Determinarea compensațiilor

(1) Schemele de garantare a depozitelor garantează, în limitele și condițiile prevăzute de prezentul titlu, depozitele la o instituție de credit participantă, constituite în orice monedă, cu excepția depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista depozitelor neeligibile din anexa nr. 1 .

(2) În aplicarea alin. (1) , în cazul în care depozitele constituite la o instituție de credit participantă devin indisponibile, schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensațiilor, în limita plafonului de acoperire.

(3) Plafonul de acoperire este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.

(4) Schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensațiilor în lei.

(5) Echivalentul în lei al plafonului de acoperire și, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensațiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, comunicate de Banca Națională a României în data la care depozitele au devenit indisponibile.

(6) Pentru depozitele constituite în alte valute decât cele pentru care Banca Națională a României comunică cursuri de schimb valutar, echivalentul în lei al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensațiilor se calculează pe baza cursului de schimb oficial al respectivei valute comunicat, la data la care depozitele au devenit indisponibile, de banca centrală emitentă a respectivei valute, raportat la euro sau, dacă acesta nu este comunicat în raport cu euro, raportat la dolarul american.

(1) Deponenții garantați, persoane fizice, care dețin depozite încadrate în categoriile prevăzute mai jos beneficiază de un nivel al garantării de către schema de garantare a depozitelor peste plafonul de garantare stabilit la art. 61 alin. (3) , pentru o perioadă de 12 luni de la data la care suma a fost creditată în cont la instituția de credit în cauză sau de la data la care depozitele pot fi transferate legal la o altă instituție de credit:

(2) Nivelul garantării prevăzut la alin. (1) este stabilit și reconsiderat periodic pe baza evoluției indicatorilor statistici relevanți de către Banca Națională a României și publicat pe site-ul său oficial.

(1) Nivelul compensației se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor eligibile deținute de deponentul garantat la respectiva instituție de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanțelor exigibile la aceeași dată ale instituției de credit asupra respectivului deponent, în măsura în care prevederile contractuale între instituția de credit și deponent nu prevăd contrariul. Compensația de plătit este limitată la nivelul plafonului de acoperire aplicabil prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 .

(2) În scopul determinării nivelului compensației, la valoarea depozitului se adaugă și dobânda acumulată și necreditată până la data indisponibilizării depozitelor.

(1) În cazul unui cont comun, nivelul compensației se determină pentru fiecare deponent garantat ce deține o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptățit conform prevederilor contractuale și/sau legale. În absența unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensațiilor, soldul contului comun va fi divizat în părți egale între deponenții în cauză.

(2) În situația în care un deponent nu este îndreptățit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptățit se includ în calculul compensației datorate persoanei îndreptățite la acestea, cu condiția ca persoana îndreptățită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptățite, pentru determinarea compensației datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (1) , în mod corespunzător.

(3) În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociații lucrative, asocieri sau grupări de aceeași natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensației, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca și când ar aparține unui singur deponent.