(1) În caz de prestare temporara a serviciilor care antreneaza deplasarea prestatorului în România, asistenții medicali generalisti și, respectiv, moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurarilor sociale de sănătate.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligația de a informa în prealabil Casa Naționala de Asigurari de Sănătate asupra serviciilor pe care urmeaza să le presteze pe teritoriul României, iar, în caz de urgenta, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.