(1) Atunci când își exercită competența prevăzută la art. 186¹ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competențe asupra bunei funcționări a piețelor financiare și ia în considerare legislația națională care protejează drepturile creditorilor și egalitatea de tratament a creditorilor în procedura de insolvență.
(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere, în special, aplicarea potențială a procedurilor de insolvență în ceea ce privește instituția de credit sau entitatea, ca urmare a determinării prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c) , și ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autoritățile administrative sau judiciare naționale.