Dispozitii privind exercitarea, pe teritoriul României, a profesiei de asistent medical generalist și a profesiei de moasa de către asistenții medicali generalisti și moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene

(1) Pentru accesul la una dintre activitățile profesionale sau pentru exercitarea acesteia, asistenții medicali generalisti și moasele, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, vor prezenta autorităților competente române certificatul de sănătate fizica și psihica, eliberat de statul membru de origine sau de proveniență.

(2) În situația în care, pentru accesul și exercitarea activității prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de proveniență nu impune o astfel de cerința și, în consecința, nu emite cetatenilor săi un astfel de document, autoritățile competente române accepta din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

(1) Solicitarile asistentilor medicali generalisti și moaselor cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România, la una dintre activitățile profesionale, se solutioneaza de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali și Moaselor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesata.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va cuprinde:

a) documentul de identitate;

b) titlul de calificare oficiala în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficiala în profesia de moasa obținut în România, titlul de calificare oficiala în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficiala în profesia de moasa obținut sau, după caz, recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparținând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiana, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei și Cercetarii în cazul titlurilor de calificare oficiala în profesia de asistent medical generalist și, respectiv, în profesia de moasa, obtinute într-un stat tert și care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de proveniență;

d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de proveniență, în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar, în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autorităților competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.

(4) În situația prevăzută la art. 31, cererea de reexaminare suspenda termenul legal de solutionare. Autoritățile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea raspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea raspunsului de către statele membre consultate în aceste situații.

(1) Atunci când autoritățile competente române au cunoștința de fapte grave și precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activității profesionale sau asupra exercitarii profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moasa în România, comise de asistenții medicali generalisti sau moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România și în afara teritoriului sau, acestea informeaza statul membru de origine sau de proveniență al celor în cauza.

(2) Autoritățile competente române comunică statului membru gazda informațiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natura profesionala sau administrativa, precum și cu privire la sanctiunile penale interesand exercitiul profesiilor de asistent medical generalist și, respectiv, de moasa, aplicate asistentilor medicali generalisti și moaselor, pe durata exercitarii profesiei în România.

(3) Autoritățile competente române analizeaza informațiile transmise de statul membru gazda cu privire la faptele grave și precise comise de asistenții medicali generalisti și moasele cetățeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazda și în afara teritoriului sau, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activității profesionale sau asupra exercitarii profesiei în acel stat.

(4) Autoritățile competente române decid asupra naturii și amplorii investigatiilor pe care le intreprind în situațiile pentru care au fost sesizate și comunică statului membru gazda, în termen de 3 luni de la primirea solicitarii acestuia, consecintele care rezultă cu privire la atestatele și documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(5) Autoritățile competente române asigura confidentialitatea informațiilor transmise.

(1) În vederea prestarii temporare de servicii în România, atunci când solicita accesul la una dintre activitățile profesionale, asistenții medicali generalisti și moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state, sunt inregistrati, la cerere, după o procedură simplificata, în Ordinul Asistentilor Medicali și Moaselor din România pe durata prestarii temporare de servicii, în vederea aplicarii prevederilor art. 37.

(2) Exercitarea activităților de asistent medical generalist și, respectiv, de moasa, în aceste situații, se face cu respectarea drepturilor și indeplinirea obligațiilor prevăzute de lege pentru asistenții medicali generalisti și, respectiv, pentru moasele cetățeni români.

(3) Atunci când, pe durata prestarii temporare de servicii în România, persoanele prevăzute la alin. (1) încalcă dispozitiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autoritățile competente române informeaza statul membru în care cei în cauza sunt stabiliti.

(1) Prestarea temporara de servicii pe teritoriul României de către asistenții medicali generalisti și de către moasele, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state, se face pe baza urmatoarelor documente:

a) declaratia prealabila adresata autorităților competente române de către solicitant, declaratie în care se precizeaza durata de prestare a activității profesionale, natura și locul de desfășurare a acesteia. În cazuri urgente, declaratia poate fi facuta în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestarii activității cu caracter urgent;

b) dovezi prin care autoritățile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atesta ca acesta exercita legal activitățile respective pe teritoriul acelui stat;

c) dovezi prin care autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență atesta ca solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficiala de asistent medical generalist, respectiv de moasa, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităților în cauza.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.

(1) În caz de prestare temporara a serviciilor care antreneaza deplasarea prestatorului în România, asistenții medicali generalisti și, respectiv, moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurarilor sociale de sănătate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligația de a informa în prealabil Casa Naționala de Asigurari de Sănătate asupra serviciilor pe care urmeaza să le presteze pe teritoriul României, iar, în caz de urgenta, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.

(1) Asistenții medicali generalisti și, respectiv, moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia în România, au dreptul de a atasa la titlul profesional corespunzător prevăzut la art. 4 titlul legal de formare obținut în statul membru de origine sau de proveniență, în limba statului emitent și, eventual, abrevierea acestui titlu, în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare va fi insotit de numele și locul institutiei sau al organismului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemneaza în România o pregatire complementara, neinsusita de beneficiar, acesta va utiliza, în exercitiul profesiei, forma corespunzătoare a titlului, indicată de autoritățile competente române.

(1) Asistenții medicali generalisti și, respectiv, moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care sunt stabiliti și exercită profesia în România, au obligația de a se informa la autoritățile competente române cu privire la legislatia care reglementeaza sectorul de sănătate, domeniul securitatii sociale, precum și cu privire la Codul de etica și deontologie al asistentului medical și al moasei din România.

(2) În vederea furnizarii informațiilor prevăzute la alin. (1), autoritățile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale și centrale birouri de informare legislativa.