(1) Sub rezerva dispozițiilor alin. (2) , statul român nu poate proceda la executarea unei hotărâri transmise de autoritățile judiciare române emitente.
(2) Dreptul de executare a hotărârii este redobândit de statul român:
a) dacă este informat de statul de executare referitor la neexecutarea totală sau parțială ori la nerecunoașterea sau neexecutarea deciziei în cazurile prevăzute la art. 299 , cu excepția celui prevăzut la art. 299 alin. (2) lit. a) , și în cazul prevăzut la art. 303 alin. (1) din prezenta lege, precum și în cazul prevăzut la art. 20 alin. (3) din decizia-cadru; sau
b) în situația în care hotărârea este retrasă din statul de executare potrivit art. 294 .
(3) Dacă, după transmiterea unei hotărâri, o autoritate română primește orice sumă de bani pe care persoana condamnată a achitat-o de bunăvoie în virtutea hotărârii, autoritatea respectivă va informa neîntârziat autoritatea competentă din statul de executare. Dispozițiile art. 301 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.