(1) În cazul în care resursele financiare disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor sunt insuficiente pentru a asigura plata compensațiilor către deponenți în situația în care depozitele devin indisponibile, fiecare instituție de credit participantă plătește schemei de garantare a depozitelor contribuții extraordinare, al căror nivel, stabilit de schema de garantare a depozitelor cu aprobarea Băncii Naționale a României, nu poate depăși pe an calendaristic 0,5% din volumul depozitelor acoperite ale respectivei instituții de credit determinat la data de 31 decembrie a anului precedent.
(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , cu acordul Băncii Naționale a României, schema de garantare a depozitelor poate solicita instituțiilor de credit participante, în situații excepționale, contribuții extraordinare peste nivelul maxim prevăzut la alin. (1) .
(3) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.