În cazul în care Comisia Europeană consideră că utilizarea unui anumit mecanism de flexibilitate utilizat la nivel național nu este în conformitate cu condițiile specifice prevăzute la art. 5 și în anexa nr. 4 , partea a 4-a, sau la art. 6 , 7 sau 8 , după caz, adoptă o decizie în termen de 9 luni de la data primirii raportului specific prevăzut la art. 13 alin. (6) , prin care informează autoritatea publică centrală pentru protecția mediului că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate nu poate fi acceptată și enunță motivele pentru respectivul refuz.

(3) În cazul în care Comisia Europeană nu ridică obiecții în termen de 9 luni de la data primirii raportului specific prevăzut la art. 13 alin. (6) se consideră că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate este valabilă și acceptată pentru anul respectiv.