Rezoluția

(1) Obiectivele rezoluției prevăzute la art. 177 sunt următoarele:

(2) În situația în care urmărește obiectivele prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, încearcă să reducă la minimum costul rezoluției și să evite distrugerea de valoare, în măsura în care realizarea obiectivelor rezoluției nu este afectată.

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune de rezoluție cu privire la o instituție de credit numai în cazul în care consideră că sunt îndeplinite cumulativ condițiile următoare:

(2) Adoptarea prealabilă a unei măsuri de intervenție timpurie în conformitate cu prevederile art. 149-151 nu constituie o condiție pentru întreprinderea unei acțiuni de rezoluție.

(1) În sensul art. 180 alin. (1) lit. a) , se consideră că o instituție de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

(2) Condiția prevăzută la alin. (1) lit. d) nu se consideră îndeplinită în situațiile în care, pentru a evita sau a remedia o perturbare gravă a economiei și pentru a menține stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre următoarele forme:

(3) În fiecare din cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) , b) și c) , măsurile de garantare sau măsurile echivalente acestora prevăzute la aceste litere se limitează la instituțiile de credit solvabile și sunt condiționate de aprobarea finală în temeiul cadrului UE privind ajutorul de stat. Măsurile respective au caracter temporar și preventiv, sunt proporționale în raport cu remedierea consecințelor pe care le are perturbarea gravă și nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care instituția de credit le-a suportat sau este susceptibilă de a le suporta în viitorul apropiat.

(4) Măsurile de sprijin prevăzute la alin. (2) lit. c) se limitează la aportul necesar pentru a soluționa deficitul de capital a cărui existență a fost stabilită în cadrul simulării situațiilor de criză la nivel național, la nivelul Uniunii Europene sau la nivelul Mecanismului unic de supraveghere, prin evaluări ale calității activelor sau prin exerciții echivalente desfășurate de către Banca Centrală Europeană, Autoritatea bancară europeană sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmate de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă.

(1) În cazul în care instituțiile-filiale ale unei societăți holding cu activitate mixtă sunt deținute, direct sau indirect, de către o societate financiară holding intermediară, planul de rezoluție trebuie să prevadă că societatea financiară holding intermediară este identificată drept entitate de rezoluție și acțiunile de rezoluție vizând rezoluția grupului se întreprind, în raport cu societatea financiară holding intermediară, de către Banca Națională a României, atunci când este autoritate de rezoluție a societății financiare holding intermediare respective.

(2) Banca Națională a României nu întreprinde acțiuni de rezoluție vizând rezoluția grupului în raport cu societatea holding cu activitate mixtă.

Cu respectarea dispozițiilor art. 185 și în pofida faptului că o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) nu îndeplinește condițiile stabilite la art. 180 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate întreprinde acțiuni de rezoluție cu privire la acea entitate atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența să suspende orice obligații de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) este parte, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(2) Banca Națională a României se asigură că exercitarea competenței de suspendare prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere. În procesul de consultare structura care exercita funcția de supraveghere trebuie să răspundă cu promptitudine la cererea de consultare.

(3) Competența de suspendare prevăzută la alin. (1) nu se aplică obligațiilor de plată și de livrare datorate următoarelor:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește sfera de aplicare a competenței prevăzute la art. 186¹ alin. (1) în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă este adecvată extinderea sferei de aplicare a competenței de suspendare și la depozitele eligibile, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare, în special în ceea ce privește depozitele garantate deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele garantate, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015 .

(4) În cazul exercitării competenței de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele eligibile, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.

(5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de la caz la caz, în funcție de situația specifică a instituției de credit supuse rezoluției și de condițiile economice și financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv.

(1) Perioada de suspendare, prevăzută la art. 186¹ alin. (1) , este cât mai scurtă posibil și nu depășește perioada minimă pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, o consideră necesară pentru scopurile art. 186¹ alin. (1) lit. c) și d) și, în orice caz, nu depășește perioada dintre data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 186⁶ , și ora 24,00, ora oficială a României, de la finalul zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1) .

(1) Atunci când își exercită competența prevăzută la art. 186¹ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competențe asupra bunei funcționări a piețelor financiare și ia în considerare legislația națională care protejează drepturile creditorilor și egalitatea de tratament a creditorilor în procedura de insolvență.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere, în special, aplicarea potențială a procedurilor de insolvență în ceea ce privește instituția de credit sau entitatea, ca urmare a determinării prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c) , și ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autoritățile administrative sau judiciare naționale.

(1) În cazul în care obligațiile de plată sau de livrare care rezultă dintr-un contract sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 186¹ alin. (1) , obligațiile de plată sau de livrare ale oricărei contrapărți la acel contract se suspendă pentru aceeași perioadă.

(2) O obligație de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine scadentă imediat după expirarea perioadei de suspendare.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică fără întârziere instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) și autoritățile prevăzute la art. 444 alin. (1) lit. a)-g) atunci când își exercită competența prevăzută la art. 186¹ alin. (1) .

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează după ce s-a determinat că instituția de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) , și înainte de luarea deciziei de rezoluție.

(1) Prevederile art. 186¹-186¹⁰ nu aduc atingere dispozițiilor naționale care acordă competențe de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare ale instituțiilor de credit și ale entităților prevăzute la art. 186¹ alin. (1) înainte de determinarea că respectivele instituții de credit sau entități intră sau sunt susceptibile de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) , sau de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare ale instituțiilor de credit sau ale entităților care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii de insolvență și care depășesc sfera de aplicare și perioada prevăzută la art. 186¹-186¹⁰ .

(2) Competențele de suspendare prevăzute la alin. (1) se exercită în conformitate cu sfera de aplicare, perioada și condițiile prevăzute în legislația națională relevantă.

(3) Prevederile art. 186¹-186¹⁰ nu aduc atingere condițiilor legate de competențele de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare prevăzute la alin. (1) și (2) .

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are dreptul să exercite, pe perioada suspendării prevăzute la art. 186¹ alin. (1) , următoarele competențe:

În aplicarea instrumentelor de rezoluție și, respectiv, în exercitarea competențelor de rezoluție, sunt aplicabile următoarele principii:

Instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 214 sunt următoarele:

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, acționând potrivit prevederilor art. 536 și 537 , pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție sau cu utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară, în una sau mai multe dintre următoarele modalități:

(2) În caz de faliment, creanța Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, respectiv a Fondului de garantare a depozitelor bancare, rezultată din cheltuielile prevăzute la alin. (1) , are rangul creanțelor izvorâte din raporturi de muncă.

În situația extraordinară a unei crize sistemice, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate căuta finanțare din surse alternative prin utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară prevăzute la art. 352-357 , în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(1) Dispozițiile Legii nr. 85/2014 referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau obligații de la o instituție supusă rezoluției către o altă entitate, efectuate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluție, a exercitării unei competențe de rezoluție sau a utilizării unui instrument public de stabilizare financiară.

(2) Dispozițiile art. 38 , art. 113 lit. f) și g) , art. 116 , art. 153²⁴ , art. 204 alin. (1) , (4) și (5) , art. 208 alin. (3)-(5) , art. 212 alin. (1) , art. 215 alin. (1) , art. 216 și 216¹ , art. 220¹ , art. 239 , 241 - 249 , 250 - 251¹ și 251³ - 251¹⁹ din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute la art. 177-456 .

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o instituție-punte:

(2) Cu respectarea prevederilor art. 230 , 231 și art. 453-455 , transferul menționat la alin. (1) are loc fără a obține acordul acționarilor instituției supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât cumpărătorul, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, în afara celor prevăzute la art. 236-238 , prevederile art. 384 fiind aplicabile.

Cu respectarea prevederilor art. 220 , orice contraprestație se plătește de cumpărător în favoarea:

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, nu a finalizat evaluarea achiziției deținerii calificate prevăzute la art. 230 , de la data transferului de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vânzare a afacerii de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții:

(2) Pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) sunt aplicabile următoarele dispoziții:

(1) Dacă instituția supusă rezoluției este membru la sistemele de plăți, compensare și decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori și la schemele de garantare a depozitelor, cumpărătorul poate continua să exercite drepturile instituției supuse rezoluției decurgând din calitatea de membru și drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.

(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerința ca respectivul cumpărător să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru și criteriile de participare, în funcție de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse și scheme.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) , următoarele dispoziții sunt aplicabile:

(1) Fără a aduce atingere cadrului UE privind ajutorul de stat, dacă acesta este aplicabil, scoaterea pe piață prevăzută la art. 236 se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

(2) Cu respectarea principiului prevăzut la alin. (1) lit. b) , celelalte principii prevăzute la alin. (1) , precum și cel prevăzut la alin. (3) nu aduc atingere dreptului Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a contacta în mod individual potențiali cumpărători.

(3) Orice publicare a scoaterii pe piață a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în mod normal necesară în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei, poate fi amânată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) sau (5) din același regulament.

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de vânzare a afacerii fără respectarea cerinței privind scoaterea pe piață prevăzută la art. 236 , în cazul în care stabilește faptul că respectarea cerințelor de la art. 237 ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției și mai ales dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte:

(2) Cu respectarea prevederilor art. 453-455 , transferul menționat la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.

(1) Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele următoare:

(2) Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. b) nu trebuie să aducă atingere capacității Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a exercita controlul asupra instituției-punte.

Cu respectarea prevederilor art. 220 , orice contraprestație se plătește de instituția-punte în favoarea:

În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate:

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte, în una dintre următoarele situații:

(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului instituției-punte, pentru scopul realizării transferului în cauză.

(1) În scopul exercitării dreptului de a presta servicii în mod direct sau de a înființa o sucursală într-un alt stat membru potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau legislației privind piața de capital, instituția-punte este considerată continuatoarea de drept a instituției supuse rezoluției și poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.

(2) În alte scopuri, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are competența de a stabili ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuatoare a instituției supuse rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.

(1) Dacă instituția supusă rezoluției este membru la sistemele de plăți, compensare și decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori și la schemele de garantare a depozitelor, instituția-punte poate continua să exercite drepturile instituției supuse rezoluției decurgând din calitatea de membru și drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.

(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerința ca instituția-punte să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru și criteriile de participare, în funcție de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse și scheme.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) , următoarele dispoziții sunt aplicabile:

(1) Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe:

(2) În cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă scurtă, la începutul funcționării sale, cerințele cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) . În acest sens, membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte este scutită de respectarea cerințelor respectivelor prevederi legale.

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 240 ca urmare a apariției oricăreia dintre următoarele situații:

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile ori obligațiile acesteia, aceasta se asigură că instituția-punte sau activele, drepturile ori obligațiile relevante sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și nu sunt prezentate eronat, în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.

(2) Orice astfel de vânzări trebuie efectuate în condiții comerciale, având în vedere circumstanțele, și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat.

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 255 cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire:

(1) În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 253 lit. c) sau d) , instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 220 , toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte sau o instituție de credit-punte se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.

(2) Dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul instituției-punte sau al instituției de credit-punte. Dispozițiile art. 12 alin. (2) și ale art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător instituției-punte.

(1) Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, doar în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației emise de Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, în termen de 24 de ore de la depunerea acestora la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.

(2) În termen de maximum 30 de zile de la înmatriculare sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) de către instituția-punte se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) În cazul în care vânzarea instituției de credit-punte autorizate în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, instituția de credit care a funcționat ca instituție de credit-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de aceeași ordonanță de urgență și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru funcționarea unei instituții de credit. În aplicarea prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, capitalul inițial minim ce trebuie avut în vedere este cel prevăzut pentru categoria corespunzătoare din cele enumerate la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, căreia îi aparține instituția de credit în cauză.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) valabilitatea autorizației instituției de credit care a funcționat ca instituție de credit-punte nu încetează de drept, autorizația respectivă producând în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată.

(1) Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere activele, drepturile sau obligațiile unei instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte, către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 453-455 , transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.

În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele de mai jos:

Funcționarea unui vehicul de administrare a activelor respectă următoarele prevederi:

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 268 de a transfera active, drepturi sau obligații numai în cazul în care:

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera active, drepturi sau obligații de la instituția supusă rezoluției la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rânduri și poate transfera înapoi active, drepturi sau obligații de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 277 .

(2) Instituția supusă rezoluției are obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații.

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligații, de la vehiculul de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, într-una dintre următoarele situații:

(2) În oricare dintre cazurile prevăzute la alin. (1) , transferul înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, pentru scopul realizării transferului în cauză.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluției prevăzute la art. 178 , în conformitate cu principiile rezoluției prevăzute la art. 188 pentru oricare din următoarele scopuri:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. a) , numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332 va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, precum și restabilirea viabilității pe termen lung și a solidității financiare a instituției de credit sau a entității în cauză.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a)-c) și instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. b) , în cazul în care condițiile prevăzute la art. 283 alin. (1) nu sunt îndeplinite.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terț:

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , categoriile de entități sunt următoarele:

(3) Prevederile alin. (2) lit. a) nu se aplică componentei variabile a remunerației personalului care expune instituția de credit unor riscuri semnificative, așa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Toate activele garantate incluse într-un portofoliu suport pentru obligațiuni garantate rămân neafectate, segregate și cu fonduri suficiente.

(5) Nici cerința prevăzută la alin. (4) și nici prevederile alin. (1) lit. b) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unei obligații garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanție reală, care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă.

(6) Prevederile alin. (1) lit. a) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unui depozit care depășește nivelul de garantare prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.

(7) Fără a aduce atingere dispozițiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României, pentru a se asigura posibilități de soluționare a instituțiilor de credit și a grupurilor, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează, în conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte instituții dețin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepția datoriilor care sunt deținute la entități care fac parte din același grup.

(1) În situații excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care apreciază că:

(1¹) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă datoriile față de instituțiile sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, și care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h) , trebuie excluse total sau parțial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d) , pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție.

(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1) , nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ține seama de excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne cu respectarea art. 285-295 , iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituției supuse rezoluției pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri:

Fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport conform art. 288 doar dacă:

Contribuția fondului de rezoluție bancară prevăzut la art. 288 poate fi finanțată prin:

(1) În circumstanțe extraordinare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate urmări să obțină finanțare suplimentară din surse de finanțare alternative după ce:

(2) Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1) , fondul de rezoluție bancară poate face o contribuție din resursele care au fost atrase prin contribuții anuale în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 și care nu au fost încă utilizate.

Prin exceptare de la prevederile art. 289 lit. a) , fondul de rezoluție bancară poate, de asemenea, să facă o contribuție potrivit art. 288 , în următoarele condiții:

Atunci când își exercită competențele de excludere prevăzute la art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă atenția cuvenită:

(1) Înainte de a exercita opțiunea de a exclude o datorie în temeiul art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite o notificare în acest sens Comisiei Europene.

(2) Excluderea care ar necesita o contribuție a fondului de rezoluție bancară sau dintr-o sursă de finanțare alternativă, în temeiul art. 288-292 , poate fi realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu acordul Comisiei Europene.

În aplicarea prevederilor art. 295¹ trebuie îndeplinite condițiile următoare pentru vânzarea către clienți de tip retail din România:

(1) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile în conformitate cu prevederile prezentului articol și ale art. 295⁶-295⁴⁵ .

(2) Cerința prevăzută la alin. (1) se calculează în conformitate cu prevederile art. 295¹⁸ , 295¹⁹ sau 295²¹ , după caz, drept sumă a fondurilor proprii și a datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din:

(3) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc simultan nivelurile care rezultă din cele două baze de măsurare.

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 295⁵ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă exceptare băncilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate și care nu au permisiunea de a atrage depozite, de la obligația de a îndeplini, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(2) Instituțiile de credit exceptate de la cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) nu se includ în consolidarea prevăzută la art. 295²⁶ alin. (1) .

(1) Datoriile se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale unei entități de rezoluție numai dacă acestea îndeplinesc condițiile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prevăzute la art. 72a, 72b, cu excepția lit. d) de la alin. (2), și art. 72c.

(2) Prin excepție de la alin. (1), în cazul în care prezenta lege se referă la cerințele prevăzute la art. 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru scopul respectivelor articole, datoriile eligibile sunt cele definite la art. 72k din regulamentul anterior menționat și determinate în conformitate cu partea a doua titlul I cap. 5a din același regulament.

(1) Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295⁷ alin. (1) , cu excepția celei prevăzute de art. 72a alin. (2) lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(2) Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (1) , inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, trebuie să nu facă obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente trebuie să nu facă obiectul art. 327 .

(3) Datoriile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar în ceea ce privește partea datoriei care corespunde valorii principalului prevăzut la alin. (1) lit. a) ori valorii fixe sau în creștere prevăzute la alin. (1) lit. b) .

Atunci când datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniunea Europeană a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, către unul dintre acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, persoană juridică română, datoriile respective se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, inclusiv a instrumentelor eligibile subordonate, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(1) Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la art. 295¹⁹ sau la art. 295²⁵ alin. (1) lit. a) , după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt entități din categoria G-SII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , îndeplinesc o parte a cerinței prevăzute la art. 295²⁶ , egală cu 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate permite ca un nivel mai mic de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât valoarea rezultată din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip GSII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ , cu condiția ca toate condițiile prevăzute la art. 72 b alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, să fie îndeplinite, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul art. 72b alin. (3) din regulamentul menționat: X1 = 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și X2 = suma dintre 18% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și valoarea cerinței amortizorului combinat.

(3) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care fac obiectul prevederilor art. 295¹⁹ , atunci când aplicarea prevederilor alin. (1) conduce la o cerință mai mare de 27% din valoarea totală a expunerii la risc, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează acea parte a cerinței prevăzute la art. 295²⁶ care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate sau de datorii prevăzute la art. 295⁹ , la o valoare egală cu 27% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă aceasta a estimat că:

(4) Atunci când efectuează analiza prevăzută la alin. (3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare și riscul unui impact disproporționat asupra modelului de afaceri al entității de rezoluție în cauză.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul entităților de rezoluție care fac obiectul art. 295²⁰ .

(1) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care nu sunt nici instituții de tip G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul prevederilor art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o parte a cerinței prevăzute la art. 295²⁶ , până la maximul dintre nivelul de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii și nivelul rezultat din aplicarea formulei prevăzute la art. 295¹³ , să fie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ , atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , se ridică în total la peste 10% din categoria respectivă, aceasta trebuie să evalueze riscul prevăzut la alin. (1) lit. b) .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua riscul prevăzut de alin. (1) lit. b) și în cazul în care pragul de 10% prevăzut la alin. (2) nu este depășit.

(1) În aplicarea prevederilor art. 295¹⁰ , 295¹¹ și 295¹³ , datoriile care provin din instrumente financiare derivate se includ în totalul datoriilor în condițiile recunoașterii depline a drepturilor contractuale de compensare ale contrapărții.

(2) Fondurile proprii ale unei entități de rezoluție, persoană juridică română, luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței amortizorului combinat, sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 295¹⁰ , 295¹¹ și 295¹³ .

Prin excepție de la art. 295¹⁰ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau o entitate de rezoluție care face obiectul prevederilor art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , să îndeplinească cerința prevăzută la art. 295²⁶ folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ , în măsura în care, ca urmare a obligației entității de rezoluție de a se conforma cerinței amortizorului combinat, cerinței prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cerințelor prevăzute la art. 295¹⁹ și la 295²⁶ din prezenta lege, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente și datorii nu depășește valoarea cea mai mare dintre:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 295¹³ cu privire la toate entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip G-SII sau cărora li se aplică prevederile art. 295¹⁹ sau 295²⁰ și care îndeplinesc una dintre condițiile prevăzute la alin. (2) , pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295²⁶ .

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare următoarele condiții:

(3) În scopul stabilirii procentului prevăzut la alin. (2) lit. c) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, rotunjește numărul care rezultă din calcul în sus până la cel mai apropiat număr întreg.

(1) Banca Națională a României se asigură că deciziile prevăzute la art. 295¹¹ și 295¹³ se iau după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(2) În vederea luării deciziilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție ia în considerare și următoarele aspecte:

Banca Națională a României se asigură că cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se determină după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere, pe baza următoarelor criterii:

(1) Atunci când planul de rezoluție prevede soluționarea printr-o strategie de rezoluție sau prin exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , potrivit scenariului relevant dintre scenariile prevăzute la art. 51 , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este egală cu valoarea necesară asigurării faptului că:

(2) Pentru entitățile destinate lichidării, persoane juridice române, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu determină cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) .

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua dacă este justificat să determine cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , pe bază individuală, pentru o entitate destinată lichidării, la un nivel care depășește valoarea necesară acoperirii pierderilor potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) .

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare în evaluarea efectuată potrivit alin. (3) , în special, orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemei de garantare a depozitelor.

(5) În cazurile în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , entitatea destinată lichidării are obligația de a îndeplini cerința respectivă utilizând una sau mai multe dintre următoarele:

(6) Prevederile art. 77 alin. (2) și cele ale art. 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se aplică entităților destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) .

(7) Pentru deținerile de instrumente de fonduri proprii și de instrumente de datorie eligibile, emise de instituții-filiale care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, nu efectuează deducerile prevăzute la art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7) , o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, dar este o filială a unei entități de rezoluție sau a unei entități dintr-o țară terță care ar fi o entitate de rezoluție dacă ar avea sediul în Uniunea Europeană, deduce deținerile sale de instrumente de fonduri proprii în filiale care sunt instituții și care aparțin aceluiași grup de rezoluție și care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, în cazul în care cuantumul agregat al respectivelor rețineri este egal cu sau depășește 7% din cuantumul total al fondurilor sale proprii și al datoriilor sale care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 295²⁸ , calculat anual la 31 decembrie ca medie pe ultimele 12 luni.

(1) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, valoarea prevăzută la art. 295¹⁷ alin. (1) este:

(2) În aplicarea art. 295⁵ alin. (2) lit. a) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.

(3) În aplicarea art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.

(4) La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221 , 289 și 292 .

(5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:

(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma aplicării unui instrument de rezoluție, entitatea este în măsură să mențină un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție dar care nu poate depăși un an.

(7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6) , valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.

(8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil că o valoare mai mică este suficientă pentru a menține încrederea pieței și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul la finanțare, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție, fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .

(9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul acesteia la finanțare fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .

(10) Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(1) Pentru entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care nu fac obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare și care fac parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor depășește 100 de miliarde EUR, nivelul cerinței care trebuie respectată potrivit prevederilor art. 295¹⁸ este cel puțin egal cu:

(2) Prin excepție de la prevederile art. 295⁷-295¹⁵ , entitățile de rezoluție prevăzute la alin. (1) îndeplinesc cerința prevăzută la alin. (1) care este egală cu 13,5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. a) și cu 5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ .

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerințele prevăzute la art. 295¹⁹ unei entități de rezoluție, persoană juridică română, care nu face obiectul prevederilor art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic în cazul intrării acesteia în dificultate.

(2) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (1) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(3) La adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:

(4) Absența unei decizii în temeiul alin. (1) nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul art. 295¹¹ .

(1) În cazul entităților, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, valoarea prevăzută la art. 295¹⁷ alin. (1) reprezintă:

(2) În aplicarea prevederilor art. 295⁵ alin. (2) lit. a) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.

(3) În aplicarea prevederilor art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , cerința prevăzută la 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.

(4) La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221 , 289 și 292 .

(5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:

(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 , entitatea este în măsură să mențină un nivel suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție care nu poate depăși un an.

(7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6) , valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.

(8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil ca o valoare mai mică să fie suficientă pentru a menține încrederea pieței și a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 , după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.

(9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării funcțiilor critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul acesteia la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .

(10) Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse, în totalitate sau parțial, de la recapitalizare internă, în temeiul art. 287 , sau că acestea ar putea fi transferate integral unui destinatar, în cadrul unui transfer parțial, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile care sunt suficiente pentru:

(1) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul art. 295¹⁶-295²⁴ trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la art. 295¹⁷-295²² .

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face parte dintr-o instituție de tip G-SII, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) cuprinde:

(2) Pentru o entitate, persoană juridică română, care este filială semnificativă din Uniune, a unei instituții de tip G-SII din afara UE, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) cuprinde:

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, în baza prevederilor alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) , doar:

(4) În aplicarea prevederilor art. 295³⁴ , în cazul în care mai multe entități G-SII, aparținând aceleiași instituții de tip G-SII, sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, calculează cuantumul prevăzut la alin. (3) :

(5) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. b) trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la alin. (3) .

(6) Decizia prevăzută la alin. (5) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție sau entității, persoană juridică română, filială semnificativă din Uniune a unei instituții de tip GSII din afara UE.

(1) Entitățile de rezoluție, persoane juridice române, respectă cerințele prevăzute la art. 295⁷-295²⁵ , pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluție sau, după caz, pe bază individuală, pentru entitatea de rezoluție care nu este supusă supravegherii consolidate.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, la nivel individual sau la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295³³-295⁴⁰ , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , pe baza cerințelor prevăzute la art. 295⁷-295²⁵ și a tratamentului filialelor grupului din state terțe, respectiv dacă acestea urmează să facă obiectul unei soluționări separate în conformitate cu planul de rezoluție.

(3) Pentru grupurile de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67² lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide, în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate și ale strategiei de rezoluție preferate, care dintre entitățile din grupul de rezoluție urmează să se conformeze cu cerințele prevăzute la art. 295¹⁸ , 295¹⁹ și art. 295²⁵ alin. (1) , pentru a se asigura că grupul de rezoluție, în ansamblul său, respectă dispozițiile alin. (1) și (2) , precum și modalitatea în care entitățile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluție.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-un stat terț, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, respectă cerințele prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ , pe bază individuală.

(2) Banca Națională a României, în calitate autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerința stabilită în prezentul articol în cazul unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , persoană juridică română, care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție.

(3) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar sunt filiale ale unor entități din state terțe, respectă cerințele prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁵ , pe bază consolidată.

(4¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1)-(3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să stabilească cerința prevăzută la art. 295¹⁶ -295²⁴ pe bază consolidată, pentru o filială, persoană juridică română, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, concluzionează că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(4²) În scopul aplicării prevederilor alin. (4¹) lit. a) trebuie avute în vedere următoarele condiții:

(5) În cazul grupurilor de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67² lit. b) , cooperativele de credit care sunt afiliate la casa centrală, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, casa centrală care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, precum și orice entitate de rezoluție care nu face obiectul cerinței prevăzute la art. 295²⁶ alin. (3) la nivelul unui grup de rezoluție respectă dispozițiile art. 295²¹ pe bază individuală.

(6) În cazul unei entități prevăzute la alin. (1)-(5) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se determină în conformitate cu prevederile art. 295³³-295⁴⁰ și art. 464-468 , atunci când se aplică, și pe baza cerințelor prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ .

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 295²⁷ , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2) și (3) .

(2) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1) , entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza datorii:

(3) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1) , entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza fonduri proprii, după cum urmează:

Atunci când o entitate prevăzută la art. 295²⁷ îndeplinește cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) pe bază consolidată, fondurile proprii și datoriile eligibile ale acesteia includ următoarele datorii emise în conformitate cu prevederile art. 295²⁸ alin. (2) sau cu prevederile care transpun art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, de către o filială stabilită în Uniunea Europeană, inclusă în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective:

Datoriile prevăzute la art. 295²⁸a nu vor depăși valoarea determinată prin scăderea din nivelul cerinței prevăzute de art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, aplicabilă filialei incluse în consolidare, a sumei următoarelor elemente:

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prevederilor art. 295²⁷ , în cazul în care:

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate de asemenea acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea art. 295²⁷ , în cazul în care:

(1) Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295²⁹ lit. a) și b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, poate permite ca cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) să fie îndeplinită integral sau parțial cu o garanție constituită de entitatea de rezoluție, care îndeplinește următoarele condiții:

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , la cererea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, entitatea de rezoluție furnizează în scris o opinie juridică independentă și fundamentată sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă.

Având în vedere prevederile art. 336, art. 337 alin. (1) lit. b)-e) , art. 338, 359, 374, 385 și ale a rt. 392 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate acorda o derogare parțială sau totală de la aplicarea art. 295²⁷-295³¹ în ceea ce privește casa centrală sau o cooperativă de credit afiliată, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(1) Banca Națională a României, în calitate, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel individual, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție sau de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu toate celelalte autorități de rezoluție relevante, depune toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la:

(2) Decizia comună prevăzută la alin. (1) este adoptată cu respectarea prevederilor art. 295²⁶-295³¹ , este temeinic motivată și se transmite:

(3) Decizia comună luată în conformitate cu prevederile art. 295³³-295⁴⁰ sau cu prevederi din legislația altor state membre, care transpun art. 45h din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, poate să prevadă că, în condițiile asigurării concordanței cu strategia de rezoluție, în situația în care entitatea de rezoluție nu a achiziționat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă prevederile art. 295²⁸ , filiala, persoană juridică română, îndeplinește parțial cerințele prevăzute la art. 295²¹ cu instrumente emise către și achiziționate de către entități care nu aparțin grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295²⁸ .

(1) În cazul în care mai multe entități G-SII aparținând aceleiași instituții de tip G-SII sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 295³³ alin. (1) discută și, atunci când este cazul și în concordanță cu strategia de rezoluție a instituției de tip G-SII, convin asupra aplicării art. 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferența dintre suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entități din state terțe, și suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Ajustarea prevăzută la alin. (1) se poate aplica în următoarele condiții:

(3) Suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entitățile din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, trebuie să nu fie mai mică decât suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerință aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluție, potrivit art. 295²⁶ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, ia o decizie privind respectiva cerință, luând în considerare, în mod corespunzător:

(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.

(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.

(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(6) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție.

(7) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup sau de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, nu poate aduce în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinței stabilite în cazul unei filiale a entității de rezoluție, dacă acesta îndeplinește condiții similare celor prevăzute la art. 295³⁷ alin. (6) .

(8) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinței aplicabile la nivel individual unei entități care nu este entitate de rezoluție și care face parte din grupul de rezoluție al entității de rezoluție anterior menționate sau dacă apreciază că opinia și rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător.

(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței prevăzute la art. 295²⁷-295³¹ , aplicabile la nivel individual unei entități din cadrul grupului de rezoluție, persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a respectivei entități, ia decizia cu privire la cerința respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul anterior prevăzut.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.

(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.

(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(6) Nivelul stabilit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru cerința aplicabilă unei filiale, persoană juridică română, care nu este entitate de rezoluție, nu poate fi adus în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, de către autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului, atunci când acesta:se încadrează în limita a 2% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aferentă cerinței prevăzute la art. 295²⁶ ; și

(7) Dacă Autoritatea bancară europeană nu își adoptă decizia în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a filialei.

(8) Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, în cazurile în care este relevant, actualizate periodic.

În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de 4 luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție și nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual entităților grupului de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții:

(1) Decizia comună prevăzută la art. 295³³ și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295³⁶ , 295³⁷ și 295³⁸ , este obligatorie pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și este aplicată în mod corespunzător de către aceasta.

(2) Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită și verifică respectarea de către entitățile, persoane juridice române, a cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) și ia toate deciziile în conformitate cu prevederile art. 295³³-295³⁹ , în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României asigură coordonarea în privința exercitării funcției de rezoluție și a funcției de supraveghere.

(1) Entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) , care fac obiectul cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, raportări privind:

(2) Entitățile care, la data raportării, dețin fonduri proprii și datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) , de cel puțin 150% din cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , nu sunt obligate să raporteze informații cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b) .

(1) Entitățile prevăzute la art. 295⁴¹ prezintă raportări:

(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, entitățile prevăzute la art. 295⁴¹ prezintă raportările prevăzute la alin. (1) cu o frecvență mai mare.

Cel puțin o dată pe an, entitățile prevăzute la art. 295⁴¹ publică următoarele informații:

(1) Prevederile art. 295⁴¹ și 295⁴³ nu se aplică unei entități destinate lichidării, cu excepția situației în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a determinat cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) pentru o astfel de entitate, în conformitate cu prevederile art. 295¹⁷ alin. (3)-(5) .

(2) În situația prevăzută la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește obligațiile de raportare și publicare pentru entitatea respectivă, inclusiv în ceea ce privește frecvența, conform reglementărilor emise la nivel european în baza prevederilor art. 45i alin. (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică aceste obligații de raportare și publicare entității destinate lichidării. Obligațiile respective trebuie să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să monitorizeze respectarea cerinței stabilite în temeiul prevederilor art. 295¹⁷ alin. (3)-(5) .

(1) În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele:

(2) În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele:

(3) Banca Națională a României, poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să determine dacă instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180-182 , art. 186¹ sau art. 183-186 , după caz.

(4) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere se consultă reciproc atunci când își exercită competențele prevăzute la alin. (1)-(3) .

(1) Banca Națională a României, cooperează cu Autoritatea bancară europeană la elaborarea de către aceasta din urmă a unui raport anual către Comisie.

(2) În vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1) Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană cu privire la:

(1) Prin excepție de la prevederile art. 295⁵ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) a cerințelor prevăzute la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ sau a cerințelor care rezultă din aplicarea art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , după caz.

(2) Termenul-limită pentru instituțiile de credit și entitățile prevăzute la alin. (1) de a îndeplini cerințele prevăzute de respectivul alineat, este 1 ianuarie 2024.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește un nivel-țintă intermediar pentru cerințele prevăzute la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , după caz, pe care instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să îl îndeplinească.

(2) Nivelul-țintă intermediar prevăzut la alin. (1) asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în vederea asigurării îndeplinirii cerinței.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili o perioadă de tranziție care depășește termenul de 1 ianuarie 2024, în cazuri adecvate, justificate în mod corespunzător, pe baza criteriilor prevăzute la art. 295⁵⁵ , luând în considerare:

(1) Entitățile de rezoluție trebuie să se conformeze nivelului minim al cerințelor prevăzute la art. 295¹⁹ și 295²⁰ .

(2) Nivelul minim al cerințelor prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cursul primilor 2 ani:

(3) Cerințele prevăzute la art. 295¹⁰ , 295¹³ , 295¹⁹ și 295²⁰ , după caz, nu se aplică în primii 3 ani de la data la care entitatea de rezoluție a fost identificată ca fiind o instituție de tip G-SII sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind o instituție de tip G-SII sau de la data la care respectiva entitate de rezoluție începe să se regăsească în situația prevăzută la art. 295¹⁹ sau 295²⁰ .

(1) În aplicarea prevederilor art. 295⁴⁹-295⁵³ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității de acoperire a pierderilor și de recapitalizare.

(2) La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu valoarea determinată potrivit prevederilor art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , 295¹⁹ sau 295²⁰ , 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ , după caz.

La stabilirea perioadelor de tranziție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:

Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește, pe baza unei evaluări care respectă prevederile art. 201-213 , suma agregată a următoarelor:

(1) Evaluarea prevăzută la art. 311 stabilește valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției supuse rezoluției sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază pentru instituția-punte, ținând seama de orice contribuție la capital din partea fondului de rezoluție bancară în temeiul art. 536 alin. (1) lit. d) , pentru a menține o încredere suficientă a pieței în instituția supusă rezoluției sau în instituția-punte și pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an, să respecte condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau cu legislația privind piața de capital.

(2) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, intenționează să folosească instrumentul de separare a activelor prevăzut la art. 268-280 , valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne va ține seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz.

(1) Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, potrivit art. 282 , ori reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital, potrivit art. 358-367 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia, în ceea ce îi privește pe acționari și pe deținătorii altor instrumente de proprietate, cel puțin una dintre următoarele măsuri:

(2) Conversia efectuată potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se realizează la o rată de conversie care diluează semnificativ deținerile existente de acțiuni sau alte instrumente de proprietate.

Măsurile prevăzute la art. 315 se aplică, de asemenea, cu privire la acționarii și deținătorii altor instrumente de proprietate ale căror acțiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanțe:

La stabilirea măsurilor de întreprins în conformitate cu prevederile art. 315 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere:

La aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie, cu respectarea oricăror excluderi prevăzute la art. 286 și 287 și cu respectarea următoarelor cerințe:

(1) La aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, alocă pierderile reprezentate de valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) în mod egal între acțiuni sau alte instrumente de proprietate și datorii care pot face obiectul recapitalizării interne de același rang, prin reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, aferentă acțiunilor sau altor instrumente de proprietate și datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne respective, uniform, pro rata cu valoarea acestora, cu excepția cazului în care o repartiție diferită a pierderilor între datoriile de același rang este permisă potrivit prevederilor art. 287 .

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil datoriilor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu prevederile art. 286 și 287 , în comparație cu datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne care au același rang de prioritate în cadrul unei proceduri de insolvență.

Înainte de a aplica reducerea valorii sau conversia menționată la art. 320 lit. e) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, convertește sau reduce valoarea principalului instrumentelor prevăzute la art. 320 lit. b)-d) , atunci când aceste instrumente conțin următoarele clauze și nu au fost deja convertite:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, își exercită competențele de reducere a valorii și de conversie în raport cu o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul lichidării sau după lichidarea instrumentelor financiare derivate.

(2) La intrarea în procedura de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să înceteze și să lichideze, în acest scop, orice contract aferent unui instrument financiar derivat.

(3) În cazul în care o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat a fost exclusă de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în temeiul art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este obligată să înceteze contractul aferent instrumentului financiar derivat sau să îl lichideze.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește cuantumul datoriilor care provin din instrumente financiare derivate pe baza:

(1) Atunci când își exercită competențele prevăzute la art. 360 și la art. 383 alin. (1) lit. f) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica rate de conversie diferite pentru diferite categorii de instrumente de capital și datorii, în conformitate cu cel puțin unul dintre principiile prevăzute la alin. (2) și (3) .

(2) Rata de conversie trebuie să reprezinte, pentru creditorul afectat, o despăgubire adecvată pentru orice pierdere suportată ca urmare a exercitării competențelor de reducere a valorii sau de conversie.

(3) Atunci când sunt aplicate rate de conversie diferite în conformitate cu prevederile alin. (1) , rata de conversie aplicabilă datoriilor considerate cu rang prioritar în temeiul prevederilor legale privind insolvența trebuie să fie mai mare decât cea aplicabilă datoriilor subordonate.

(1) În termen de o lună de la aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) , a instrumentului de recapitalizare internă în legătură cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 elaborează și prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, un plan de reorganizare a activității care satisface cerințele prevăzute la art. 334 .

(2) În cazul în care este aplicabil cadrul UE privind ajutorul de stat, acest plan trebuie să fie compatibil cu planul de restructurare pe care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) este obligată să-l prezinte Comisiei Europene în temeiul respectivului cadru.

(3) Atunci când instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. a) este aplicat pentru două sau mai multe entități din grup, planul de reorganizare a activității este elaborat de instituția de credit-mamă din Uniunea Europeană, vizează toate instituțiile din cadrul grupului, în conformitate cu procedura specificată în cadrul art. 27-40 , și este prezentat Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, comunică planul prevăzut la alin. (1) celorlalte autorități de rezoluție implicate și Autorității bancare europene.

(1) În situații considerate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ca fiind excepționale și dacă acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluției, aceasta poate prelungi perioada menționată la art. 332 alin. (1) până la maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă.

(2) Atunci când cadrul UE privind ajutoarele de stat prevede notificarea planului de reorganizare a activității, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 332 alin. (1) fie până la maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă, fie până la data-limită stabilită de cadrul UE privind ajutoarele de stat, oricare dintre situații intervine prima.

(1) Planul de reorganizare a activității stabilește măsuri care vizează restabilirea viabilității pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau a unor părți ale activității acestora, într-un termen rezonabil. Aceste măsuri se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condițiile economice și financiare de pe piață, în care va funcționa instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

(2) Planul de reorganizare a activității ia în considerare cel puțin situația actuală și perspectivele de viitor ale piețelor financiare, reflectând ipotezele cele mai optimiste, precum și pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinație de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale instituției de credit. Ipotezele trebuie să fie comparate cu valori de referință adecvate la nivel de sector.

(3) Planul de reorganizare a activității include cel puțin următoarele elemente:

Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) pot include:

(1) În termen de o lună de la data depunerii planului de reorganizare a activității, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție realizează evaluarea prevăzută la alin. (1) de comun acord cu structura care exercită funcția de supraveghere.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aprobă planul de reorganizare a activității, în cazul în care structura care exercită funcția de rezoluție împreună cu structura care exercită funcția de supraveghere ajung la concluzia că planul va atinge obiectivul prevăzut la alin. (1) .

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este convinsă că planul va atinge obiectivul prevăzut la art. 336 , aceasta notifică preocupările sale organului de conducere sau persoanei/persoanelor desemnate în temeiul art. 420 și solicită modificarea planului într-un mod care să răspundă acestor preocupări.

(2) Banca Națională a României se asigură că notificarea preocupărilor prevăzute la alin. (1) se realizează de structura care exercită funcția de rezoluție, de comun acord cu structura care exercită funcția de supraveghere.

(1) În termen de două săptămâni de la data primirii notificării prevăzute la art. 337 , organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru aprobare, un plan modificat.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează, cu respectarea prevederilor art. 336 alin. (2) , planul modificat și comunică organului de conducere, respectiv persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul art. 420 , în termen de o săptămână de la data primirii acestuia, în ce măsură planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sunt necesare modificări suplimentare.

(1) Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 revizuiesc planul dacă, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la art. 334 alin. (1) și (2) și prezintă orice astfel de revizuire Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în vederea aprobării.

(2) La exprimarea opiniei potrivit alin. (1) , Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție a obținut acordul prealabil al structurii care exercită funcția de supraveghere.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, deține competența de a îndeplini sau de a solicita îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative și procedurale necesare pentru a da efect exercitării uneia dintre competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e)-i) și art. 359 , inclusiv:

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reduce parțial valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e) :

(1) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) includ în dispozițiile contractuale o clauză în virtutea căreia creditorul sau partea la acordul sau la instrumentul care creează datoria acceptă că datoria respectivă poate face obiectul exercitării competențelor de reducere a valorii și de conversie și este de acord să respecte orice măsură de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, de conversie sau de anulare, ce poate fi impusă de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în exercitarea competențelor sale, dacă, în legătură cu o astfel de datorie, sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate excepta de la îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) instituțiile de credit sau entitățile în cazul cărora cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este egală cu cuantumul necesar acoperirii pierderilor, astfel cum este definit la art. 295¹⁷ alin. (1) lit. a) , dacă datoriile care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și în legătură cu care nu este inclusă clauza contractuală prevăzută la respectivul articol nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea acestei cerințe.

(1) Atunci când o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) constată că, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea clauzei prevăzute la art. 349 în dispozițiile contractuale care guvernează o datorie este impracticabilă, în sensul regulamentelor delegate prevăzute la art. 351¹ , instituția de credit sau entitatea respectivă notifică Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, această constatare, însoțită de indicarea categoriei în care se încadrează datoria respectivă, precum și de o justificare corespunzătoare.

(2) Ca urmare a primirii notificării prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită, într-un interval de timp rezonabil, furnizarea tuturor informațiilor pe care le consideră necesare pentru a evalua efectul notificării asupra posibilității de soluționare a instituției sau entității în cauză. Instituția de credit sau entitatea furnizează, într-un interval de timp indicat, toate informațiile pe care Banca Națională a României i le solicită.

(3) În cazul unei notificări potrivit alin. (1) , obligația de a include în dispozițiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 se suspendă automat din momentul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, primește notificarea respectivă.

(4) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că nu este impracticabilă, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea în dispozițiile contractuale a clauzei prevăzută la art. 349 , aceasta solicită instituției de credit sau entității, într-un interval de timp rezonabil după realizarea notificării prevăzute la alin. (1) , includerea unei astfel de clauze contractuale, luând în considerare necesitatea de a se asigura posibilitatea de soluționare a instituției de credit sau a entității respective, caz în care suspendarea de la alin. (3) încetează.

(5) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție poate, de asemenea, să solicite instituției de credit sau entității să își modifice practicile privind aplicarea exceptării de la recunoașterea contractuală a recapitalizării interne.

(1) Datoriile prevăzute la art. 349¹ alin. (1) nu includ instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de datorie definite la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care respectivele instrumente de datorie sunt creanțe negarantate.

(2) Datoriile prevăzute la art. 349¹ alin. (1) sunt de rang superior în raport cu datoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, constată, în contextul evaluării posibilității de soluționare a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în conformitate cu prevederile art. 85-91 , sau în orice alt context, că, într-o categorie de datorii, dintre cele prevăzute în ordinea de plată a creanțelor la art. 161 și 161¹ și, respectiv, la art. 234 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care, în conformitate cu prevederile art. 349¹ alin. (1) și (2) , nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349 , împreună cu valoarea datoriilor care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu art. 286 sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu prevederile art. 287 , se ridică la peste 10% din categoria respectivă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilității de soluționare a instituției de credit sau a entității respective, inclusiv impactul asupra posibilității de soluționare datorat riscului de nerespectare a mecanismelor de siguranță pentru creditori, prevăzute la art. 423 , atunci când se aplică competențele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile.

(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină, pe baza evaluării prevăzute la alin. (1) , că datoriile care, în conformitate cu prevederile art. 349¹ alin. (1) , nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349 creează un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare, aceasta aplică competențele prevăzute la art. 92-98 în mod corespunzător pentru a elimina acest obstacol.

(3) Datoriile pentru care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) nu include în dispozițiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 sau pentru care, în conformitate cu prevederile art. 349¹ , 349² și prezentul articol, respectiva cerință de includere a clauzei contractuale nu se aplică nu sunt luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.

(1) Prevederile art. 349 alin. (1) nu se aplică în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că datoriile sau instrumentele prevăzute la articolul respectiv pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie exercitate de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în conformitate cu legislația țării terțe sau cu un acord încheiat cu țara terță respectivă care are caracter obligatoriu.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) și d) să-i furnizeze o opinie juridică privind caracterul executoriu și eficacitatea clauzei prevăzute la art. 349 .

Competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile poate fi exercitată:

(1) În cazul în care instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile față de entitatea de rezoluție au fost achiziționate de către entitatea de rezoluție, în mod indirect, prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție, exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a respectivelor instrumente de capital relevante și datorii eligibile are loc concomitent cu exercitarea aceleiași competențe la nivelul întreprinderii-mamă a entității în cauză sau la nivelul altor întreprinderi-mamă care nu sunt entități de rezoluție, astfel încât entitatea în cauză să fie recapitalizată de către entitatea de rezoluție, iar pierderile să fie transferate efectiv acesteia din urmă.

(2) După exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, independent de acțiunea de rezoluție, se efectuează evaluarea prevăzută la art. 424-426 și se aplică prevederile art. 427 .

(1) Competența de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile poate fi exercitată independent de acțiunea de rezoluție numai în ceea ce privește datoriile eligibile care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295²⁸ alin. (2) din prezenta lege , cu excepția condiției referitoare la scadența reziduală a instrumentelor de datorie, astfel cum este prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Atunci când este exercitată competența prevăzută la alin. (1) , reducerea valorii sau conversia este efectuată în conformitate cu principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, își exercită competența de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu dispozițiile art. 368-372 fără întârziere, în ceea ce privește instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile prevăzute la art. 358² , emise de către o instituție de credit sau entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

În sensul art. 360 , se consideră că o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(1) Înainte de a-și exercita competența de a reduce sau converti instrumentele de capital și datoriile eligibile prevăzute la art. 358² , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură de efectuarea unei evaluări a activelor, a datoriilor și a capitalurilor proprii ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în conformitate cu prevederile art. 201-213 .

(2) În sensul alin. (1) , evaluarea stă la baza calculării reducerii valorii care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante și datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , în scopul de a absorbi pierderile, și a stabilirii nivelului conversiei care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante și datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , în scopul recapitalizării instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

Atunci când acționează potrivit dispozițiilor art. 358-367 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu ordinea inversă de prioritate a creanțelor din procedura de insolvență, în așa fel încât ea să producă următoarele rezultate:

Atunci când valoarea principalului unui instrument de capital relevant sau a unei datorii eligibile prevăzută la art. 358² este redusă:

Pentru a efectua, în temeiul art. 368 lit. b)-d) , o conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) să emită instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru deținătorii instrumentelor de capital relevante și ai unor astfel de datorii eligibile. Instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile anterior prevăzute pot fi convertite numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

În cazul în care instrumentele de capital relevante sunt emise de o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , reprezentând o filială, persoană juridică română, și sunt luate în calcul în vederea îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii la nivel individual și la nivel consolidat:

Înainte de a realiza una dintre determinările prevăzute la art. 360 lit. b)-e) sau de a constata situația de la art. 360 lit. f) în legătură cu o filială, persoană juridică română, care emite instrumente de capital relevante sau datorii eligibile prevăzute la art. 358² , luate în calcul în vederea îndeplinirii, la nivel individual, a cerinței prevăzute la art. 295²⁷-295³¹ , sau instrumente de capital relevante luate în calcul în vederea îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii la nivel individual sau la nivel consolidat, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, respectă următoarele cerințe:

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, efectuează o notificare în conformitate cu prevederile art. 375 , după consultarea cu autoritățile notificate potrivit prevederilor art. 375 lit. a) pct. (i) sau lit. b) , trebuie să examineze următoarele aspecte:

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, decide să realizeze o determinare în temeiul art. 360 lit. c) și d) , aceasta trimite imediat o notificare autorităților responsabile cu determinarea din statele membre în care sunt situate filialele afectate, iar determinarea ia forma unei decizii comune în conformitate cu prevederile art. 506 și 507 . În absența unei decizii comune, nu poate fi realizată nicio determinare în temeiul art. 360 lit. c) și d) .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție pentru filialele afectate, persoane juridice române, pune în aplicare cu promptitudine decizia de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital, adoptată cu respectarea prevederilor art. 375-382 sau în mod similar celor prevăzute de respectivele articole, ținând cont în mod corespunzător de caracterul urgent al situației.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică instrumentele de rezoluție instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) și d) , care îndeplinesc condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție. În acest sens, Banca Națională a României are următoarele competențe de rezoluție, pe care le poate exercita în mod individual sau în orice combinație:

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție adresează o solicitare către structura care exercită funcția de supraveghere de a evalua achizitorul unei participații calificate în timp util, prin derogare de la termenele stabilite la art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) În procesul de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este supusă niciuneia dintre următoarele cerințe, care în mod obișnuit s-ar aplica în virtutea legii, a unui contract ori în alt mod:

(2) În sensul alin. (1) , în special exercitarea competențelor prevăzute la art. 383 nu este supusă niciunei restricții cu privire la transferul de instrumente financiare, drepturi, active sau obligații și niciunei cerințe privind obținerea unui acord pentru realizarea unui astfel de transfer, care, altfel, ar fi aplicabile.

(3) Orice transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate, instrumente financiare, drepturi, active sau obligații, inclusiv cu privire la orice garanții sau accesorii ale acestora, se realizează prin efectul deciziei Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și, după caz, al oricărui act subsecvent de punere în aplicare a acesteia, iar orice formalitate de înregistrare într-un registru imobiliar, registru comercial ori alt registru public se realizează în baza acestei decizii și, după caz, a oricărui act subsecvent de punere în aplicare, fără a fi necesară forma autentică a înscrisului.

(1) În exercitarea competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de:

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, întreprinde acțiunile prevăzute la alin. (1) în situația în care consideră că acestea sunt adecvate pentru asigurarea unei acțiuni de rezoluție eficace sau pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale rezoluției.

(1) În exercitarea unei competențe de rezoluție, Banca Națională a României are competența de a pune în practică mecanisme necesare asigurării continuității activității, în vederea asigurării eficacității acțiunii de rezoluție și, atunci când este necesar, a capacității destinatarului de a putea desfășura activitatea care i-a fost transferată.

(2) Mecanismele de asigurare a continuității activității prevăzute la alin. (1) includ, în special:

Prevederile art. 385 alin. (1) lit. d) și art. 386 alin. (2) lit. b) nu aduc atingere următoarelor drepturi:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune unei instituții supuse rezoluției sau oricăreia dintre entitățile din grupul instituției respective furnizarea oricăror servicii sau facilități necesare pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităților care i-au fost transferate.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile inclusiv în situația în care respectiva instituție supusă rezoluției sau entitatea din grup în cauză a intrat într-o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a dispune executarea de către entitățile din grup, stabilite în România, a obligațiilor impuse, similar celor prevăzute la alin. (1) , de autoritățile de rezoluție din alte state membre.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică, în mod corespunzător, și în situația în care față de entitatea din grup stabilită în România s-a deschis o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.

Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 trebuie să fie furnizate:

(1) În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, include fie active situate în România, fie drepturi sau obligații guvernate de legea română, transferul produce efecte și în România sau în conformitate cu legea română.

(2) În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, include fie active situate în alt stat membru, fie drepturi sau obligații guvernate de legea respectivului stat membru, transferul produce efecte și în acel stat membru sau în conformitate cu legea acelui stat membru.

Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, următoarele aspecte sunt guvernate de legea acelui stat membru:

În situația în care o acțiune de rezoluție implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-un stat terț sau cu privire la acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau obligații guvernate de legea unui stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita ca:

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator, lichidator sau orice altă persoană în conformitate cu prevederile art. 398 lit. a) , este foarte puțin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să își producă efectele în raport cu anumite active localizate într-un stat terț sau cu anumite acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi ori obligații care sunt supuse legii unui stat terț, Banca Națională a României nu continuă efectuarea transferului, reducerii valorii, conversiei sau măsurii respective.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , în cazul în care a fost ordonat transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă, ordinul în cauză este nul în privința activelor, acțiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau obligațiilor din statele terțe respective.

(1) O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor, luată în cazul unei entități în conformitate cu prezenta lege, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu trebuie considerată în sine, în baza unui contract încheiat de entitatea în cauză, drept cauză care determină executarea garanției în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004 , cu modificările și completările ulterioare, ori drept procedură de insolvență în sensul art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare.

(2) O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor nu trebuie considerată în sine a fi o cauză care determină executarea garanției sau procedură de insolvență în cadrul unui contract încheiat de:

Cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizelor, o suspendare a obligațiilor în conformitate cu prevederile art. 186¹-186¹⁰ sau o măsură de gestionare a crizelor, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu conferă în sine niciunei persoane posibilitatea:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune suspendarea oricărei obligații de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care instituția supusă rezoluției este parte, inclusiv a celor decurgând din creanțe accesorii ori sancțiuni aferente acestor contracte, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446 , până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) În cazul în care o obligație de plată sau de livrare devine scadentă pe perioada suspendării, respectiva obligație devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.

Nicio decizie de suspendare luată potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) nu se aplică obligațiilor de plată și de livrare datorate următoarelor:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește sfera de aplicare a competenței prevăzute la art. 406-409 în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă este adecvată cuprinderea în sfera de aplicare a competenței de suspendare și a depozitelor eligibile, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 , în special a depozitelor acoperite deținute de persoane fizice, de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele acoperite, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015 .

(4) În cazul exercitării competenței de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele eligibile, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.

(5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de la caz la caz, în funcție de situația specifică a instituției de credit supusă rezoluției și de condițiile economice și financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune creditorilor garantați restricții în ceea ce privește executarea garanțiilor reale deținute în legătură cu activele unei instituții supuse rezoluției, începând de la data publicării avizului de restricționare în conformitate cu prevederile art. 446 până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu impune măsura indicată la alin. (1) în cazul oricăreia dintre următoarele:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți care are un contract cu o filială, persoană juridică română, a unei instituții supuse rezoluției, atunci când:

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) își produce efectele începând cu data publicării notificării de suspendare, în temeiul art. 446 , până la ora 24,00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită filiala instituției supuse rezoluției.

Nicio suspendare impusă în conformitate cu prevederile art. 413 sau 414 nu se aplică următoarelor:

O parte contractuală poate exercita dreptul de încetare în baza unui contract înainte de terminarea perioadei prevăzute la art. 413 sau 414, dacă partea în cauză primește o notificare din partea Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de aducere la cunoștință a faptului că drepturile și obligațiile care fac obiectul contractului nu sunt:

În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune suspendarea drepturilor de încetare potrivit prevederilor art. 413 sau 414 și nu a fost dată nicio notificare în conformitate cu prevederile art. 416 , respectivele drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 400-405 , după cum urmează:

(1) Banca Națională a României poate solicita unei instituții de credit sau unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare, fie în calitate de autoritate competentă, fie în calitate de autoritate de rezoluție.

(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluție, registrele centrale de tranzacții pun la dispoziția acesteia informațiile necesare pentru a-i permite îndeplinirea responsabilităților și mandatelor în conformitate cu prevederile art. 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare.

(1) Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, trebuie să se asigure că filialele lor din state terțe prevăd, în contractele financiare prevăzute la art. 419¹ , clauze care să excludă posibilitatea ca exercitarea competenței Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a suspenda sau a limita drepturile și obligațiile întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 419¹ , să constituie un motiv întemeiat pentru încetarea anticipată, suspendarea, modificarea, exercitarea drepturilor de a stinge sau de a compensa drepturi sau obligații sau de a executa garanțiile reale, în cazul respectivelor contracte.

(2) În sensul alin. (1) , cerința se aplică în ceea ce privește filialele din state terțe care sunt:

Prevederile art. 419¹ se aplică oricărui contract financiar care:

(1) În procesul de aplicare a unei acțiuni de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este competentă să exercite controlul asupra instituției supuse rezoluției, în vederea:

(2) Controlul prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat în mod direct de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau indirect de către o persoană sau un grup de persoane numite de către Banca Națională a României.

(3) Pe parcursul perioadei de rezoluție, drepturile de vot conferite de deținerea acțiunilor sau altor instrumente de proprietate ale instituției supuse rezoluției nu pot fi exercitate.

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, după caz, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) în ceea ce privește o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , comunică această constatare fără întârziere, după caz:

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere sau de rezoluție, după caz, transmite constatarea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.

Decizia privind aplicarea sau nu a acțiunilor de rezoluție în raport cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) conține următoarele informații:

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică acțiunea de rezoluție instituției supuse rezoluției și, după caz:

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție notifică acțiunea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, publică sau asigură publicarea deciziei privind aplicarea unei acțiuni de rezoluție, fie a unei informări care sumarizează efectele acțiunii de rezoluție, în special efectele asupra clienților de retail și, dacă este cazul, condițiile și perioada de suspendare sau limitare prevăzută la art. 406-419 , prin următoarele mijloace:

Următoarele persoane și autorități sunt supuse obligației de păstrare a secretului profesional în ceea ce privește informațiile gestionate potrivit prezentei legi:

(1) Fără a aduce atingere caracterului general al cerințelor prevăzute la art. 448 , persoanelor prevăzute la articolul respectiv li se interzice dezvăluirea informațiilor confidențiale primite în exercițiul activităților lor profesionale sau de la Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, în legătură cu atribuțiile acestora potrivit prezentei legi, către orice persoană sau autoritate, cu următoarele excepții:

(2) Persoanele prevăzute la art. 448 evaluează efectele pe care dezvăluirea informațiilor confidențiale le-ar putea avea asupra interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară și economică, precum și asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice și juridice și asupra scopului inspecțiilor, asupra anchetelor și misiunilor de audit.

(3) Procedura de evaluare a efectelor dezvăluirii informațiilor confidențiale cuprinde o evaluare specifică a efectelor oricărei dezvăluiri a conținutului și detaliilor planului de redresare și rezoluție prevăzute la art. 13-19 , art. 27-35 , art. 49-63 , art. 74 și 75 și a rezultatului evaluărilor realizate în conformitate cu art. 20-26 , art. 36-47 și art. 85-87 .

(4) Persoanele sau entitățile prevăzute la art. 448 fac obiectul răspunderii civile în cazul încălcării art. 448-452 .

(1) Prevederile art. 448-452 nu împiedică:

(2) Fără a aduce atingere oricăror altor prevederi ale art. 448-452 , este permis schimbul de informații: