(1) Prestarea temporară de servicii medicale pe teritoriul României de către cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliți în unul dintre aceste state se face pe baza următoarelor documente:
a) declarația prealabilă adresată autorităților competente române de către solicitant, declarație în care se precizează durata de prestare a activității medicale, natura și locul de desfășurare a acestor activități. În cazuri urgente, declarația poate fi facuta în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării acestor activități;
b) dovezi prin care autoritățile competente ale statului membru în care este stabilit atesta ca solicitantul exercita legal activitățile respective pe teritoriul acelui stat;
c) dovezi prin care autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență atesta ca solicitantul este posesor al diplomelor, certificatelor sau altor titluri de medic prevăzute de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităților în cauza.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.