Autoritatea de executare informează, fără întârziere, autoritatea competentă din statul emitent, cu privire la:
a) comunicarea unui ordin de confiscare către instanța română competentă, potrivit art. 317 alin. (4) ;
b) hotărârea motivată prin care s-a refuzat recunoașterea ordinului de confiscare;
c) neexecutarea totală sau parțială a ordinelor de confiscare pentru motivele prevăzute la art. 311 , art. 318 alin. (3) , art. 319 și 323 ;
d) executarea ordinului, de îndată ce s-a realizat;
e) aplicarea unor măsuri alternative executării ordinului de confiscare, potrivit art. 318 alin. (5) .