(1) În absența unei decizii comune în termenul prevăzut la art. 113 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, ia propria decizie privind măsurile adecvate care urmează să fie aplicate de filială la nivel individual sau la nivelul grupului de rezoluție potrivit dispozițiilor art. 95 . Decizia trebuie să fie temeinic motivată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție.
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, transmite decizia filialei vizate, entității de rezoluție din același grup de rezoluție, autorității de rezoluție a entității de rezoluție respective și, dacă este diferită, autorității de rezoluție la nivel de grup.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, transmite decizia entității de rezoluție.