LexistoriaDreptul la drept.

Rezoluția

Azi

Legea 312/2015 · 363 articole

Capitolul I — Obiective, condiții și principii generale
Secțiunea 1 — Obiective

Articolul 177

În situația în care aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are în vedere obiectivele rezoluției și alege acele instrumente și competențe care permit realizarea în cel mai înalt grad a obiectivelor considerate de aceasta ca fiind relevante pentru fiecare situație în parte.

Articolul 178

(1) Obiectivele rezoluției prevăzute la art. 177 sunt următoarele:

a) asigurarea continuității funcțiilor critice;

b) evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieței, și prin menținerea disciplinei pe piață;

c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijin financiar public extraordinar;

d) protejarea deponenților care intră sub incidența legislației privind garantarea depozitelor și a investitorilor care intră sub incidența dispozițiilor privind compensarea acestora potrivit legislației privind piața de capital;

e) protejarea fondurilor și activelor clienților.

(2) În situația în care urmărește obiectivele prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, încearcă să reducă la minimum costul rezoluției și să evite distrugerea de valoare, în măsura în care realizarea obiectivelor rezoluției nu este afectată.

Articolul 179

Dacă nu se dispune altfel în cuprinsul prezentei legi, obiectivele rezoluției au o importanță egală, iar Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, trebuie să le aplice în mod echilibrat, în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz.

Secțiunea a 2-a — Condiții de declanșare a procedurii de rezoluție

Articolul 180

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune de rezoluție cu privire la o instituție de credit numai în cazul în care consideră că sunt îndeplinite cumulativ condițiile următoare:

a) s-a determinat de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, că instituția de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră. În acest sens, structura care exercită funcția de supraveghere se consultă cu structura care exercită funcția de rezoluție;

b) având în vedere orizontul de timp și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia starea de dificultate majoră ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv măsuri luate de către un sistem instituțional de protecție, sau prin acțiuni de supraveghere, inclusiv măsuri de intervenție timpurie sau măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 359 , luate în legătură cu instituția de credit în cauză;

c) acțiunea de rezoluție este necesară din perspectiva interesului public în sensul art. 182 .

(2) Adoptarea prealabilă a unei măsuri de intervenție timpurie în conformitate cu prevederile art. 149-151 nu constituie o condiție pentru întreprinderea unei acțiuni de rezoluție.

Articolul 181

(1) În sensul art. 180 alin. (1) lit. a) , se consideră că o instituție de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

a) instituția de credit încalcă cerințele care stau la baza menținerii autorizației sau există elemente obiective, pe baza cărora Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate determina că instituția de credit va încălca aceste cerințe în viitorul apropiat, într-o măsură care ar justifica retragerea autorizației, inclusiv, dar fără a se limita la cazul în care instituția de credit a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii;

b) activele instituției de credit sunt inferioare datoriilor sau există elemente obiective, pe baza cărora Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate determina că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;

c) instituția de credit se află în imposibilitatea de a-și achita datoriile sau alte obligații la scadență ori există elemente obiective, pe baza cărora Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate determina că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;

d) este necesar un sprijin financiar public extraordinar.

(2) Condiția prevăzută la alin. (1) lit. d) nu se consideră îndeplinită în situațiile în care, pentru a evita sau a remedia o perturbare gravă a economiei și pentru a menține stabilitatea financiară, sprijinul financiar public extraordinar îmbracă oricare dintre următoarele forme:

a) o garanție de stat pentru asigurarea accesului la facilitățile de lichiditate oferite de banca centrală în conformitate cu condițiile acesteia;

b) o garanție de stat pentru obligații nou-emise; sau

c) un aport de fonduri proprii sau achiziționarea de instrumente de capital la prețuri și în condiții care nu conferă un avantaj instituției de credit, în cazul în care, la momentul acordării sprijinului public, nu există nici circumstanțele prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) sau c) , nici circumstanțele menționate la art. 360 .

(3) În fiecare din cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) , b) și c) , măsurile de garantare sau măsurile echivalente acestora prevăzute la aceste litere se limitează la instituțiile de credit solvabile și sunt condiționate de aprobarea finală în temeiul cadrului UE privind ajutorul de stat. Măsurile respective au caracter temporar și preventiv, sunt proporționale în raport cu remedierea consecințelor pe care le are perturbarea gravă și nu sunt utilizate pentru a compensa pierderile pe care instituția de credit le-a suportat sau este susceptibilă de a le suporta în viitorul apropiat.

(4) Măsurile de sprijin prevăzute la alin. (2) lit. c) se limitează la aportul necesar pentru a soluționa deficitul de capital a cărui existență a fost stabilită în cadrul simulării situațiilor de criză la nivel național, la nivelul Uniunii Europene sau la nivelul Mecanismului unic de supraveghere, prin evaluări ale calității activelor sau prin exerciții echivalente desfășurate de către Banca Centrală Europeană, Autoritatea bancară europeană sau de către autoritățile naționale, după caz, confirmate de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă.

Articolul 182

În sensul art. 180 alin. (1) lit. c) , o acțiune de rezoluție este considerată de interes public dacă este necesară pentru a atinge, respectiv este proporțională în raport cu unul sau mai multe obiective ale rezoluției prevăzute la art. 177-179 , iar lichidarea instituției de credit conform procedurii de insolvență care este aplicabilă instituțiilor de credit nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției în aceeași măsură.

Articolul 182¹

O instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) este lichidată în mod ordonat în conformitate cu procedura de insolvență, dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) , dar că o acțiune de rezoluție nu ar fi în interesul public în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. c) .

Articolul 183

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate întreprinde acțiuni de rezoluție în legătură cu o instituție financiară menționată la art. 1 alin. (1) lit. b) , atunci când condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) sunt îndeplinite atât în ceea ce privește instituția financiară, cât și în ceea ce privește întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii consolidate.

Articolul 184

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune de rezoluție în legătură cu o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) , atunci când entitatea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) .

Articolul 185

(1) În cazul în care instituțiile-filiale ale unei societăți holding cu activitate mixtă sunt deținute, direct sau indirect, de către o societate financiară holding intermediară, planul de rezoluție trebuie să prevadă că societatea financiară holding intermediară este identificată drept entitate de rezoluție și acțiunile de rezoluție vizând rezoluția grupului se întreprind, în raport cu societatea financiară holding intermediară, de către Banca Națională a României, atunci când este autoritate de rezoluție a societății financiare holding intermediare respective.

(2) Banca Națională a României nu întreprinde acțiuni de rezoluție vizând rezoluția grupului în raport cu societatea holding cu activitate mixtă.

Articolul 185¹

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune de rezoluție cu privire la casa centrală și toate cooperativele de credit afiliate care fac parte din același grup de rezoluție, atunci când respectivul grup de rezoluție îndeplinește în ansamblul său condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) .

Articolul 186

Cu respectarea dispozițiilor art. 185 și în pofida faptului că o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) nu îndeplinește condițiile stabilite la art. 180 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate întreprinde acțiuni de rezoluție cu privire la acea entitate atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) entitatea este o entitate de rezoluție;

b) una sau mai multe dintre filialele entității care sunt instituții, dar care nu sunt entități de rezoluție, îndeplinesc condițiile stabilite la art. 180 alin. (1) sau, după caz, în legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 32 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare;

c) activele, datoriile și capitalurile proprii ale filialelor prevăzute la lit. b) sunt de așa natură, încât starea de dificultate majoră în care se află aceste filiale amenință grupul de rezoluție în ansamblul său și sunt necesare acțiuni de rezoluție cu privire la entitatea în cauză fie pentru rezoluția unor asemenea filiale care sunt instituții, fie pentru rezoluția grupului de rezoluție în ansamblul său.

Articolul 186¹

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența să suspende orice obligații de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) este parte, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) s-a determinat că instituția de credit sau entitatea intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) ;

b) nu există nicio măsură disponibilă imediat a sectorului privat prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) , care ar putea împiedica intrarea într-o stare de dificultate majoră a instituției de credit sau a entității;

c) exercitarea competenței de suspendare este considerată necesară pentru a se evita o deteriorare și mai mare a situației financiare a instituției de credit sau a entității;

d) exercitarea competenței de suspendare este necesară:

(i) fie pentru a efectua determinarea prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. c) ;

(ii) fie pentru a alege acțiunile de rezoluție corespunzătoare sau pentru a asigura aplicarea eficientă a unuia sau a mai multor instrumente de rezoluție.

(2) Banca Națională a României se asigură că exercitarea competenței de suspendare prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere. În procesul de consultare structura care exercita funcția de supraveghere trebuie să răspundă cu promptitudine la cererea de consultare.

(3) Competența de suspendare prevăzută la alin. (1) nu se aplică obligațiilor de plată și de livrare datorate următoarelor:

a) sistemelor și operatorilor de sisteme desemnați în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau cu legislația altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;

b) contrapărților centrale (CPC) autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și contrapărților centrale (CPC) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP) în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv;

c) băncilor centrale.

Articolul 186²

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește sfera de aplicare a competenței prevăzute la art. 186¹ alin. (1) în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă este adecvată extinderea sferei de aplicare a competenței de suspendare și la depozitele eligibile, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare, în special în ceea ce privește depozitele garantate deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele garantate, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015 .

(4) În cazul exercitării competenței de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele eligibile, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.

(5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de la caz la caz, în funcție de situația specifică a instituției de credit supuse rezoluției și de condițiile economice și financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv.

Articolul 186³

(1) Perioada de suspendare, prevăzută la art. 186¹ alin. (1) , este cât mai scurtă posibil și nu depășește perioada minimă pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, o consideră necesară pentru scopurile art. 186¹ alin. (1) lit. c) și d) și, în orice caz, nu depășește perioada dintre data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 186⁶ , și ora 24,00, ora oficială a României, de la finalul zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1) .

Articolul 186⁴

(1) Atunci când își exercită competența prevăzută la art. 186¹ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competențe asupra bunei funcționări a piețelor financiare și ia în considerare legislația națională care protejează drepturile creditorilor și egalitatea de tratament a creditorilor în procedura de insolvență.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere, în special, aplicarea potențială a procedurilor de insolvență în ceea ce privește instituția de credit sau entitatea, ca urmare a determinării prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c) , și ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autoritățile administrative sau judiciare naționale.

Articolul 186⁵

(1) În cazul în care obligațiile de plată sau de livrare care rezultă dintr-un contract sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 186¹ alin. (1) , obligațiile de plată sau de livrare ale oricărei contrapărți la acel contract se suspendă pentru aceeași perioadă.

(2) O obligație de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine scadentă imediat după expirarea perioadei de suspendare.

Articolul 186⁶

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică fără întârziere instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) și autoritățile prevăzute la art. 444 alin. (1) lit. a)-g) atunci când își exercită competența prevăzută la art. 186¹ alin. (1) .

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează după ce s-a determinat că instituția de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) , și înainte de luarea deciziei de rezoluție.

Articolul 186⁷

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, publică actul prin care obligațiile sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 186¹-186¹⁰ , precum și condițiile și perioada de suspendare, prin mijloacele prevăzute la art. 446 .

Articolul 186⁸

(1) Prevederile art. 186¹-186¹⁰ nu aduc atingere dispozițiilor naționale care acordă competențe de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare ale instituțiilor de credit și ale entităților prevăzute la art. 186¹ alin. (1) înainte de determinarea că respectivele instituții de credit sau entități intră sau sunt susceptibile de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) , sau de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare ale instituțiilor de credit sau ale entităților care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii de insolvență și care depășesc sfera de aplicare și perioada prevăzută la art. 186¹-186¹⁰ .

(2) Competențele de suspendare prevăzute la alin. (1) se exercită în conformitate cu sfera de aplicare, perioada și condițiile prevăzute în legislația națională relevantă.

(3) Prevederile art. 186¹-186¹⁰ nu aduc atingere condițiilor legate de competențele de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare prevăzute la alin. (1) și (2) .

Articolul 186⁹

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are dreptul să exercite, pe perioada suspendării prevăzute la art. 186¹ alin. (1) , următoarele competențe:

a) restricționarea punerii în executare a garanțiilor reale deținute de creditorii garantați ai respectivei instituții de credit sau entități în legătură cu oricare dintre activele instituției de credit sau entității respective, pentru aceeași perioadă, situație în care se aplică prevederile art. 410 alin. (2) , art. 411 și 412 ;

b) suspendarea dreptului de încetare a oricărei părți la un contract încheiat cu instituția de credit sau entitatea respectivă, pentru aceeași perioadă, situație în care se aplică prevederile art. 414-419 .

Articolul 186¹⁰

În cazul în care, după ce s-a determinat că o instituție de credit sau o entitate intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și-a exercitat competența de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în condițiile prevăzute la art. 186¹ alin. (1) și (2) sau la art. 186⁹ și, dacă ulterior sunt întreprinse acțiuni de rezoluție în legătură cu instituția de credit sau entitatea respectivă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu își mai exercită competențele prevăzute la art. 406 alin. (1) , la art. 410 alin. (1) sau la art. 413 în legătură cu respectiva instituție de credit sau entitate.

Articolul 187

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În vederea întreprinderii de către o autoritate de rezoluție a unei acțiuni de rezoluție în legătură cu următoarele societăți din alte state membre: societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate financiară holding cu activitate mixtă, societate financiară holding-mamă respectiv societate financiară holding mixtă-mamă, precum și următoarele societăți din Uniunea Europeană, persoane juridice străine: societate financiară holding-mamă, societate financiară holding mixtă-mamă, atunci când evaluează îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 180 alin. (1) în ceea ce privește o instituție de credit-filială, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și autoritatea de rezoluție respectivă, printr-un acord comun, pot să nu ia în considerare niciun transfer intragrup de capital sau pierderi între entități, inclusiv exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie.

(2) În aplicarea prevederilor art. 184 și 186, atunci când are loc evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 180 alin. (1) sau, după caz, în legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 32 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în ceea ce privește o instituție-filială, autoritatea de rezoluție a acesteia și Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție a entității menționate la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d), printr-un acord comun, pot să nu ia în considerare niciun transfer intragrup de capital sau pierderi între entități, inclusiv exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie.

Secțiunea a 3-a — Principii generale ale rezoluției

Articolul 188

În aplicarea instrumentelor de rezoluție și, respectiv, în exercitarea competențelor de rezoluție, sunt aplicabile următoarele principii:

a) acționarii instituției supuse rezoluției sunt primii care suportă pierderile;

b) creditorii instituției supuse rezoluției suportă pierderi ulterior acționarilor, în conformitate cu ordinea inversă a priorității creanțelor acestora din cadrul procedurii de insolvență, cu excepția cazului în care în prezenta lege se prevede în mod expres altfel;

c) organul de conducere și conducerea superioară ale instituției supuse rezoluției sunt înlocuite, cu excepția cazurilor în care păstrarea integrală sau parțială a organului de conducere sau a conducerii superioare, în funcție de circumstanțe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției;

d) organul de conducere și conducerea superioară ale instituției supuse rezoluției oferă întreaga asistență necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției;

e) persoanele fizice și juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a instituției supuse rezoluției sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale;

f) fără a aduce atingere altor dispoziții din prezenta lege, creditorii din aceeași categorie sunt tratați în mod egal;

g) niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii de insolvență conform mecanismelor de siguranță prevăzute la art. 423-427 ;

h) depozitele acoperite sunt protejate în întregime; și

i) acțiunile de rezoluție se întreprind cu respectarea mecanismelor de siguranță din prezenta lege.

Articolul 189

În cazul în care o instituție de credit este o entitate dintr-un grup, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, fără a aduce atingere prevederilor art. 177-179 , într-un mod care reduce la minimum impactul asupra altor entități din grup și asupra grupului în ansamblu, precum și efectele negative asupra stabilității financiare în Uniunea Europeană și, în particular, în statele sale membre în care grupul își desfășoară activitatea.

Articolul 190

Abrogat la 20 martie 2025 · de Legea nr. 16/2025

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Aplicarea de instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se realizează, după caz, cu respectarea cadrului UE privind ajutorul de stat.

(2) Este interzisă finanțarea sau acordarea de garanții de către Banca Națională a României, în cazul aplicării instrumentelor de rezoluție.

(3) Autoritatea de rezoluție nu este ținută responsabilă pentru eventuala întârziere în aplicarea măsurilor de rezoluție, cauzată de derularea procedurii de notificare și obținere a aprobării Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Articolul 191

În cazul în care unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) i se aplică unul dintre instrumentele de rezoluție, respectiv vânzarea afacerii, instituția-punte sau separarea activelor, nu se aplică prevederile legale în materia protecției drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia, instituția de credit sau entitatea respectivă fiind considerată ca făcând obiectul procedurii de faliment în sensul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.

Articolul 192

În situația în care aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, informează și se consultă cu reprezentanții angajaților instituției supuse rezoluției, dacă este cazul.

Articolul 193

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție fără a aduce atingere, dacă este cazul, practicilor cu privire la reprezentarea angajaților în organele de conducere ale întreprinderilor.

Capitolul II — Administratorul special

Articolul 194

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate desemna un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al instituției supuse rezoluției, caz în care face publică numirea acestuia pe site-ul său oficial. Administratorul special trebuie să dețină calificările, cunoștințele și capacitatea necesare îndeplinirii funcțiilor sale. Fondul de garantare a depozitelor bancare poate fi numit administrator special.

Articolul 195

Administratorul special dispune de toate competențele adunării generale a acționarilor și ale organului de conducere al instituției respective. Cu toate acestea, administratorul special nu poate exercita aceste competențe decât sub controlul Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție.

Articolul 196

Administratorul special are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției prevăzute la art. 177-179 și pentru a implementa acțiunile de rezoluție în conformitate cu decizia Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție. După caz, această obligație are prioritate față de orice altă obligație de conducere rezultând din alte acte normative sau din actele constitutive ale instituției la care a fost desemnat administrator special, dacă acestea sunt incompatibile. Măsurile în cauză pot include o majorare a capitalului, reorganizarea structurii acționariatului instituției respective sau preluarea controlului acesteia de către instituții solide din punct de vedere financiar și organizațional, în conformitate cu instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 214-357 .

Articolul 197

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate stabili restricții în ceea ce privește modul de a acționa al administratorului special sau poate solicita ca anumite acte ale administratorului special să facă obiectul aprobării sale prealabile. Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate înlocui administratorul special în orice moment.

Articolul 198

Administratorul special are obligația să întocmească și să prezinte Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum și la începutul și la sfârșitul mandatului său, rapoarte privind situația economică și financiară a instituției la care a fost desemnat administrator special și acțiunile întreprinse cu ocazia exercitării atribuțiilor sale.

Articolul 199

(1) Mandatul unui administrator special nu poate depăși un an. Mandatul poate fi reînnoit cu perioade de maximum un an, în cazuri excepționale, dacă Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că sunt în continuare îndeplinite condițiile de numire a unui administrator special.

(2) Dispozițiile art. 154 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 200

În cazul în care mai multe autorități de rezoluție, printre care și Banca Națională a României, intenționează, fiecare în parte, să desemneze un administrator special pentru o entitate dintr-un grup, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, evaluează împreună cu celelalte autorități în ce măsură desemnarea aceluiași administrator special pentru toate entitățile în cauză ar fi mai oportună pentru a facilita găsirea unor soluții de redresare a solidității financiare a entităților în cauză.

Capitolul III — Evaluare

Articolul 201

Înainte de a întreprinde vreo acțiune de rezoluție sau de a exercita competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 , în legătură cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de Banca Națională a României și de respectiva instituție de credit sau entitate, efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale instituției de credit sau entității respective. Cu respectarea prevederilor art. 213 și ale art. 453-455 , în cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de prezentul articol și de art. 202-212 , evaluarea se consideră a fi definitivă.

Articolul 202

Dacă o evaluare în conformitate cu prevederile art. 201 nu este posibilă, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate efectua o evaluare provizorie a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale respectivei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în conformitate cu prevederile art. 209 .

Articolul 203

Obiectivul evaluării este acela de a determina valoarea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) care îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute la art. 180-187 .

Articolul 204

Scopurile evaluării sunt:

a) să sprijine evaluarea modului în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție sau condițiile de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 ;

b) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, să contribuie la fundamentarea deciziei privind acțiunea de rezoluție adecvată de întreprins în legătură cu instituția de credit sau cu entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

c) în cazul exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 , să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care sunt anulate sau diluate acțiunile sau alte instrumente de proprietate, precum și măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 ;

d) în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne;

e) în cazul aplicării instrumentului instituției-punte sau instrumentului de separare a activelor, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate și a deciziei privind valoarea oricăror contraprestații ce trebuie plătite instituției supuse rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;

f) în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a afacerii, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate și să furnizeze informații care să permită Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, să determine care sunt condițiile comerciale în sensul art. 223-235 ;

g) în toate situațiile, să asigure că orice pierderi privind activele instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sunt recunoscute în întregime în momentul aplicării instrumentelor de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 .

Articolul 205

Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii Europene privind ajutorul de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce privește ratele de nerambursare și mărimea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potențială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar sau asigurare de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale sau orice formă de asigurare de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate non-standard instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) din momentul în care se întreprinde acțiunea de rezoluție sau în care se exercită competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 . În plus, evaluarea ține seama de faptul că, în cazul aplicării oricărui instrument de rezoluție:

a) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, acționând potrivit prevederilor art. 536 și 537 , pot recupera, de la instituția supusă rezoluției, orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat, în conformitate cu prevederile art. 220 ;

b) Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, poate percepe dobânzi, taxe și comisioane, după caz, în legătură cu orice împrumuturi sau garanții furnizate instituției supuse rezoluției, în conformitate cu prevederile art. 536 și 537 .

Articolul 206

Evaluarea trebuie să fie însoțită de următoarele informații, care trebuie să figureze în registrele și evidențele contabile ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d):

a) un bilanț actualizat și un raport privind poziția financiară a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

b) o analiză și o estimare a valorii contabile a activelor;

c) o listă a soldurilor datoriilor din bilanț și ale obligațiilor din afara bilanțului care figurează în registrele și evidențele contabile ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , cu indicarea respectivelor creanțe și ranguri de prioritate, conform legislației aplicabile privind insolvența.

Articolul 207

După caz, în vederea sprijinirii fundamentării deciziilor prevăzute la art. 204 lit. e) și f) , informațiile de la art. 206 lit. b) pot fi însoțite de o analiză și de o estimare a valorii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) pe baza valorii de piață.

Articolul 208

(1) Evaluarea indică repartizarea creditorilor pe categorii în funcție de rangurile de prioritate conform legislației aplicabile privind insolvența și furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare dintre categoriile de acționari și de creditori dacă instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ar fi fost lichidată conform procedurilor de insolvență.

(2) Această estimare nu afectează aplicarea principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat" în conformitate cu prevederile art. 424-426 .

Articolul 209

(1) În cazul în care, din motive legate de urgența situației, nu este posibilă respectarea cerințelor prevăzute la art. 206 și 208 sau se aplică art. 202 , este efectuată o evaluare provizorie. Evaluarea provizorie respectă cerințele prevăzute la art. 203 și, pe cât este posibil în mod rezonabil, având în vedere situația dată, cerințele de la art. 201 , 206 și 208 .

(2) Evaluarea provizorie prevăzută la alin. (1) include și o rezervă pentru pierderi suplimentare, justificată în mod adecvat.

Articolul 210

(1) O evaluare care nu respectă toate cerințele prevăzute la art. 201-213 este considerată provizorie până la momentul în care o persoană independentă efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerințele prevăzute la art. 201-213 . Această evaluare definitivă ex-post se efectuează cât mai curând posibil. Ea este distinctă de evaluarea prevăzută la art. 424-426 , indiferent dacă este efectuată simultan cu aceasta sau de către aceeași persoană independentă.

(2) Evaluarea definitivă ex-post se realizează în următoarele scopuri:

a) să asigure că orice pierderi privind activele instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sunt recunoscute în întregime în evidențele contabile;

b) să contribuie la fundamentarea deciziei de a reajusta creanțele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestațiilor plătite, în conformitate cu prevederile art. 211 .

Articolul 211

În situația în care prin evaluarea definitivă ex-post se estimează că valoarea activului net al instituției de credit sau al entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) este mai mare decât valoarea activului net, estimată potrivit evaluării provizorii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are posibilitatea:

a) să își exercite competența de a majora valoarea creanțelor creditorilor sau a proprietarilor de instrumente de capital relevante care au fost reduse în cadrul instrumentului de recapitalizare internă;

b) să solicite instituției-punte sau vehiculului de administrare a activelor să efectueze o plată suplimentară de contraprestații aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor către instituția supusă rezoluției sau, după caz, aferente acțiunilor sau instrumentelor de proprietate către proprietarii acțiunilor sau instrumentelor de proprietate.

Articolul 212

Fără a aduce atingere prevederilor art. 201 , evaluarea provizorie efectuată în conformitate cu prevederile art. 209 și 210 constituie temei pentru ca Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, să întreprindă acțiuni de rezoluție, inclusiv să preia controlul unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care intră într-o stare de dificultate majoră, sau să își exercite competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 .

Articolul 213

Evaluarea face parte integrantă din decizia de aplicare a unui instrument de rezoluție sau de exercitare a unei competențe de rezoluție sau din decizia de exercitare a competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 . Evaluarea în sine nu poate fi contestată separat, dar poate fi contestată împreună cu decizia luată, în conformitate cu dispozițiile art. 453-455 .

Capitolul IV — Instrumente de rezoluție
Secțiunea 1 — Principii generale

Articolul 214

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să aplice instrumentele de rezoluție instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care îndeplinesc condițiile aplicabile de declanșare a procedurii de rezoluție.

Articolul 215

În cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide să aplice un instrument de rezoluție unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , iar acțiunea de rezoluție respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanțelor acestora, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, își exercită competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluție.

Articolul 216

Instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 214 sunt următoarele:

a) vânzarea afacerii;

b) instituția-punte;

c) separarea activelor;

d) recapitalizarea internă.

Articolul 217

Cu respectarea prevederilor art. 218 , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentele de rezoluție individual sau în orice combinație.

Articolul 218

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluție.

Articolul 219

În situația în care sunt utilizate doar instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a) sau b) , iar ele sunt utilizate pentru a transfera doar parțial active, drepturi sau obligații ale unei instituții supuse rezoluției, instituția de credit reziduală sau entitatea reziduală prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de la care au fost transferate activele, drepturile sau obligațiile este lichidată, conform procedurii de insolvență. Lichidarea se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situație în care instituția de credit reziduală sau entitatea reziduală prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) trebuie să furnizeze servicii sau sprijin în conformitate cu prevederile art. 388-390 , pentru a permite destinatarului să-și desfășoare activitățile sau să presteze serviciile aferente elementelor transferate, precum și orice alt motiv care face necesară continuarea activității instituției de credit reziduale sau a entității reziduale prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) pentru atingerea obiectivelor rezoluției sau respectarea principiilor prevăzute la art. 188-193 .

Articolul 220

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, acționând potrivit prevederilor art. 536 și 537 , pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție sau cu utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară, în una sau mai multe dintre următoarele modalități:

a) ca deducere din orice contraprestații plătite de destinatar instituției supuse rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;

b) de la instituția supusă rezoluției, în calitate de creditor preferențial;

c) din orice încasări rezultate în urma încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de administrare a activelor, în calitate de creditor preferențial.

(2) În caz de faliment, creanța Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, respectiv a Fondului de garantare a depozitelor bancare, rezultată din cheltuielile prevăzute la alin. (1) , are rangul creanțelor izvorâte din raporturi de muncă.

Articolul 221

În situația extraordinară a unei crize sistemice, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate căuta finanțare din surse alternative prin utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară prevăzute la art. 352-357 , în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) acționarii și deținătorii de alte instrumente de proprietate, precum și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalități, la absorbția pierderilor și recapitalizarea instituției supuse rezoluției, cu cel puțin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției respective, contribuție evaluată, la momentul întreprinderii acțiunii de rezoluție, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213 ;

b) obținerea aprobării prealabile și a celei finale prevăzute de cadrul UE privind ajutorul de stat.

Articolul 222

(1) Dispozițiile Legii nr. 85/2014 referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau obligații de la o instituție supusă rezoluției către o altă entitate, efectuate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluție, a exercitării unei competențe de rezoluție sau a utilizării unui instrument public de stabilizare financiară.

(2) Dispozițiile art. 38 , art. 113 lit. f) și g) , art. 116 , art. 153²⁴ , art. 204 alin. (1) , (4) și (5) , art. 208 alin. (3)-(5) , art. 212 alin. (1) , art. 215 alin. (1) , art. 216 și 216¹ , art. 220¹ , art. 239 , 241 - 249 , 250 - 251¹ și 251³ - 251¹⁹ din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute la art. 177-456 .

Secțiunea a 2-a — Instrumentul de vânzare a afacerii

Articolul 223

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o instituție-punte:

a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției;

b) oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile unei instituții supuse rezoluției sau totalitatea acestora.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 230 , 231 și art. 453-455 , transferul menționat la alin. (1) are loc fără a obține acordul acționarilor instituției supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât cumpărătorul, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, în afara celor prevăzute la art. 236-238 , prevederile art. 384 fiind aplicabile.

Articolul 224

Un transfer efectuat în conformitate cu prevederile art. 223 trebuie să se realizeze în condiții comerciale, în funcție de circumstanțele existente, și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat.

Articolul 225

În sensul art. 224 , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, ia toate măsurile rezonabile pentru realizarea unui transfer în condiții comerciale care sunt conforme evaluării efectuate potrivit art. 201-213 , având în vedere circumstanțele situației.

Articolul 226

Cu respectarea prevederilor art. 220 , orice contraprestație se plătește de cumpărător în favoarea:

a) proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vânzarea afacerii s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituția supusă rezoluției, de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente;

b) instituției supuse rezoluției, în cazul în care vânzarea către cumpărător a afacerii s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției supuse rezoluției.

Articolul 227

În situația în care aplică instrumentul de vânzare a afacerii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției sau, după caz, de active, drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției.

Articolul 228

După aplicarea instrumentului de vânzare a afacerii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita, cu aprobarea cumpărătorului, competențele de transfer în ceea ce privește activele, drepturile ori obligațiile transferate cumpărătorului, în vederea transferării activelor, drepturilor sau obligațiilor înapoi la instituția supusă rezoluției, ori a acțiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar instituția supusă rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații, acțiuni sau alte instrumente de proprietate.

Articolul 229

Cumpărătorul trebuie să îndeplinească condițiile legale de desfășurare a activităților pe care le dobândește prin transfer în situația în care transferul este efectuat în conformitate cu prevederile art. 223 . În situația în care Banca Națională a României este autoritatea competentă a cumpărătorului, aceasta evaluează o eventuală cerere de autorizare în acest sens, împreună cu transferul, în timp util.

Articolul 230

Prin derogare de la prevederile art. 25 , 26 , 26¹ , 27 , 29 și art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, care pot afecta desfășurarea în timp util a procedurii referitoare la evaluarea achizițiilor de dețineri calificate, în cazul în care un transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate, ce are loc în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a afacerii, ar duce la achiziționarea sau majorarea unei dețineri calificate într-o instituție de credit, de tipul celei căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din actul normativ menționat, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă a acelei instituții de credit, efectuează evaluarea necesară astfel încât să permită aplicarea promptă a instrumentului de vânzare a afacerii și să faciliteze atingerea de către acțiunea de rezoluție a obiectivelor relevante ale rezoluției.

Articolul 231

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, nu a finalizat evaluarea achiziției deținerii calificate prevăzute la art. 230 , de la data transferului de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vânzare a afacerii de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții:

a) respectivul transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător are efect juridic imediat;

b) în cursul perioadei de evaluare a achiziției și în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin. (2) lit. b) , drepturile de vot ale cumpărătorului sunt suspendate și îi revin doar Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, care nu are nicio obligație de a exercita respectivele drepturi de vot și nicio răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea acestora;

c) în cursul perioadei de evaluare a achiziției și în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin. (2) lit. b) , sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor privind notificarea achiziției, respectiv a cedării unei dețineri calificate, prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. b)-d) și f) și alin. (2) lit. a) și c) , la art. 229¹ lit. a) și b) și la art. 234 alin. (4)-(7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul respectivului transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate;

d) Banca Națională a României se asigură că, imediat după finalizarea evaluării achiziției, structura care exercită funcția de supraveghere notifică în scris cumpărătorului și structurii care exercită funcția de rezoluție decizia privind aprobarea achiziției sau, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, decizia de a se opune achiziției;

e) în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, aprobă achiziția, drepturile de vot aferente acțiunilor sau altor instrumente de proprietate care au făcut obiectul transferului către cumpărător se consideră acordate în întregime acestuia, imediat după primirea de către cumpărător și de către structura care exercită funcția de rezoluție, a notificării deciziei de aprobare;

f) în cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, se opune achiziției, se aplică prevederile alin. (2) .

(2) Pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) sunt aplicabile următoarele dispoziții:

a) drepturile de vot aferente respectivelor acțiuni sau altor instrumente de proprietate sunt pe deplin valabile și se exercită în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) ;

b) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen stabilit de aceasta, după ce a luat în considerare condițiile de piață prevalente; și

c) în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit potrivit lit. b) , atunci Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, poate impune cumpărătorului sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor privind notificarea achiziției, respectiv a cedării unei dețineri calificate, prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. b)-d) și f) și alin. (2) lit. a) și c), la art. 229¹ lit. a) și b) și la art. 234 alin. (4)-(7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Respectivele sancțiuni și/sau măsuri sancționatoare sunt impuse cu acordul membrului conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcția de rezoluție.

Articolul 232

Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a afacerii fac obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute la art. 423-436 .

Articolul 233

În scopul exercitării dreptului de a presta servicii în mod direct sau de a înființa o sucursală într-un alt stat membru potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau legislației privind piața de capital, cumpărătorul este considerat continuatorul de drept al instituției supuse rezoluției și poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.

Articolul 234

(1) Dacă instituția supusă rezoluției este membru la sistemele de plăți, compensare și decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori și la schemele de garantare a depozitelor, cumpărătorul poate continua să exercite drepturile instituției supuse rezoluției decurgând din calitatea de membru și drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.

(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerința ca respectivul cumpărător să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru și criteriile de participare, în funcție de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse și scheme.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) , următoarele dispoziții sunt aplicabile:

a) sistemele, bursele și schemele prevăzute la alin. (1) nu pot refuza accesul pe motiv că respectivul cumpărător nu dispune de un rating din partea unei agenții de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporțional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin. (1) ;

b) în cazul în care cumpărătorul nu îndeplinește criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăți, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin. (1) se exercită de către cumpărător numai pentru o perioadă de timp care poate fi stabilită de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de maximum 24 de luni de la data transferului și care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea cumpărătorului adresată aceleiași autorități.

Articolul 235

Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436 , acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate ori în legătură cu acestea.

Articolul 236

Cu respectarea prevederilor art. 238 , în situația în care aplică unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) instrumentul de vânzare a afacerii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, scoate pe piață sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piață a activelor, drepturilor, obligațiilor, acțiunilor sau altor instrumente de proprietate pe care intenționează să le transfere. Grupuri de drepturi, active și obligații pot fi scoase pe piață separat.

Articolul 237

(1) Fără a aduce atingere cadrului UE privind ajutorul de stat, dacă acesta este aplicabil, scoaterea pe piață prevăzută la art. 236 se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

a) trebuie să fie cât se poate de transparentă și trebuie să nu prezinte în mod semnificativ eronat, activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate pe care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să le transfere, având în vedere circumstanțele și în special necesitatea de a menține stabilitatea financiară;

b) nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze nejustificat niciun potențial cumpărător;

c) trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;

d) nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potențial;

e) trebuie să țină seama de necesitatea ca acțiunea de rezoluție să se desfășoare cu rapiditate;

f) scopul trebuie să fie maximizarea, pe cât posibil, a prețului de vânzare al acțiunilor sau al altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau obligațiilor în cauză.

(2) Cu respectarea principiului prevăzut la alin. (1) lit. b) , celelalte principii prevăzute la alin. (1) , precum și cel prevăzut la alin. (3) nu aduc atingere dreptului Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a contacta în mod individual potențiali cumpărători.

(3) Orice publicare a scoaterii pe piață a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în mod normal necesară în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei, poate fi amânată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) sau (5) din același regulament.

Articolul 238

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de vânzare a afacerii fără respectarea cerinței privind scoaterea pe piață prevăzută la art. 236 , în cazul în care stabilește faptul că respectarea cerințelor de la art. 237 ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției și mai ales dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că starea de dificultate majoră în care se află sau este posibil să se afle instituția supusă rezoluției ar crea sau ar înrăutăți o amenințare deja gravă la adresa stabilității financiare; și

b) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că respectarea cerințelor de la art. 237 ar putea submina eficacitatea instrumentului de vânzare a afacerii în ceea ce privește eliminarea amenințării la adresa stabilității financiare sau atingerea obiectivului rezoluției prevăzut la art. 178 alin. (1) lit. b) .

Secțiunea a 3-a — Instrumentul instituției-punte

Articolul 239

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte:

a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituții supuse rezoluției;

b) oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile uneia sau ale mai multor instituții supuse rezoluției sau totalitatea acestora.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 453-455 , transferul menționat la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.

Articolul 240

(1) Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele următoare:

a) capitalul social este deținut în totalitate sau parțial de una sau mai multe autorități publice și instituția-punte este controlată de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, în sensul celor prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. b) și, în particular, având în vedere dispozițiile art. 251 alin. (1) . Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, poate fi acționar al instituției-punte;

b) este creată în scopul de a primi și a deține unele sau toate acțiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției ori unele sau toate activele, drepturile și obligațiile uneia sau mai multor instituții supuse rezoluției, în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

(2) Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. b) nu trebuie să aducă atingere capacității Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a exercita controlul asupra instituției-punte.

Articolul 241

În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că valoarea totală a obligațiilor transferate instituției-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la instituția supusă rezoluției sau furnizate din alte surse.

Articolul 242

Cu respectarea prevederilor art. 220 , orice contraprestație se plătește de instituția-punte în favoarea:

a) proprietarilor acțiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituția supusă rezoluției, de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente la instituția-punte;

b) instituției supuse rezoluției, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției supuse rezoluției la instituția-punte.

Articolul 243

În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției sau, după caz, de active, drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției.

Articolul 244

În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate:

a) transfera înapoi drepturile, activele sau obligațiile de la instituția-punte la instituția supusă rezoluției ori acțiunile sau alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar instituția supusă rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații ori acțiuni sau alte instrumente de proprietate, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 245 ;

b) transfera acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte către o terță parte.

Articolul 245

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte, în una dintre următoarele situații:

a) în situația în care posibilitatea ca respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului instituției-punte, în baza căreia s-a efectuat transferul;

b) în situația în care respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acțiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligațiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a) .

(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului instituției-punte, pentru scopul realizării transferului în cauză.

Articolul 246

Transferurile între instituția supusă rezoluției sau proprietarii inițiali ai acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate pe de o parte și instituția-punte pe de alta trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute la art. 423-436 .

Articolul 247

(1) În scopul exercitării dreptului de a presta servicii în mod direct sau de a înființa o sucursală într-un alt stat membru potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau legislației privind piața de capital, instituția-punte este considerată continuatoarea de drept a instituției supuse rezoluției și poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.

(2) În alte scopuri, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are competența de a stabili ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuatoare a instituției supuse rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.

Articolul 248

(1) Dacă instituția supusă rezoluției este membru la sistemele de plăți, compensare și decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori și la schemele de garantare a depozitelor, instituția-punte poate continua să exercite drepturile instituției supuse rezoluției decurgând din calitatea de membru și drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.

(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerința ca instituția-punte să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru și criteriile de participare, în funcție de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse și scheme.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) , următoarele dispoziții sunt aplicabile:

a) sistemele, bursele și schemele prevăzute la alin. (1) nu pot refuza accesul pe motiv că instituția-punte nu dispune de un rating din partea unei agenții de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporțional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin. (1) ;

b) în cazul în care instituția-punte nu îndeplinește criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăți, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin. (1) se exercită de către instituția-punte numai pentru o perioadă de timp care poate fi stabilită de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de maximum 24 de luni de la data transferului și care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea instituției-punte adresată aceleiași autorități.

Articolul 249

Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436 , acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate instituției-punte nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate instituției-punte, organului de conducere sau conducerii superioare ale acesteia ori în legătură cu acestea.

Articolul 250

Obiectivele instituției-punte nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acesteia față de acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu răspunde față de acționarii sau creditorii respectivi pentru actele săvârșite și omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenția sau neglijența gravă potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acționarilor sau creditorilor.

Articolul 251

(1) Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe:

a) conținutul documentelor privind constituirea instituției-punte este aprobat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;

b) în funcție de structura acționariatului instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă, după caz, organul de conducere al instituției-punte;

c) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;

d) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale instituției-punte;

e) instituția-punte este autorizată, dacă este cazul, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau cu legislația privind piața de capital, și deține autorizațiile necesare pentru desfășurarea activităților sau furnizarea serviciilor aferente elementelor preluate în urma unui transfer efectuat conform prevederilor art. 383 și 384 ;

f) instituția-punte respectă, dacă prevederile sunt aplicabile, dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, ale reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acestora, precum și cele ale legislației privind piața de capital și, dacă este cazul, face obiectul unei supravegheri în conformitate cu aceleași dispoziții;

g) instituția-punte funcționează în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat, iar Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prevedea, în mod corespunzător, restricții asupra activității sale.

(2) În cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă scurtă, la începutul funcționării sale, cerințele cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) . În acest sens, membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte este scutită de respectarea cerințelor respectivelor prevederi legale.

Articolul 252

Cu respectarea oricăror restricții aplicate în conformitate cu normele Uniunii Europene sau cele naționale în materie de concurență, conducerea instituției-punte gestionează instituția-punte în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a activelor, drepturilor sau obligațiilor sale către unul sau mai mulți cumpărători din sectorul privat, în situația în care condițiile sunt prielnice, în opinia Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și în termenul specificat la art. 255 sau 256 , după caz.

Articolul 253

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 240 ca urmare a apariției oricăreia dintre următoarele situații:

a) fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate;

b) instituția-punte nu mai respectă cerințele art. 240 ;

c) vânzarea în întregime sau aproape în întregime a activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte;

d) expirarea perioadei specificate la art. 255 sau, după caz, la art. 256 ;

e) activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.

Articolul 254

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile ori obligațiile acesteia, aceasta se asigură că instituția-punte sau activele, drepturile ori obligațiile relevante sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și nu sunt prezentate eronat, în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.

(2) Orice astfel de vânzări trebuie efectuate în condiții comerciale, având în vedere circumstanțele, și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat.

Articolul 255

În cazul în care nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 253 lit. a)-c) sau e) , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, ia măsuri pentru încetarea funcționării instituției-punte, cât mai curând posibil, potrivit propriei aprecieri, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la o instituție supusă rezoluției, în virtutea aplicării instrumentului instituției-punte.

Articolul 256

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 255 cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire:

a) vine în sprijinul realizării uneia dintre situațiile prevăzute la art. 253 lit. a)-c) sau e) ; sau

b) este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii bancare și/sau financiare esențiale.

Articolul 257

Toate deciziile Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a prelungi perioada prevăzută la art. 255 se motivează și cuprind o evaluare detaliată a situației care justifică prelungirea, inclusiv a condițiilor și perspectivelor pieței.

Articolul 258

(1) În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 253 lit. c) sau d) , instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 220 , toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.

Articolul 259

În cazul în care o instituție-punte este utilizată cu scopul de a transfera activele, drepturile sau obligațiile aparținând mai multor instituții supuse rezoluției, obligația prevăzută la art. 258 se referă la activele, drepturile sau obligațiile transferate de la fiecare dintre aceste instituții supuse rezoluției, și nu la instituția-punte în sine.

Articolul 260

Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate autoriza o instituție de credit punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1 milion de euro. În aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României notifică, în acest caz, autorizarea instituției de credit-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.

Articolul 261

Îndeplinirea de către acționarii instituției de credit-punte, autorități publice și/sau Fondul de garantare a depozitelor bancare, a criteriilor prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, este prezumată.

Articolul 262

Prin derogare de la prevederile art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, se pronunță cu privire la autorizarea instituției de credit-punte în cel mai scurt timp posibil de la transmiterea de către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcția de rezoluție a documentației la care se face referire la art. 264 și având în vedere decizia sa, în calitate de autoritate de rezoluție, privind aprobarea elementelor referitoare la funcționarea instituției-punte prevăzute la art. 251 alin. (1) lit. a)-d) .

Articolul 263

(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte sau o instituție de credit-punte se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.

(2) Dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul instituției-punte sau al instituției de credit-punte. Dispozițiile art. 12 alin. (2) și ale art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător instituției-punte.

Articolul 264

Banca Națională a României stabilește prin reglementări condițiile și documentația în baza căreia se autorizează instituția de credit-punte în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 265

(1) Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, doar în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației emise de Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, în termen de 24 de ore de la depunerea acestora la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.

(2) În termen de maximum 30 de zile de la înmatriculare sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) de către instituția-punte se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 266

Începerea desfășurării activității de către instituția de credit-punte autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituției de credit-punte în registrul comerțului.

Articolul 267

(1) În cazul în care vânzarea instituției de credit-punte autorizate în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, instituția de credit care a funcționat ca instituție de credit-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de aceeași ordonanță de urgență și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru funcționarea unei instituții de credit. În aplicarea prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, capitalul inițial minim ce trebuie avut în vedere este cel prevăzut pentru categoria corespunzătoare din cele enumerate la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, căreia îi aparține instituția de credit în cauză.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) valabilitatea autorizației instituției de credit care a funcționat ca instituție de credit-punte nu încetează de drept, autorizația respectivă producând în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată.

Secțiunea a 4-a — Instrumentul de separare a activelor

Articolul 268

(1) Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere activele, drepturile sau obligațiile unei instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte, către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 453-455 , transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.

Articolul 269

În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele de mai jos:

a) capitalul social este deținut în totalitate sau parțial de una sau mai multe autorități publice și vehiculul de administrare a activelor este controlat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, în sensul celor prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. b) și, în particular, având în vedere dispozițiile art. 271 . Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, poate fi acționar al vehiculului de administrare a activelor;

b) a fost creată în scopul de a primi, parțial sau integral, activele, drepturile și obligațiile uneia sau ale mai multor instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte.

Articolul 270

Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de a maximiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vânzări sau prin lichidarea lor ordonată.

Articolul 271

Funcționarea unui vehicul de administrare a activelor respectă următoarele prevederi:

a) conținutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor este aprobat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;

b) în funcție de structura acționariatului vehiculului de administrare a activelor, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al vehiculului de administrare a activelor;

c) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;

d) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale vehiculului de administrare a activelor.

Articolul 272

Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 268 de a transfera active, drepturi sau obligații numai în cazul în care:

a) situația de pe piața specifică a acelor active este de așa natură încât lichidarea lor în cadrul procedurii de insolvență ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor piețe financiare;

b) un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a instituției supuse rezoluției sau a instituției-punte; sau

c) un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.

Articolul 273

În situația în care aplică instrumentul de separare a activelor, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, stabilește contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și obligațiile către vehiculul de administrare a activelor în conformitate cu principiile stabilite la art. 201-213 și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat. Prevederile prezentului articol nu împiedică respectiva contraprestație să aibă o valoare nominală sau negativă.

Articolul 274

Cu respectarea prevederilor art. 220 , orice contraprestație aferentă activelor, drepturilor sau obligațiilor dobândite în mod direct de la instituția supusă rezoluției, se plătește de vehiculul de administrare a activelor în favoarea instituției supuse rezoluției. Contraprestația poate fi plătită prin instrumente de datorie emise de vehiculul de administrare a activelor.

Articolul 275

În cazul în care s-a aplicat instrumentul instituției-punte, un vehicul de administrare a activelor poate, după aplicarea instrumentului instituției-punte, să dobândească active, drepturi sau obligații de la instituția-punte.

Articolul 276

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera active, drepturi sau obligații de la instituția supusă rezoluției la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rânduri și poate transfera înapoi active, drepturi sau obligații de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 277 .

(2) Instituția supusă rezoluției are obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații.

Articolul 277

(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligații, de la vehiculul de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, într-una dintre următoarele situații:

a) în situația în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, în baza căreia s-a efectuat transferul;

b) în situația în care respectivele drepturi, active sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obligațiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a) .

(2) În oricare dintre cazurile prevăzute la alin. (1) , transferul înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, pentru scopul realizării transferului în cauză.

Articolul 278

Transferurile între instituția supusă rezoluției și vehiculul de administrare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță privind transferurile parțiale de proprietate specificate la art. 423-436 .

Articolul 279

Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436 , acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate vehiculului de administrare a activelor nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate vehiculului de administrare a activelor, organului de conducere sau conducerii superioare ale acestuia, ori în legătură cu acestea.

Articolul 280

Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acestuia față de acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu răspunde față de acționarii sau creditorii respectivi pentru actele săvârșite și omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenția sau neglijența gravă potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acționarilor sau creditorilor.

Secțiunea a 5-a — Instrumentul de recapitalizare internă

Articolul 281

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, dispune de competențele de rezoluție prevăzute la art. 383 , în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.

Articolul 282

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluției prevăzute la art. 178 , în conformitate cu principiile rezoluției prevăzute la art. 188 pentru oricare din următoarele scopuri:

a) recapitalizarea unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condițiilor de autorizare și de a continua să-și desfășoare activitățile pentru care este autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care condițiile de autorizare se aplică entității, și pentru a menține un nivel suficient de încredere a pieței în instituția de credit sau entitatea respectivă;

b) conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanțelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate:

(i) către o instituție de credit-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva instituție-punte; sau

(ii) cadrul instrumentului de vânzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor.

Articolul 283

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. a) , numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332 va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, precum și restabilirea viabilității pe termen lung și a solidității financiare a instituției de credit sau a entității în cauză.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a)-c) și instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. b) , în cazul în care condițiile prevăzute la art. 283 alin. (1) nu sunt îndeplinite.

Articolul 284

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă tuturor instituțiilor de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , respectând, în fiecare caz, forma juridică a instituției de credit sau a entității în cauză, sau poate schimba forma juridică a acestora, dacă o altă formă juridică este permisă de lege.

Articolul 285

Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Națională a României, în calitate de autoritatea de rezoluție, tuturor datoriilor unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287.

Articolul 286

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terț:

a) depozitele acoperite;

b) obligațiile garantate, inclusiv obligațiunile garantate și datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport și care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate;

c) orice datorie care rezultă în virtutea deținerii, de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a unor active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților, deținute în numele unui OPCVM, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015 , sau a unui FIA din România, așa cum este definit la art. 3 pct. 20 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca respectivul client să fie protejat în baza legislației aplicabile privind insolvența;

d) orice datorie care rezultă în virtutea existenței unei relații fiduciare între instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în calitate de fiduciar, și o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislației civile sau a celei privind insolvența;

e) datorii față de instituții, excluzând entitățile care fac parte din același grup, cu o scadență inițială mai mică de șapte zile;

f) datorii cu o scadență reziduală mai mică de 7 zile față de sistemele sau operatorii de sisteme desemnați în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau cu prevederile legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE sau față de participanții la astfel de sisteme și care rezultă din participarea la un astfel de sistem sau față de contrapărți centrale autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, și față de contrapărți centrale din state terțe recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) în temeiul art. 25 din regulamentul respectiv;

g) o datorie față de oricare dintre entitățile prevăzute la alin. (2) .

h) datorii către instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, indiferent de scadența lor, cu excepția cazului în care aceste datorii au un rang de prioritate inferior rangului pe care îl au datoriile negarantate obișnuite potrivit prevederilor procedurii de insolvență, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi; în cazul în care se aplică excepția prevăzută anterior, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu prevederile art. 295²⁸ este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , categoriile de entități sunt următoarele:

a) un angajat, în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;

b) creditori comerciali, cu scopul de a obține sau nu profit, în ceea ce privește furnizarea către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților sale, incluzând servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru;

c) autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legii aplicabile;

d) scheme de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuțiile datorate în conformitate cu legislația privind schemele de garantare a depozitelor.

(3) Prevederile alin. (2) lit. a) nu se aplică componentei variabile a remunerației personalului care expune instituția de credit unor riscuri semnificative, așa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Toate activele garantate incluse într-un portofoliu suport pentru obligațiuni garantate rămân neafectate, segregate și cu fonduri suficiente.

(5) Nici cerința prevăzută la alin. (4) și nici prevederile alin. (1) lit. b) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unei obligații garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanție reală, care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă.

(6) Prevederile alin. (1) lit. a) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unui depozit care depășește nivelul de garantare prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.

(7) Fără a aduce atingere dispozițiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României, pentru a se asigura posibilități de soluționare a instituțiilor de credit și a grupurilor, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează, în conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte instituții dețin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepția datoriilor care sunt deținute la entități care fac parte din același grup.

Articolul 287

(1) În situații excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care apreciază că:

a) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivei datorii nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună-credință de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;

b) excluderea este strict necesară și este proporțională pentru a obține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției supuse rezoluției de a continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie;

c) excluderea este strict necesară și proporțională pentru evitarea declanșării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar perturba grav funcționarea piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei României, a unui alt stat membru sau a Uniunii Europene; sau

d) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor datorii ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele datorii ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.

(1¹) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă datoriile față de instituțiile sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, și care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h) , trebuie excluse total sau parțial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d) , pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție.

(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1) , nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ține seama de excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .

Articolul 288

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne cu respectarea art. 285-295 , iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituției supuse rezoluției pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri:

a) de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și de a restabili la zero valoarea activului net al instituției supuse rezoluției în conformitate cu prevederile art. 311 lit. a) ;

b) de a achiziționa acțiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituția supusă rezoluției, pentru a recapitaliza instituția de credit respectivă, în conformitate cu prevederile art. 311 lit. b) .

Articolul 289

Fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport conform art. 288 doar dacă:

a) acționarii și deținătorii de alte instrumente de proprietate, precum și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalități, la absorbția pierderilor și recapitalizarea instituției supuse rezoluției, cu cel puțin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale instituției respective, contribuție evaluată, la momentul întreprinderii acțiunii de rezoluție, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213 ; și

b) contribuția fondului de rezoluție bancară nu depășește 5% din totalul datoriilor și al capitalurilor proprii ale instituției supuse rezoluției, cuantificată, la momentul inițierii acțiunii de rezoluție, potrivit evaluării prevăzute la art. 201-213 .

Articolul 290

Contribuția fondului de rezoluție bancară prevăzut la art. 288 poate fi finanțată prin:

a) suma aflată la dispoziția fondului de rezoluție bancară care a fost atrasă prin contribuții de la instituții de credit și sucursale ale acestora din Uniune, în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 ;

b) suma care poate fi atrasă prin contribuții extraordinare în conformitate cu prevederile art. 546-548 într-un interval de trei ani; și

c) în cazul în care sumele prevăzute la lit. a) și b) sunt insuficiente, sume atrase din surse de finanțare alternative în conformitate cu prevederile art. 549 .

Articolul 291

(1) În circumstanțe extraordinare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate urmări să obțină finanțare suplimentară din surse de finanțare alternative după ce:

a) a fost atinsă limita de 5% prevăzută la art. 289 lit. b) ; și

b) toate datoriile negarantate și neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.

(2) Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1) , fondul de rezoluție bancară poate face o contribuție din resursele care au fost atrase prin contribuții anuale în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 și care nu au fost încă utilizate.

Articolul 292

Prin exceptare de la prevederile art. 289 lit. a) , fondul de rezoluție bancară poate, de asemenea, să facă o contribuție potrivit art. 288 , în următoarele condiții:

a) contribuția la absorbția pierderilor și recapitalizare prevăzută la art. 289 lit. a) are o valoare de cel puțin 20% din activele ponderate la risc ale instituției de credit în cauză;

b) fondul de rezoluție bancară are la dispoziție, prin intermediul contribuțiilor anuale (excluzând contribuțiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 , o sumă cel puțin egală cu 3% din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României; și

c) instituția de credit în cauză deține active în valoare de mai puțin de 900 miliarde euro, determinată pe bază consolidată.

Articolul 293

Atunci când își exercită competențele de excludere prevăzute la art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă atenția cuvenită:

a) principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acționari și, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituției supuse rezoluției, în ordinea de preferință;

b) nivelului capacității de absorbție a pierderilor de care ar mai dispune instituția supusă rezoluției în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; și

c) necesității de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanțarea rezoluției.

Articolul 294

Excluderile prevăzute la art. 287 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.

Articolul 295

(1) Înainte de a exercita opțiunea de a exclude o datorie în temeiul art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite o notificare în acest sens Comisiei Europene.

(2) Excluderea care ar necesita o contribuție a fondului de rezoluție bancară sau dintr-o sursă de finanțare alternativă, în temeiul art. 288-292 , poate fi realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu acordul Comisiei Europene.

Articolul 295¹

O persoană juridică română, vânzător de datorii eligibile care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. b) și la art. 72b alin. (3)-(5) din regulamentul respectiv, vinde aceste datorii unui client de tip retail, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295² .

Articolul 295²

În aplicarea prevederilor art. 295¹ trebuie îndeplinite condițiile următoare pentru vânzarea către clienți de tip retail din România:

a) sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 87 alin. (3) și (4) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare;

b) cuantumul nominal minim al unor astfel de instrumente de datorie este de cel puțin 50.000 euro.

Articolul 295³

Prevederile art. 295¹ și 295² nu se aplică datoriilor prevăzute la respectivele articole, emise înainte de data de 28 decembrie 2020.

Articolul 295⁴

Autoritatea de Supraveghere Financiară și Banca Națională a României își comunică reciproc constatările cu privire la posibilele încălcări ale Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește vânzările de instrumente prevăzute la art. 295¹ , aflate în aria de competență a Autorității de Supraveghere Financiară sau a Băncii Naționale a României conform prevederilor art. 2 alin. (1)-(3) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 295⁵

(1) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile în conformitate cu prevederile prezentului articol și ale art. 295⁶-295⁴⁵ .

(2) Cerința prevăzută la alin. (1) se calculează în conformitate cu prevederile art. 295¹⁸ , 295¹⁹ sau 295²¹ , după caz, drept sumă a fondurilor proprii și a datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din:

a) valoarea totală a expunerii la risc a entității prevăzute la alin. (1) , calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și

b) indicatorul de măsurare a expunerii totale, al entității relevante prevăzute la alin. (1) , calculat în conformitate cu prevederile art. 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(3) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc simultan nivelurile care rezultă din cele două baze de măsurare.

Articolul 295⁶

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 295⁵ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă exceptare băncilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate și care nu au permisiunea de a atrage depozite, de la obligația de a îndeplini, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) aceste instituții de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvență sau prin alte tipuri de proceduri stabilite pentru acestea și puse în aplicare în conformitate cu prevederile art. 223-235 , art. 239-250 , precum și ale art. 268-280 ; și

b) procedura prevăzută la lit. a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituții de credit, inclusiv de către deținătorii de obligațiuni garantate, dacă este cazul, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.

(2) Instituțiile de credit exceptate de la cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) nu se includ în consolidarea prevăzută la art. 295²⁶ alin. (1) .

Articolul 295⁷

(1) Datoriile se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale unei entități de rezoluție numai dacă acestea îndeplinesc condițiile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prevăzute la art. 72a, 72b, cu excepția lit. d) de la alin. (2), și art. 72c.

(2) Prin excepție de la alin. (1), în cazul în care prezenta lege se referă la cerințele prevăzute la art. 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru scopul respectivelor articole, datoriile eligibile sunt cele definite la art. 72k din regulamentul anterior menționat și determinate în conformitate cu partea a doua titlul I cap. 5a din același regulament.

Articolul 295⁸

(1) Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295⁷ alin. (1) , cu excepția celei prevăzute de art. 72a alin. (2) lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

a) valoarea principalului obligației care provine din instrumentul de datorie este cunoscută la momentul emiterii, este fixă sau în creștere și nu este afectată de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar valoarea totală a obligației care provine din instrumentul de datorie inclusiv instrumentul derivat încorporat, poate fi evaluată zilnic prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu prevederile art. 104 și 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; sau

b) instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanței în caz de insolvență sau de rezoluție a emitentului este fixă sau în creștere și nu depășește suma plătită inițial.

(2) Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (1) , inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, trebuie să nu facă obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente trebuie să nu facă obiectul art. 327 .

(3) Datoriile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar în ceea ce privește partea datoriei care corespunde valorii principalului prevăzut la alin. (1) lit. a) ori valorii fixe sau în creștere prevăzute la alin. (1) lit. b) .

Articolul 295⁹

Atunci când datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniunea Europeană a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, către unul dintre acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, persoană juridică română, datoriile respective se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, inclusiv a instrumentelor eligibile subordonate, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

a) datoriile sunt emise în conformitate cu prevederile art. 295²⁸ alin. (2) sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare;

b) exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau art. 375-382 sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 59 sau 62 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

c) datoriile respective nu depășesc o valoare determinată prin scăderea:

(i) sumei datoriilor emise către și achiziționate de entitatea de rezoluție, persoană juridică română, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție și al fondurilor proprii emise în conformitate cu prevederile art. 295²⁸ alin. (3) din

(ii) valoarea cerinței prevăzute la art. 295²⁷ sau în cadrul prevederilor care transpun art. 45f alin. (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația altor state membre.

Articolul 295¹⁰

(1) Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la art. 295¹⁹ sau la art. 295²⁵ alin. (1) lit. a) , după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt entități din categoria G-SII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , îndeplinesc o parte a cerinței prevăzute la art. 295²⁶ , egală cu 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate permite ca un nivel mai mic de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât valoarea rezultată din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip GSII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ , cu condiția ca toate condițiile prevăzute la art. 72 b alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, să fie îndeplinite, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul art. 72b alin. (3) din regulamentul menționat: X1 = 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și X2 = suma dintre 18% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și valoarea cerinței amortizorului combinat.

(3) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care fac obiectul prevederilor art. 295¹⁹ , atunci când aplicarea prevederilor alin. (1) conduce la o cerință mai mare de 27% din valoarea totală a expunerii la risc, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează acea parte a cerinței prevăzute la art. 295²⁶ care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate sau de datorii prevăzute la art. 295⁹ , la o valoare egală cu 27% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă aceasta a estimat că:

a) accesul la Fondul de rezoluție bancară nu este avut în vedere în planul de rezoluție ca o opțiune pentru soluționarea respectivei entități de rezoluție; și

b) în cazul în care lit. a) nu se aplică, cerința prevăzută la art. 295²⁶ îi permite respectivei entități de rezoluție, persoană juridică română, să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 289 sau 292 , după caz.

(4) Atunci când efectuează analiza prevăzută la alin. (3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare și riscul unui impact disproporționat asupra modelului de afaceri al entității de rezoluție în cauză.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul entităților de rezoluție care fac obiectul art. 295²⁰ .

Articolul 295¹¹

(1) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care nu sunt nici instituții de tip G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul prevederilor art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o parte a cerinței prevăzute la art. 295²⁶ , până la maximul dintre nivelul de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii și nivelul rezultat din aplicarea formulei prevăzute la art. 295¹³ , să fie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ , atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) datoriile nesubordonate prevăzute la art. 295⁷ și 295⁸ au același rang în ordinea de plată a creanțelor prevăzută la art. 161 sau, după caz, la art. 234 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, ca și anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 ;

b) există riscul ca, în urma exercitării planificate a competențelor de reducere a valorii și de conversie în legătură cu datoriile nesubordonate care nu sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , creditorii ale căror creanțe rezultă din respectivele obligații să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență;

c) suma fondurilor proprii și a altor datorii subordonate nu depășește valoarea necesară pentru a asigura că, creditorii prevăzuți la lit. b) , nu suportă pierderi al căror nivel îl depășește pe cel pe care l-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență.

(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , se ridică în total la peste 10% din categoria respectivă, aceasta trebuie să evalueze riscul prevăzut la alin. (1) lit. b) .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua riscul prevăzut de alin. (1) lit. b) și în cazul în care pragul de 10% prevăzut la alin. (2) nu este depășit.

Articolul 295¹²

(1) În aplicarea prevederilor art. 295¹⁰ , 295¹¹ și 295¹³ , datoriile care provin din instrumente financiare derivate se includ în totalul datoriilor în condițiile recunoașterii depline a drepturilor contractuale de compensare ale contrapărții.

(2) Fondurile proprii ale unei entități de rezoluție, persoană juridică română, luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței amortizorului combinat, sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 295¹⁰ , 295¹¹ și 295¹³ .

Articolul 295¹³

Prin excepție de la art. 295¹⁰ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau o entitate de rezoluție care face obiectul prevederilor art. 295¹⁹ sau 295²⁰ , să îndeplinească cerința prevăzută la art. 295²⁶ folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ , în măsura în care, ca urmare a obligației entității de rezoluție de a se conforma cerinței amortizorului combinat, cerinței prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cerințelor prevăzute la art. 295¹⁹ și la 295²⁶ din prezenta lege, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente și datorii nu depășește valoarea cea mai mare dintre:

a) 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale entității; sau

b) valoarea care rezultă din aplicarea formulei Ax2 + Bx2 + C, unde A, B și C au următoarele valori: A = valoarea rezultată din cerința prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; B = valoarea rezultată din cerința prevăzută la art. 226²-226⁴ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; C = valoarea rezultată din cerința amortizorului combinat.

Articolul 295¹⁴

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 295¹³ cu privire la toate entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip G-SII sau cărora li se aplică prevederile art. 295¹⁹ sau 295²⁰ și care îndeplinesc una dintre condițiile prevăzute la alin. (2) , pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295²⁶ .

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare următoarele condiții:

a) în cursul evaluării posibilității de soluționare din ciclurile anterioare de planificare au fost identificate obstacole semnificative și, fie:

(i) nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor prevăzute la art. 96 , în termenul impus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție; fie

(ii) obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate folosind una dintre măsurile prevăzute la art. 96 , iar exercitarea competenței prevăzute la art. 295¹³ ar compensa parțial sau total impactul negativ al obstacolelor semnificative asupra posibilității de soluționare;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție preferate aferente entității de rezoluție sunt limitate, având în vedere dimensiunea entității, gradul său de interconectare, natura, amploarea, riscurile și complexitatea activităților sale, statutul său juridic și structura acționariatului său; sau

c) cerința prevăzută la art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, reflectă faptul că entitatea de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face obiectul cerinței prevăzute la art. 295¹⁹ sau 295²⁰ se numără printre primele 20% cele mai riscante dintre instituțiile pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) .

(3) În scopul stabilirii procentului prevăzut la alin. (2) lit. c) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, rotunjește numărul care rezultă din calcul în sus până la cel mai apropiat număr întreg.

Articolul 295¹⁵

(1) Banca Națională a României se asigură că deciziile prevăzute la art. 295¹¹ și 295¹³ se iau după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(2) În vederea luării deciziilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție ia în considerare și următoarele aspecte:

a) dimensiunea pieței pentru instrumentele de fonduri proprii și instrumentele eligibile subordonate ale entității de rezoluție, prețul unor astfel de instrumente, în cazul în care există, și timpul necesar pentru a executa eventualele tranzacții necesare în vederea respectării deciziei;

b) valoarea instrumentelor de datorie eligibile care întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu o scadență reziduală mai mică de un an începând de la data deciziei, cu scopul de a face ajustări cantitative la cerințele prevăzute la art. 295¹¹ și 295¹³ ;

c) disponibilitatea și valoarea instrumentelor care întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. d) din regulamentul respectiv;

d) dacă, în comparație cu fondurile proprii și datoriile eligibile ale entității de rezoluție, valoarea datoriilor care sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 și care, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, au un rang de preferință egal sau inferior datoriilor eligibile având cel mai înalt rang de preferință, este semnificativă. În cazul în care valoarea datoriilor excluse nu depășește 5% din valoarea fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale entității de rezoluție, se consideră că aceasta este nesemnificativă. Dacă pragul anterior menționat este depășit, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează dacă valoarea datoriilor excluse este semnificativă;

e) modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității de rezoluție, precum și stabilitatea și capacitatea acesteia de a contribui la economia națională; și

f) impactul unor eventuale costuri de restructurare asupra recapitalizării entității de rezoluție.

Articolul 295¹⁶

Banca Națională a României se asigură că cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se determină după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere, pe baza următoarelor criterii:

a) necesitatea de a asigura faptul că grupul de rezoluție poate fi soluționat prin aplicarea instrumentelor de rezoluție asupra entității de rezoluție, persoană juridică română, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției;

b) necesitatea de a asigura, după caz, faptul că entitatea de rezoluție, persoană juridică română și filialele sale care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , dar care nu sunt entități de rezoluție, dețin suficiente fonduri proprii și datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, dacă este cazul, în situația exercitării competențelor de reducere a valorii și de conversie, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier aferente entităților, pot fi restabilite la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia, sau în temeiul Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, sau al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE;

c) necesitatea de a asigura faptul că, în cazul în care planul de rezoluție anticipează posibilitatea ca anumite categorii de datorii eligibile să fie excluse, în temeiul art. 287 , de la recapitalizarea internă sau să fie transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, entitatea de rezoluție, persoană juridică română, deține fonduri proprii și alte datorii eligibile suficiente pentru a acoperi pierderile și pentru a restabili rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier, la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care este autorizată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau al Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare;

d) dimensiunea, modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității;

e) măsura în care intrarea în dificultate a entității ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare, inclusiv prin efect de contagiune asupra altor instituții sau entități, ca urmare a interconexiunii entității cu acestea ori cu restul sistemului financiar.

Articolul 295¹⁷

(1) Atunci când planul de rezoluție prevede soluționarea printr-o strategie de rezoluție sau prin exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , potrivit scenariului relevant dintre scenariile prevăzute la art. 51 , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este egală cu valoarea necesară asigurării faptului că:

a) pierderile pe care le-ar putea suporta entitatea sunt acoperite în întregime («acoperirea pierderilor»);

b) entitatea de rezoluție, persoană juridică română, și filialele acesteia care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , dar care nu sunt entități de rezoluție sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau în temeiul Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, precum și al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE sau un act legislativ echivalent, pentru o perioadă adecvată, care nu depășește un an («recapitalizare»).

(2) Pentru entitățile destinate lichidării, persoane juridice române, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu determină cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) .

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua dacă este justificat să determine cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , pe bază individuală, pentru o entitate destinată lichidării, la un nivel care depășește valoarea necesară acoperirii pierderilor potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) .

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare în evaluarea efectuată potrivit alin. (3) , în special, orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemei de garantare a depozitelor.

(5) În cazurile în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , entitatea destinată lichidării are obligația de a îndeplini cerința respectivă utilizând una sau mai multe dintre următoarele:

a) fonduri proprii;

b) datorii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b) și d) din regulamentul respectiv;

c) datoriile prevăzute la art. 295⁸ .

(6) Prevederile art. 77 alin. (2) și cele ale art. 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se aplică entităților destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) .

(7) Pentru deținerile de instrumente de fonduri proprii și de instrumente de datorie eligibile, emise de instituții-filiale care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, nu efectuează deducerile prevăzute la art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7) , o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, dar este o filială a unei entități de rezoluție sau a unei entități dintr-o țară terță care ar fi o entitate de rezoluție dacă ar avea sediul în Uniunea Europeană, deduce deținerile sale de instrumente de fonduri proprii în filiale care sunt instituții și care aparțin aceluiași grup de rezoluție și care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, în cazul în care cuantumul agregat al respectivelor rețineri este egal cu sau depășește 7% din cuantumul total al fondurilor sale proprii și al datoriilor sale care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 295²⁸ , calculat anual la 31 decembrie ca medie pe ultimele 12 luni.

Articolul 295¹⁸

(1) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, valoarea prevăzută la art. 295¹⁷ alin. (1) este:

a) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. a) , suma dintre:

(i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluție, care corespunde cerințelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 226²-226⁴ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și

(ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma aplicării rezoluției să se conformeze din nou cu cerința privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cu cerința prevăzută la art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate; și

b) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , suma dintre:

(i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și

(ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma aplicării rezoluției să se conformeze din nou cu cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

(2) În aplicarea art. 295⁵ alin. (2) lit. a) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.

(3) În aplicarea art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.

(4) La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221 , 289 și 292 .

(5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:

a) utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau pentru indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acțiunilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție, luând în considerare strategia de rezoluție preferată; și

b) ajustează valoarea care corespunde cerinței aplicabile prevăzute la art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul scăderii sau creșterii, pentru a stabili cerința care ar urma să fie aplicată entității de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate. Banca Națională a României se asigură că ajustarea anterior menționată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma aplicării unui instrument de rezoluție, entitatea este în măsură să mențină un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție dar care nu poate depăși un an.

(7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6) , valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.

(8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil că o valoare mai mică este suficientă pentru a menține încrederea pieței și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul la finanțare, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție, fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .

(9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul acesteia la finanțare fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .

(10) Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 295¹⁹

(1) Pentru entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care nu fac obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare și care fac parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor depășește 100 de miliarde EUR, nivelul cerinței care trebuie respectată potrivit prevederilor art. 295¹⁸ este cel puțin egal cu:

a) 13,5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. a) ; și

b) 5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. b) .

(2) Prin excepție de la prevederile art. 295⁷-295¹⁵ , entitățile de rezoluție prevăzute la alin. (1) îndeplinesc cerința prevăzută la alin. (1) care este egală cu 13,5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. a) și cu 5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295⁹ .

Articolul 295²⁰

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerințele prevăzute la art. 295¹⁹ unei entități de rezoluție, persoană juridică română, care nu face obiectul prevederilor art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic în cazul intrării acesteia în dificultate.

(2) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (1) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(3) La adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:

a) preponderența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;

b) măsura în care accesul la piețele de capital pentru datoriile eligibile este limitat;

c) măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295²⁶ .

(4) Absența unei decizii în temeiul alin. (1) nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul art. 295¹¹ .

Articolul 295²¹

(1) În cazul entităților, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, valoarea prevăzută la art. 295¹⁷ alin. (1) reprezintă:

a) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. a) , suma dintre:valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerințelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la

(ii) valoarea necesară recapitalizării, care îi permite entității să se conformeze din nou cu cerința privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cu cerința prevăzută la art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție; și

b) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , suma dintre:

(i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entității; și

(ii) valoarea necesară recapitalizării, care permite entității să se conformeze cu cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.

(2) În aplicarea prevederilor art. 295⁵ alin. (2) lit. a) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.

(3) În aplicarea prevederilor art. 295⁵ alin. (2) lit. b) , cerința prevăzută la 295⁵ alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.

(4) La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221 , 289 și 292 .

(5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:

a) utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acțiunilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție; și

b) ajustează valoarea care corespunde cerinței aplicabile prevăzute la art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul scăderii sau creșterii, pentru a stabili cerința care ar urma să fie aplicată entității respective, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție. Banca Națională a României se asigură că ajustarea anterior menționată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 , entitatea este în măsură să mențină un nivel suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție care nu poate depăși un an.

(7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6) , valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.

(8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil ca o valoare mai mică să fie suficientă pentru a menține încrederea pieței și a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 , după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.

(9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării funcțiilor critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul acesteia la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .

(10) Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 295²²

Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse, în totalitate sau parțial, de la recapitalizare internă, în temeiul art. 287 , sau că acestea ar putea fi transferate integral unui destinatar, în cadrul unui transfer parțial, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile care sunt suficiente pentru:

a) a acoperi valoarea datoriilor excluse, identificate în conformitate cu prevederile art. 287 ;

b) a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 295¹⁷ .

Articolul 295²³

(1) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul art. 295¹⁶-295²⁴ trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la art. 295¹⁷-295²² .

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 295²⁴

În aplicarea prevederilor art. 295¹⁸ și 295²¹ , cerințele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, aplică dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și în legislația națională prin care au fost implementate opțiunile acordate autorităților competente prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

Articolul 295²⁵

(1) Pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face parte dintr-o instituție de tip G-SII, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) cuprinde:

a) cerințele prevăzute la art. 92a și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și

b) orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost determinată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3) .

(2) Pentru o entitate, persoană juridică română, care este filială semnificativă din Uniune, a unei instituții de tip G-SII din afara UE, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) cuprinde:

a) cerințele prevăzute la art. 92b și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și

b) orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3) , și care trebuie să fie îndeplinită folosind fonduri proprii și datorii care respectă condițiile prevăzute la art. 295²⁷-295³¹ și art. 465 .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, în baza prevederilor alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) , doar:

a) în măsura în care cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) sau la alin. (2) lit. a) nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ ; și

b) în limita necesară asigurării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ .

(4) În aplicarea prevederilor art. 295³⁴ , în cazul în care mai multe entități G-SII, aparținând aceleiași instituții de tip G-SII, sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, calculează cuantumul prevăzut la alin. (3) :

a) pentru fiecare entitate de rezoluție, persoană juridică română, cu luarea în considerare, după caz, a cuantumului aferent entităților din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană;

b) pentru întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, atunci când aceasta este persoană juridică română, ca și cum ar fi singura entitate de rezoluție din cadrul instituției de tip G-SII.

(5) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. b) trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la alin. (3) .

(6) Decizia prevăzută la alin. (5) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție sau entității, persoană juridică română, filială semnificativă din Uniune a unei instituții de tip GSII din afara UE.

Articolul 295²⁶

(1) Entitățile de rezoluție, persoane juridice române, respectă cerințele prevăzute la art. 295⁷-295²⁵ , pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluție sau, după caz, pe bază individuală, pentru entitatea de rezoluție care nu este supusă supravegherii consolidate.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, la nivel individual sau la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295³³-295⁴⁰ , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , pe baza cerințelor prevăzute la art. 295⁷-295²⁵ și a tratamentului filialelor grupului din state terțe, respectiv dacă acestea urmează să facă obiectul unei soluționări separate în conformitate cu planul de rezoluție.

(3) Pentru grupurile de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67² lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide, în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate și ale strategiei de rezoluție preferate, care dintre entitățile din grupul de rezoluție urmează să se conformeze cu cerințele prevăzute la art. 295¹⁸ , 295¹⁹ și art. 295²⁵ alin. (1) , pentru a se asigura că grupul de rezoluție, în ansamblul său, respectă dispozițiile alin. (1) și (2) , precum și modalitatea în care entitățile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluție.

Articolul 295²⁷

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-un stat terț, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, respectă cerințele prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ , pe bază individuală.

(2) Banca Națională a României, în calitate autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerința stabilită în prezentul articol în cazul unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , persoană juridică română, care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție.

(3) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar sunt filiale ale unor entități din state terțe, respectă cerințele prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁵ , pe bază consolidată.

(4¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1)-(3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să stabilească cerința prevăzută la art. 295¹⁶ -295²⁴ pe bază consolidată, pentru o filială, persoană juridică română, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, concluzionează că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) filiala îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (4²) ;

b) îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 295¹⁶-295²⁴ pe bază consolidată, ca substitut pentru îndeplinirea respectivei cerințe pe bază individuală, nu afectează în mod semnificativ niciuna dintre:

(i) credibilitatea și fezabilitatea strategiei de rezoluție la nivel de grup;

(ii) capacitatea filialei de a îndeplini cerința de fonduri proprii după exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie; și

(iii) adecvarea mecanismului de transfer intern al pierderilor și de recapitalizare, inclusiv de reducere a valorii și de conversie, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile ale filialei în discuție sau ale altor entități din grupul de rezoluție.

(4²) În scopul aplicării prevederilor alin. (4¹) lit. a) trebuie avute în vedere următoarele condiții:

a) filiala este deținută direct de entitatea de rezoluție și:

(i) entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană;

(ii) atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție;

(iii) entitatea de rezoluție nu deține direct nicio filială care este instituție sau nicio filială care este o entitate prevăzută în cadrul art. 1 alin. (1) lit. b)-d) sau în cadrul prevederilor care transpun art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, unde entitatea respectivă face obiectul cerințelor prevăzute de art. 295²⁷-295³¹ sau al cerinței prevăzute de art. 295¹⁶-295²⁴ sau al cerințelor similare prevăzute de prevederile care transpun art. 45f sau art. 45c din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, alta decât filiala în discuție;

(iv) filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile impuse în baza art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b) filiala face obiectul cerinței prevăzute de art. 226² - 226⁴ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, doar pe bază consolidată, iar stabilirea cerinței prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ din prezenta lege, pe bază consolidată, nu ar conduce la supraestimarea, pentru scopurile art. 295¹⁶ lit. b) , a nevoilor de recapitalizare ale subgrupului format din entități din perimetrul de consolidare, în special în cazul în care există o prevalență a entităților destinate lichidării în cadrul aceluiași perimetru de consolidare.

(5) În cazul grupurilor de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67² lit. b) , cooperativele de credit care sunt afiliate la casa centrală, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, casa centrală care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, precum și orice entitate de rezoluție care nu face obiectul cerinței prevăzute la art. 295²⁶ alin. (3) la nivelul unui grup de rezoluție respectă dispozițiile art. 295²¹ pe bază individuală.

(6) În cazul unei entități prevăzute la alin. (1)-(5) , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) se determină în conformitate cu prevederile art. 295³³-295⁴⁰ și art. 464-468 , atunci când se aplică, și pe baza cerințelor prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ .

Articolul 295²⁸

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 295²⁷ , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2) și (3) .

(2) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1) , entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza datorii:

(i) față de entitatea de rezoluție și care sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul art. 295²⁷ sau sunt emise către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acesta, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluție;

(ii) care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b), c), k), l) și m) și alin. (3)-(5) ;

(iii) care, în ordinea de plată a creanțelor potrivit procedurii de insolvență, au rang de preferință inferior instrumentelor de datorie care nu îndeplinesc condiția prevăzută la pct. (i) și care nu sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii;

(iv) care fac obiectul competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 într-o manieră care este în concordanță cu strategia de rezoluție a grupului de rezoluție, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei, persoană juridică română;

(v) a căror achiziționare/dobândire în proprietate nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul art. 295²⁷ ;

(vi) care, potrivit dispozițiilor sau prevederilor contractuale ce le guvernează, nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoarele plăți programate ale dobânzii sau ale principalului decât în caz de insolvență sau de lichidare a entității care face obiectul art. 295²⁷ ; și

(vii) al căror nivel al plăților de dobânzi sau de dividende, datorate după caz, nu este modificat pe baza calității creditului entității care face obiectul art. 295²⁷ sau al întreprinderii-mamă a acesteia.

(3) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1) , entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza fonduri proprii, după cum urmează:

a) fonduri proprii de nivel 1 de bază; și

b) alte fonduri proprii, care:

(i) sunt instrumente emise către sau datorii față de entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau

(ii) sunt instrumente emise către sau datorii față de entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluție.

Articolul 295²⁸a

Atunci când o entitate prevăzută la art. 295²⁷ îndeplinește cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) pe bază consolidată, fondurile proprii și datoriile eligibile ale acesteia includ următoarele datorii emise în conformitate cu prevederile art. 295²⁸ alin. (2) sau cu prevederile care transpun art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, de către o filială stabilită în Uniunea Europeană, inclusă în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective:

a) datorii față de entitatea de rezoluție și care sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială al entității care respectă cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) pe bază consolidată;

b) datorii către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție.

Articolul 295²⁸b

Datoriile prevăzute la art. 295²⁸a nu vor depăși valoarea determinată prin scăderea din nivelul cerinței prevăzute de art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, aplicabilă filialei incluse în consolidare, a sumei următoarelor elemente:

a) datoriile față de entitatea care se conformează cu cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) pe bază consolidată și care sunt achiziționate de către aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective;

b) cuantumul instrumentelor de fonduri proprii care sunt emise în conformitate cu art. 295²⁸ alin. (3) .

Articolul 295²⁹

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prevederilor art. 295²⁷ , în cazul în care:

a) atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție;

b) entitatea de rezoluție, persoană juridică română, respectă cerința prevăzută la art. 295²⁶ ;

c) nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluție către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360 , în special în situația în care entitatea de rezoluție ar face obiectul unei acțiuni de rezoluție;

d) fie entitatea de rezoluție îndeplinește cerințele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei și declară, cu consimțământul prealabil al Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative;

e) procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor aplicate de entitatea de rezoluție includ filiala; și

f) entitatea de rezoluție deține mai mult de 50% din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.

Articolul 295³⁰

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate de asemenea acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea art. 295²⁷ , în cazul în care:

a) atât filiala, cât și întreprinderea-mamă sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție;

b) întreprinderea-mamă, persoană juridică română, respectă, pe bază consolidată, la nivelul României, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) ;

c) nu există niciun obstacol major, actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360 , în special în situația în care s-ar adopta o acțiune de rezoluție sau s-ar exercita competențele prevăzute la art. 358 în ceea ce privește întreprinderea-mamă;

d) fie întreprinderea-mamă îndeplinește cerințele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei și declară, cu consimțământul prealabil al Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative;

e) procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor, aplicate de întreprinderea-mamă, includ filiala; și

f) întreprinderea-mamă deține mai mult de 50% din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.

Articolul 295³¹

(1) Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295²⁹ lit. a) și b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, poate permite ca cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) să fie îndeplinită integral sau parțial cu o garanție constituită de entitatea de rezoluție, care îndeplinește următoarele condiții:

a) valoarea garanției se constituie cel puțin la o valoare egală cu cea a cerinței pe care o substituie;

b) garanția se execută atunci când filiala este în imposibilitatea de a-și achita datoriile exigibile sau alte obligații care au ajuns la scadență sau atunci când s-a efectuat o determinare, în conformitate cu prevederile art. 360 , în ceea ce privește filiala, oricare dintre aceste evenimente intervine mai întâi;

c) garanția este colateralizată printr-un contract de garanție financiară, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004 , cu modificările și completările ulterioare, pentru un cuantum de cel puțin 50% din valoarea sa;

d) colateralul care acoperă garanția îndeplinește cerințele prevăzute la art. 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, în urma unor marje de ajustare prudente, este suficient pentru a acoperi cuantumul colaterizat prevăzut la lit. c) ;

e) colateralul care acoperă garanția este negrevat de sarcini și nu este utilizat drept colateral pentru a acoperi orice altă garanție;

f) colateralul are o scadență efectivă care îndeplinește aceeași condiție referitoare la scadență ca cea prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și

g) nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluție ar face obiectul unei acțiuni de rezoluție.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , la cererea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, entitatea de rezoluție furnizează în scris o opinie juridică independentă și fundamentată sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă.

Articolul 295³²

Având în vedere prevederile art. 336, art. 337 alin. (1) lit. b)-e) , art. 338, 359, 374, 385 și ale a rt. 392 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate acorda o derogare parțială sau totală de la aplicarea art. 295²⁷-295³¹ în ceea ce privește casa centrală sau o cooperativă de credit afiliată, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) cooperativa de credit afiliată și casa centrală sunt înființate pe teritoriul României și fac parte din același grup de rezoluție;

b) cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ale casei centrale și ale tuturor cooperativelor de credit sunt supravegheate în ansamblul lor pe baza situațiilor financiare consolidate ale acestor instituții;

c) grupul de rezoluție respectiv respectă cerința prevăzută la art. 295²⁶ alin. (3) ;

d) în cazul rezoluției, nu există niciun obstacol major actual sau potențial, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între casa centrală și cooperativa de credit afiliată.

Articolul 295³³

(1) Banca Națională a României, în calitate, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel individual, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție sau de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu toate celelalte autorități de rezoluție relevante, depune toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la:

a) cuantumul cerinței aplicate la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pentru fiecare entitate de rezoluție;

b) cuantumul cerinței aplicate, la nivel individual, fiecărei entități care nu este o entitate de rezoluție, din cadrul grupului de rezoluție.

(2) Decizia comună prevăzută la alin. (1) este adoptată cu respectarea prevederilor art. 295²⁶-295³¹ , este temeinic motivată și se transmite:

a) entității de rezoluție, persoană juridică română, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;

b) entității/entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, persoane juridice române, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru filialele respective;

c) întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, persoană juridică română, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu este ea însăși o entitate de rezoluție din același grup de rezoluție.

(3) Decizia comună luată în conformitate cu prevederile art. 295³³-295⁴⁰ sau cu prevederi din legislația altor state membre, care transpun art. 45h din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, poate să prevadă că, în condițiile asigurării concordanței cu strategia de rezoluție, în situația în care entitatea de rezoluție nu a achiziționat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă prevederile art. 295²⁸ , filiala, persoană juridică română, îndeplinește parțial cerințele prevăzute la art. 295²¹ cu instrumente emise către și achiziționate de către entități care nu aparțin grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295²⁸ .

Articolul 295³⁴

(1) În cazul în care mai multe entități G-SII aparținând aceleiași instituții de tip G-SII sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 295³³ alin. (1) discută și, atunci când este cazul și în concordanță cu strategia de rezoluție a instituției de tip G-SII, convin asupra aplicării art. 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferența dintre suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entități din state terțe, și suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Ajustarea prevăzută la alin. (1) se poate aplica în următoarele condiții:

a) ajustarea se poate aplica în ceea ce privește diferențele de calcul al valorii totale a expunerii la risc, între statele membre sau statele terțe relevante, ajustând nivelul cerinței;

b) ajustarea nu se aplică pentru a elimina diferențele care rezultă din expunerile între grupuri de rezoluție.

(3) Suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entitățile din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, trebuie să nu fie mai mică decât suma cuantumurilor prevăzute la art. 295²⁵ alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

Articolul 295³⁵

În absența unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295³³ și 295³⁴ , în termen de 4 luni, se adoptă o decizie în conformitate cu prevederile art. 295³⁶-295³⁸ .

Articolul 295³⁶

(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerință aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluție, potrivit art. 295²⁶ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, ia o decizie privind respectiva cerință, luând în considerare, în mod corespunzător:

a) evaluarea entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, efectuată, după caz, de către autoritățile de rezoluție implicate;

b) opinia autorității de rezoluție la nivel de grup, în cazul în care această autoritate este diferită de Banca Națională a României.

(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.

(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.

(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(6) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție.

(7) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup sau de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, nu poate aduce în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinței stabilite în cazul unei filiale a entității de rezoluție, dacă acesta îndeplinește condiții similare celor prevăzute la art. 295³⁷ alin. (6) .

(8) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinței aplicabile la nivel individual unei entități care nu este entitate de rezoluție și care face parte din grupul de rezoluție al entității de rezoluție anterior menționate sau dacă apreciază că opinia și rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător.

Articolul 295³⁷

(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței prevăzute la art. 295²⁷-295³¹ , aplicabile la nivel individual unei entități din cadrul grupului de rezoluție, persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a respectivei entități, ia decizia cu privire la cerința respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

a) opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție au fost luate în considerare în mod corespunzător; și

b) în cazul în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este diferită de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție la nivel de grup au fost luate în considerare în mod corespunzător.

(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul anterior prevăzut.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.

(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.

(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(6) Nivelul stabilit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru cerința aplicabilă unei filiale, persoană juridică română, care nu este entitate de rezoluție, nu poate fi adus în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, de către autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului, atunci când acesta:se încadrează în limita a 2% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aferentă cerinței prevăzute la art. 295²⁶ ; și

b) respectă prevederile art. 295²¹ .

(7) Dacă Autoritatea bancară europeană nu își adoptă decizia în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a filialei.

(8) Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, în cazurile în care este relevant, actualizate periodic.

Articolul 295³⁸

În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de 4 luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție și nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual entităților grupului de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții:

a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie cu privire la nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual unei filiale a grupului de rezoluție, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295³⁷ ;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție a cărei entitate de rezoluție este persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295³⁶ .

Articolul 295³⁹

(1) Decizia comună prevăzută la art. 295³³ și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295³⁶ , 295³⁷ și 295³⁸ , este obligatorie pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și este aplicată în mod corespunzător de către aceasta.

(2) Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.

Articolul 295⁴⁰

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită și verifică respectarea de către entitățile, persoane juridice române, a cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) și ia toate deciziile în conformitate cu prevederile art. 295³³-295³⁹ , în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României asigură coordonarea în privința exercitării funcției de rezoluție și a funcției de supraveghere.

Articolul 295⁴¹

(1) Entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) , care fac obiectul cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, raportări privind:

a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295²⁸ alin. (3) și valoarea datoriilor eligibile, precum și exprimarea valorilor respective în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) , după aplicarea oricăror deduceri, în conformitate cu prevederile art. 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;

b) valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne;

c) pentru elementele prevăzute la lit. a) și b) :

(i) componența, inclusiv profilul de scadență;

(ii) ordinea de prioritate în cadrul procedurii de insolvență; și

(iii) dacă sunt guvernate de legislația unui stat terț și, în caz afirmativ, a cărui stat terț, precum și dacă conțin clauzele contractuale prevăzute la art. 349 din prezenta lege, precum și la art. 52 alin. (1) lit. p) și q) și la art. 63 lit. n) și o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Entitățile care, la data raportării, dețin fonduri proprii și datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) , de cel puțin 150% din cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , nu sunt obligate să raporteze informații cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b) .

Articolul 295⁴²

(1) Entitățile prevăzute la art. 295⁴¹ prezintă raportări:

a) cel puțin de două ori pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295⁴¹ alin. (1) lit. a) ; și

b) cel puțin o dată pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295⁴¹ alin. (1) lit. b) și c) .

(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, entitățile prevăzute la art. 295⁴¹ prezintă raportările prevăzute la alin. (1) cu o frecvență mai mare.

Articolul 295⁴³

Cel puțin o dată pe an, entitățile prevăzute la art. 295⁴¹ publică următoarele informații:

a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile de la art. 295²⁸ alin. (3) , precum și a datoriilor eligibile;

b) componența elementelor prevăzute la lit. a) , inclusiv profilul de scadență și rangul acordat în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență;

c) cerința aplicabilă potrivit prevederilor art. 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ , exprimată în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) .

Articolul 295⁴⁴

(1) Prevederile art. 295⁴¹ și 295⁴³ nu se aplică unei entități destinate lichidării, cu excepția situației în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a determinat cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) pentru o astfel de entitate, în conformitate cu prevederile art. 295¹⁷ alin. (3)-(5) .

(2) În situația prevăzută la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește obligațiile de raportare și publicare pentru entitatea respectivă, inclusiv în ceea ce privește frecvența, conform reglementărilor emise la nivel european în baza prevederilor art. 45i alin. (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică aceste obligații de raportare și publicare entității destinate lichidării. Obligațiile respective trebuie să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să monitorizeze respectarea cerinței stabilite în temeiul prevederilor art. 295¹⁷ alin. (3)-(5) .

Articolul 295⁴⁵

Atunci când au fost implementate acțiuni de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută de art. 358-367 , cerințele de publicare a informațiilor prevăzute la art. 295⁴³ se aplică de la data termenului de conformare cu cerințele prevăzute la art. 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ , așa cum este prevăzut în cadrul art. 295⁴⁹-295⁵⁶ .

Articolul 295⁴⁶

Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 295²⁶ sau ale art. 295²⁷-295³¹ , inclusiv cu privire la deciziile luate în baza prevederilor art. 295²⁷ alin. (4¹) și (4²) , pentru entitățile prevăzute la art. 3 alin. (1) , respectiv art. 3 alin. (2) , după caz.

Articolul 295⁴⁷

(1) În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele:

a) competența de a soluționa sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-98 și art. 99-116 ;

b) competențele prevăzute la art. 91¹ ;

c) sancțiunile administrative și alte măsuri sancționatoare în conformitate cu prevederile art. 569 , art. 570 alin. (1) și (3) , art. 571 și 574 .

(2) În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele:

a) măsurile prevăzute la art. 226 alin. (3)-(3³) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b) măsurile de intervenție timpurie, conform prevederilor art. 149-151 ;

c) sancțiunile administrative și alte măsuri sancționatoare în conformitate cu prevederile art. 569 , art. 570 alin. (2) și (3) , art. 571 și 574 .

(3) Banca Națională a României, poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să determine dacă instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180-182 , art. 186¹ sau art. 183-186 , după caz.

(4) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere se consultă reciproc atunci când își exercită competențele prevăzute la alin. (1)-(3) .

Articolul 295⁴⁸

(1) Banca Națională a României, cooperează cu Autoritatea bancară europeană la elaborarea de către aceasta din urmă a unui raport anual către Comisie.

(2) În vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1) Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană cu privire la:

a) modul în care a fost implementată la nivel național cerința de fonduri proprii și datorii eligibile stabilită în conformitate cu prevederile art. 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ ;

b) modul în care a fost exercitată competența prevăzută la art. 295¹⁰ , 295¹¹ și 295¹³ ;

c) nivelul agregat și componența fondurilor proprii și datoriilor eligibile ale instituțiilor de credit și entităților, cuantumurile instrumentelor emise în perioada respectivă și cuantumurile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele aplicabile.

Articolul 295⁴⁹

(1) Prin excepție de la prevederile art. 295⁵ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) a cerințelor prevăzute la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ sau a cerințelor care rezultă din aplicarea art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , după caz.

(2) Termenul-limită pentru instituțiile de credit și entitățile prevăzute la alin. (1) de a îndeplini cerințele prevăzute de respectivul alineat, este 1 ianuarie 2024.

Articolul 295⁵⁰

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește un nivel-țintă intermediar pentru cerințele prevăzute la art. 295²⁶ sau la art. 295²⁷-295³¹ sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , după caz, pe care instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să îl îndeplinească.

(2) Nivelul-țintă intermediar prevăzut la alin. (1) asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în vederea asigurării îndeplinirii cerinței.

Articolul 295⁵¹

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili o perioadă de tranziție care depășește termenul de 1 ianuarie 2024, în cazuri adecvate, justificate în mod corespunzător, pe baza criteriilor prevăzute la art. 295⁵⁵ , luând în considerare:

a) evoluția situației financiare a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 295⁵⁰ ;

b) probabilitatea ca instituția de credit sau entitatea să fie în măsură să se conformeze într-un interval de timp rezonabil cu cerințele prevăzute la art. 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ sau cu cele care rezultă din aplicarea art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ ; și

c) dacă entitatea este capabilă să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la art. 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295⁷-295¹⁵ sau 295²⁸ din prezenta lege și, în caz contrar, dacă această incapacitate este de natură idiosincratică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe.

Articolul 295⁵²

(1) Entitățile de rezoluție trebuie să se conformeze nivelului minim al cerințelor prevăzute la art. 295¹⁹ și 295²⁰ .

(2) Nivelul minim al cerințelor prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cursul primilor 2 ani:

a) de la data la care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau

b) de la data la care entitatea de rezoluție a pus în aplicare o măsură alternativă a sectorului privat astfel cum este prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) , prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital și a altor instrumente de datorie sau prin care acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau de la data la care a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie cu privire la respectiva entitate de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.

(3) Cerințele prevăzute la art. 295¹⁰ , 295¹³ , 295¹⁹ și 295²⁰ , după caz, nu se aplică în primii 3 ani de la data la care entitatea de rezoluție a fost identificată ca fiind o instituție de tip G-SII sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind o instituție de tip G-SII sau de la data la care respectiva entitate de rezoluție începe să se regăsească în situația prevăzută la art. 295¹⁹ sau 295²⁰ .

Articolul 295⁵³

Prin excepție de la prevederile art. 295⁵ alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ sau a cerinței care rezultă din aplicarea art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , după caz, de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în cazul cărora s-au aplicat instrumente de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută la art. 358-367 .

Articolul 295⁵⁴

(1) În aplicarea prevederilor art. 295⁴⁹-295⁵³ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității de acoperire a pierderilor și de recapitalizare.

(2) La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu valoarea determinată potrivit prevederilor art. 295¹⁰ , 295¹¹ sau 295¹³ , 295¹⁹ sau 295²⁰ , 295²⁶ sau art. 295²⁷-295³¹ , după caz.

Articolul 295⁵⁵

La stabilirea perioadelor de tranziție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:

a) prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;

b) accesul la piețele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile;

c) măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295²⁶ .

Articolul 295⁵⁶

Sub rezerva respectării art. 295⁴⁹-295⁵¹ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate să revizuiască ulterior fie perioada de tranziție, fie orice cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu prevederile art. 295⁵⁴ .

Articolul 296

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Instituțiile de credit îndeplinesc în permanență o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile.

(2) Cerința minimă se calculează ca suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile, exprimată ca procentaj din totalul datoriilor și al fondurilor proprii ale instituției de credit.

(3) În sensul alin. (2), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sunt incluse în datoriile totale pe baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărții sunt recunoscute pe deplin.

Articolul 297

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prin exceptare de la prevederile art. 296, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exceptează băncile de credit ipotecar de la obligația de a îndeplini, în orice moment, o cerință minimă de fonduri proprii și de datorii eligibile, dacă:

a) aceste instituții de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvență sau prin alte tipuri de proceduri puse în aplicare în conformitate cu prevederile art. 223-235, art. 239-250, precum și ale art. 268-280; și

b) procedurile naționale de insolvență sau celelalte tipuri de proceduri prevăzute la lit. a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituții de credit, inclusiv deținătorii de obligațiuni garantate, după caz, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.

Articolul 298

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Datoriile eligibile sunt incluse în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile prevăzută la art. 296 numai dacă îndeplinesc următoarele condiții:

a) instrumentul este emis și plătit integral;

b) datoria nu este față de instituția de credit însăși, nu este garantată și nu face obiectul unei garanții acordate de aceasta;

c) achiziționarea instrumentului nu a fost finanțată, direct sau indirect, de instituția de credit;

d) datoria are o scadență reziduală de cel puțin un an;

e) datoria nu decurge dintr-un instrument financiar derivat;

f) datoria nu decurge dintr-un depozit care beneficiază de preferință în conformitate cu legislația privind insolvența.

(2) În sensul alin. (1) lit. d), atunci când o datorie conferă proprietarului său un drept de rambursare anticipată, scadența datoriei este reprezentată de prima dată la care se naște acest drept.

Articolul 299

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Atunci când o datorie este reglementată de legislația unui stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituției de credit să demonstreze că orice decizie a acesteia sau a altei autorități de rezoluție de a reduce sau converti valoarea datoriei respective va putea fi aplicată, potrivit legislației statului terț în cauză, ținând seama de termenii contractuali care reglementează datoria, de acordurile internaționale privind recunoașterea procedurilor de rezoluție și de alte aspecte relevante. În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este convinsă că orice decizie luată va putea fi aplicată potrivit legislației țării terțe respective, datoria nu este inclusă în calculul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.

Articolul 300

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României se asigură că cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile a fiecărei instituții de credit în conformitate cu prevederile art. 296 este determinată de către structura care exercită funcția de rezoluție, în urma consultării cu structura care exercită funcția de supraveghere, pe baza cel puțin a următoarelor criterii:

a) necesitatea de a asigura faptul că soluționarea instituției de credit este posibilă, în sensul art. 85 alin. (3), prin aplicarea instrumentelor de rezoluție inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției;

b) necesitatea de a asigura, după caz, că instituția de credit deține suficiente datorii eligibile pentru a garanta că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției de credit poate fi readusă la un nivel care să îi permită să respecte în continuare condițiile care au stat la baza autorizării și să desfășoare activitățile pentru care a fost autorizată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, precum și să mențină în continuare un grad suficient de încredere a pieței în respectiva instituție de credit sau entitate;

c) necesitatea de a asigura că, dacă potrivit planului de rezoluție se anticipează că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi excluse de la recapitalizarea internă în temeiul art. 287 sau că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, instituția de credit deține suficiente alte datorii eligibile pentru a garanta că pierderile ar putea fi absorbite și că rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției de credit ar putea fi readusă la un nivel necesar pentru a-i permite să respecte în continuare condițiile care au stat la baza autorizării și să desfășoare activitățile pentru care a fost autorizată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare;

d) dimensiunea, modelul economic, modelul de finanțare și profilul de risc ale instituției de credit;

e) măsura în care schema de garantare a depozitelor ar putea contribui la finanțarea rezoluției în conformitate cu prevederile art. 565-568;

f) măsura în care situația de dificultate majoră în care se află instituția de credit ar avea efecte negative asupra stabilității financiare, inclusiv din cauza contagiunii rezultate de pe urma interconectării sale cu alte instituții sau cu restul sistemului financiar.

Articolul 301

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Instituțiile de credit respectă cerințele minime prevăzute la art. 296-310 pe bază individuală.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerința minimă prevăzută la art. 296-310 în cazul unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d).

(3) În vederea luării deciziei potrivit prevederilor alin. (2), Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție se consultă cu structura care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 302

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În plus față de cele prevăzute la art. 301, întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, respectă cerințele minime prevăzute la art. 296-310 pe bază consolidată.

(2) Cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile la nivelul consolidat a unei întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană este determinată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, în conformitate cu prevederile art. 303, cel puțin pe baza criteriilor stabilite la art. 300 și luând în considerare dacă soluționarea filialelor grupului din țările terțe este posibil a se realiza în mod separat potrivit planului de rezoluție.

(3) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată în urma consultării dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 303

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile de rezoluție responsabile pentru filiale la nivel individual, în ceea ce privește nivelul cerinței minime aplicate la nivel consolidat, în termen de 4 luni de la data la care Banca Națională a României comunică autorităților de rezoluție la nivelul filialelor propunerea referitoare la nivelul cerinței respective.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este doar autoritate de rezoluție responsabilă pentru filiale la nivel individual.

(3) Decizia comună este pe deplin motivată și este pusă la dispoziția întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.

(4) În absența unei decizii comune în termenul de patru luni, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, ia o decizie privind cerința minimă la nivel consolidat, după verificarea atentă a evaluării filialelor, efectuată de autoritățile de rezoluție relevante.

(5) Dacă în termenul de patru luni oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate supune cazul spre soluționare Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, își amână decizia și așteaptă orice decizie care poate fi luată de Autoritatea bancară europeană în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene, exprimată în termen de o lună.

(7) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.

(8) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, efectuează evaluarea filialelor, persoane juridice române, pe baza căreia autoritatea de rezoluție la nivel de grup ia o decizie în mod similar celei prevăzute la alin. (4) privind cerința minimă consolidată.

(9) În termenul de patru luni pentru adoptarea deciziei privind stabilirea nivelului cerinței minime aplicate la nivel consolidat, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, poate supune cazul spre soluționare Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, cu modificările ulterioare.

(10) Perioada de patru luni se consideră a reprezenta etapa de conciliere în sensul aceluiași regulament.

(11) Problema nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(12) Decizia comună prevăzută la alin. (1) și (2) și decizia adoptată în absența deciziei comune de către autoritatea de rezoluție la nivel de grup au caracter obligatoriu pentru autoritățile de rezoluție din statele membre implicate.

(13) Decizia comună și orice decizie luată în absența unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.

Articolul 304

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, determină cerințele minime care urmează să fie aplicate la nivel individual filialelor, persoane juridice române, din grupul unei întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană. Cerințele minime respective se stabilesc la un nivel corespunzător pentru filială, ținând seama de următoarele: a) criteriile prevăzute la art. 300, în special dimensiunea, modelul economic și profilul de risc ale filialei, inclusiv fondurile sale proprii; și b) cerința consolidată care a fost stabilită la nivel de grup în conformitate cu prevederile art. 303. (2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, trebuie să depună toate diligențele necesare pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție responsabile la nivel individual pentru filialele din grup, în ceea ce privește nivelul cerinței minime care urmează să fie aplicată fiecărei filiale la nivel individual. (3) Decizia comună este luată în termen de 4 luni de la data la care Banca Națională a României comunică autorității de rezoluție la nivel de grup propunerea privind nivelul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile la nivel individual. (4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel de grup, caz în care termenul de 4 luni prevăzut la alin. (3) curge de la data la care autoritățile de rezoluție la nivel individual comunică Băncii Naționale a României propunerile privind nivelul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile care urmează să fie aplicată fiecărei filiale la nivel individual. (5) Decizia comună este pe deplin motivată și este pusă la dispoziția filialelor și a instituției-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, respectiv în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, după caz. (6) În absența unei astfel de decizii comune a autorităților de rezoluție în termen de patru luni, decizia este luată de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, ținând seama în mod corespunzător de punctele de vedere și rezervele exprimate de autoritatea de rezoluție la nivel de grup. (7) În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție în termenul de patru luni, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, își poate exprima puncte de vedere, respectiv rezerve, cu privire la determinarea cerinței minime care urmează să fie aplicată filialelor de către autoritățile de rezoluție. (8) În termenul de patru luni, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate aduce problema în atenția Autorității bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, cu modificările ulterioare. (9) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, nu aduce în atenția Autorității bancare europene respectiva problemă în vederea medierii, dacă nivelul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile stabilit de autoritatea de rezoluție la nivel individual se încadrează în limita unui punct procentual față de nivelul stabilit la nivel consolidat, în conformitate cu prevederile art. 303. (10) Dacă, până la finalul perioadei de patru luni, autoritatea de rezoluție la nivel de grup aduce problema în atenția Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament. (11) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene, exprimată în termen de o lună. (12) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual. (13) Perioada de patru luni prevăzută la alin. (8) și (10) se consideră a reprezenta etapă de conciliere în sensul aceluiași regulament. (14) Problema nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea perioadei de patru luni prevăzute la alin. (8) sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. (15) Deciziile comune luate potrivit alin. (2) și (3) și orice decizie luată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, în absența unei decizii comune, au caracter obligatoriu pentru autoritățile de rezoluție implicate. (16) Decizia comună și orice decizie luată în absența unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.

Articolul 305

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate excepta în întregime o instituție-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, de la aplicarea cerinței minime la nivel individual, în cazul în care:

a) instituția-mamă din Uniunea Europeană respectă, pe bază consolidată, cerința minimă stabilită la art. 302; și

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu supravegherea instituției-mamă din Uniunea Europeană, a exceptat în întregime instituția-mamă respectivă de la aplicarea cerințelor de capital la nivel individual, potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 306

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, poate excepta în întregime o filială de la aplicarea prevederilor art. 301, în cazul în care:

a) filiala și întreprinderea-mamă a acesteia fac obiectul autorizării și supravegherii de către autorități competente din România;

b) filiala este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituției care este întreprinderea-mamă;

c) instituția de cel mai înalt nivel în cadrul grupului, situată în România, în cazul în care este diferită de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, respectă, pe bază subconsolidată, cerința minimă stabilită în conformitate cu prevederile art. 301;

d) nu există niciun impediment semnificativ, practic sau legal, actual sau potențial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor către filială de către întreprinderea sa mamă;

e) fie întreprinderea-mamă îndeplinește cerințele autorității competente privind administrarea prudentă a filialei și a declarat, cu consimțământul autorității competente, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile la nivelul filialei sunt neglijabile;

f) procedurile de evaluare, măsurare și control al riscului aplicate de întreprinderea-mamă includ filiala;

g) întreprinderea-mamă deține mai mult de 50% din drepturile de vot aferente acțiunilor deținute în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei; și

h) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, a exceptat în întregime respectiva filială de la aplicarea cerințelor individuale de capital, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 307

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Deciziile luate în conformitate cu prevederile art. 296-310 pot prevedea ca cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile să fie respectată parțial la nivel consolidat sau individual, prin instrumente contractuale de recapitalizare internă.

Articolul 308

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru a se califica drept instrument contractual de recapitalizare internă în temeiul art. 307 trebuie să se demonstreze Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, faptul că instrumentul:

a) conține o clauză contractuală care prevede faptul că, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să aplice instituției de credit respective instrumentul de recapitalizare internă, valoarea acestuia este redusă sau convertită în măsura necesară, înainte ca valoarea altor datorii eligibile să fie redusă sau convertită; și

b) face obiectul unui acord, al unui angajament sau al unei dispoziții de subordonare cu caracter obligatoriu, potrivit cărora, în eventualitatea unor proceduri de insolvență, instrumentul este de rang inferior altor datorii eligibile și nu poate fi rambursat decât după lichidarea altor datorii eligibile datorate la momentul respectiv.

Articolul 309

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție, în colaborare cu structura care exercită funcția de supraveghere, solicită și verifică respectarea de către instituțiile de credit a cerințelor minime privind fondurile proprii și datoriile eligibile prevăzute la art. 296 și, după caz, a cerințelor prevăzute la art. 307 și ia toate deciziile prevăzute la art. 296-310, în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție.

Articolul 310

Abrogat la 3 ianuarie 2022 · de Legea nr. 320/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție, în colaborare cu structura care exercită funcția de supraveghere, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile și, după caz, cu privire la cerința prevăzută la art. 307, stabilite pentru fiecare instituție de credit aflată sub jurisdicția acesteia.

Articolul 311

Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește, pe baza unei evaluări care respectă prevederile art. 201-213 , suma agregată a următoarelor:

a) după caz, valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a se asigura faptul că valoarea activului net al instituției supuse rezoluției este egală cu zero; și

b) după caz, valoarea în care datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne trebuie convertite în acțiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției supuse rezoluției sau a instituției-punte.

Articolul 312

(1) Evaluarea prevăzută la art. 311 stabilește valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției supuse rezoluției sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază pentru instituția-punte, ținând seama de orice contribuție la capital din partea fondului de rezoluție bancară în temeiul art. 536 alin. (1) lit. d) , pentru a menține o încredere suficientă a pieței în instituția supusă rezoluției sau în instituția-punte și pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an, să respecte condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau cu legislația privind piața de capital.

(2) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, intenționează să folosească instrumentul de separare a activelor prevăzut la art. 268-280 , valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne va ține seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz.

Articolul 313

Atunci când capitalul a fost redus în conformitate cu prevederile art. 358-382 , iar recapitalizarea internă a fost aplicată în temeiul art. 282 și se constată că nivelul reducerii valorii aplicate pe baza evaluării preliminare prevăzute la art. 201-213 este superior celui necesar, luând în considerare evaluarea definitivă realizată în conformitate cu prevederile art. 210 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica un mecanism de majorare a valorii creanțelor creditorilor și, ulterior, ale acționarilor, până la nivelul necesar.

Articolul 314

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, instituie și menține mecanisme care asigură faptul că procesul de verificare și evaluare se bazează pe informații cât mai actualizate și mai cuprinzătoare în mod rezonabil referitoare la activele, datoriile și capitalurile proprii ale instituției supuse rezoluției.

Articolul 315

(1) Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, potrivit art. 282 , ori reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital, potrivit art. 358-367 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia, în ceea ce îi privește pe acționari și pe deținătorii altor instrumente de proprietate, cel puțin una dintre următoarele măsuri:

a) anularea acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate existente sau transferarea acestora creditorilor care au făcut obiectul unei măsuri de recapitalizare internă;

b) dacă instituția supusă rezoluției înregistrează o valoare netă pozitivă conform evaluării efectuate în temeiul art. 201-213 , diluarea cotei de capital deținute de acționarii existenți și deținătorii altor instrumente de proprietate, ca urmare a conversiei în acțiuni și alte instrumente de proprietate a instrumentelor de capital relevante, emise de instituția de credit, în temeiul competenței prevăzute la art. 359 , sau a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne emise de instituția supusă rezoluției, în temeiul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. f) .

(2) Conversia efectuată potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se realizează la o rată de conversie care diluează semnificativ deținerile existente de acțiuni sau alte instrumente de proprietate.

Articolul 316

Măsurile prevăzute la art. 315 se aplică, de asemenea, cu privire la acționarii și deținătorii altor instrumente de proprietate ale căror acțiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanțe:

a) ca urmare a conversiei unor instrumente de datorie în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate, în conformitate cu clauzele contractuale ale instrumentelor de datorie inițiale, efectuată cu ocazia producerii unui eveniment care a precedat sau care a avut loc în același timp cu evaluarea realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit căreia instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) îndeplinea condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție; sau

b) ca urmare a conversiei instrumentelor de capital relevante în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu prevederile art. 368-372 .

Articolul 317

La stabilirea măsurilor de întreprins în conformitate cu prevederile art. 315 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere:

a) evaluarea efectuată în conformitate cu prevederile art. 201-213 ;

b) cuantumul cu care aceasta a evaluat că elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază trebuie să fie reduse și cu care instrumentele de capital relevante trebuie să fie reduse sau convertite în temeiul art. 368 ; și

c) suma agregată determinată de aceasta în temeiul art. 311-314 .

Articolul 318

Prin derogare de la prevederile referitoare la notificarea și evaluarea achizițiilor de dețineri calificate într-o instituție de credit, cuprinse la art. 7 alin. (1) pct. 1¹-1³ , art. 25 alin. (1) și (3)-(10) , art. 26 și 26¹ , art. 27 , art. 31 alin. (1) și art. 147 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și de la obligația de informare/comunicare prevăzută la art. 29 și art. 31 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență , în cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau conversia instrumentelor de capital ar conduce la achiziționarea sau majorarea unei dețineri calificate într-o instituție de credit, de tipul celor prevăzute la art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, efectuează evaluarea necesară în temeiul prevederilor respective în timp util, astfel încât să nu se întârzie aplicarea instrumentului de recapitalizare internă ori a conversiei instrumentelor de capital sau să nu împiedice acțiunea de rezoluție să își atingă obiectivele relevante privind rezoluția.

Articolul 319

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă a unei instituții de credit, nu a finalizat evaluarea necesară în temeiul art. 318 la data aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital, dispozițiile art. 231 se aplică oricărei achiziții sau majorări a unei dețineri calificate de către un achizitor, rezultată în urma aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital.

Articolul 320

La aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie, cu respectarea oricăror excluderi prevăzute la art. 286 și 287 și cu respectarea următoarelor cerințe:

a) valoarea elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază este redusă în conformitate cu prevederile art. 368 lit. a) ;

b) numai dacă reducerea totală a valorii, efectuată în temeiul lit. a) , este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) , Banca Națională a României reduce valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, în măsura în care este necesar și în limitele capacității acestora;

c) numai dacă reducerea totală a valorii, efectuată în temeiul lit. a) și b) , este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) , Banca Națională a României reduce valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2, în măsura în care este necesar și în limitele capacității acestora;

d) numai dacă reducerea totală a valorii acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate și a instrumentelor de capital relevante, efectuată în temeiul lit. a)-c) , este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) , Banca Națională a României reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului datoriilor subordonate care nu reprezintă instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2, în conformitate cu ordinea de plată a creanțelor din procedura de insolvență, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-c) , pentru a obține valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) ;

e) numai dacă reducerea totală a valorii acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate și a instrumentelor de capital relevante, precum și a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne, efectuată în temeiul lit. a)-d) , este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) , Banca Națională a României reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului sau suma de plată datorată, aferentă altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, inclusiv instrumente de datorie prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu ordinea de plată a creanțelor prevăzută la art. 234 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, inclusiv a rangului depozitelor, cu respectarea prevederilor art. 285-295 , împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-d) , pentru a obține valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) .

Articolul 321

(1) La aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, alocă pierderile reprezentate de valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) în mod egal între acțiuni sau alte instrumente de proprietate și datorii care pot face obiectul recapitalizării interne de același rang, prin reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, aferentă acțiunilor sau altor instrumente de proprietate și datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne respective, uniform, pro rata cu valoarea acestora, cu excepția cazului în care o repartiție diferită a pierderilor între datoriile de același rang este permisă potrivit prevederilor art. 287 .

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil datoriilor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu prevederile art. 286 și 287 , în comparație cu datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne care au același rang de prioritate în cadrul unei proceduri de insolvență.

Articolul 322

Înainte de a aplica reducerea valorii sau conversia menționată la art. 320 lit. e) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, convertește sau reduce valoarea principalului instrumentelor prevăzute la art. 320 lit. b)-d) , atunci când aceste instrumente conțin următoarele clauze și nu au fost deja convertite:

a) clauze care prevăd reducerea valorii principalului instrumentului, în caz de producere a oricărui eveniment care afectează situația financiară, solvabilitatea sau fondurile proprii ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

b) clauze care prevăd conversia instrumentelor în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate, în caz de producere a unui astfel de eveniment.

Articolul 323

În cazul în care valoarea principalului unui instrument a fost redusă, dar nu în totalitate, în conformitate cu tipul de clauze prevăzute la art. 322 lit. a) , înainte de aplicarea recapitalizării interne în conformitate cu prevederile art. 320 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în ceea ce privește valoarea reziduală a principalului în cauză, în conformitate cu prevederile art. 320 .

Articolul 324

Atunci când decide dacă valoarea datoriilor trebuie redusă sau convertită în titluri de capital, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu convertește o categorie de datorii dacă pentru o altă categorie de datorii, care este subordonată primei, pentru cea mai mare parte nu s-a realizat conversia în titluri de capital sau nu s-a redus valoarea, cu excepția cazului în care acest lucru este permis potrivit art. 286 și 287 .

Articolul 325

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică competențele de reducere a valorii și de conversie a datoriilor care provin din instrumente financiare derivate, cu respectarea prevederilor art. 326-328 .

Articolul 326

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, își exercită competențele de reducere a valorii și de conversie în raport cu o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul lichidării sau după lichidarea instrumentelor financiare derivate.

(2) La intrarea în procedura de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să înceteze și să lichideze, în acest scop, orice contract aferent unui instrument financiar derivat.

(3) În cazul în care o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat a fost exclusă de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în temeiul art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este obligată să înceteze contractul aferent instrumentului financiar derivat sau să îl lichideze.

Articolul 327

În cazul în care tranzacțiile cu instrumente financiare derivate fac obiectul unui acord de compensare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o persoană independentă stabilește, ca parte a evaluării desfășurate în conformitate cu prevederile art. 201-213 , datoria ce rezultă din respectivele tranzacții pe o bază netă, în conformitate cu dispozițiile acordului în cauză.

Articolul 328

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește cuantumul datoriilor care provin din instrumente financiare derivate pe baza:

a) unor metodologii adecvate pentru determinarea valorii categoriilor de instrumente financiare derivate, inclusiv a tranzacțiilor care fac obiectul unor acorduri de compensare;

b) unor principii de stabilire a momentului exact la care trebuie determinată valoarea unei poziții pe instrumente financiare derivate; și

c) unor metodologii adecvate pentru compararea pierderii de valoare care ar rezulta din lichidarea și utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru recapitalizarea internă, cu valoarea pierderilor care ar fi suportate de instrumentele financiare derivate într-o recapitalizare internă.

Articolul 329

(1) Atunci când își exercită competențele prevăzute la art. 360 și la art. 383 alin. (1) lit. f) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica rate de conversie diferite pentru diferite categorii de instrumente de capital și datorii, în conformitate cu cel puțin unul dintre principiile prevăzute la alin. (2) și (3) .

(2) Rata de conversie trebuie să reprezinte, pentru creditorul afectat, o despăgubire adecvată pentru orice pierdere suportată ca urmare a exercitării competențelor de reducere a valorii sau de conversie.

(3) Atunci când sunt aplicate rate de conversie diferite în conformitate cu prevederile alin. (1) , rata de conversie aplicabilă datoriilor considerate cu rang prioritar în temeiul prevederilor legale privind insolvența trebuie să fie mai mare decât cea aplicabilă datoriilor subordonate.

Articolul 330

Aplicarea de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a instrumentului de recapitalizare internă pentru a recapitaliza o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) , este însoțită de măsuri pentru asigurarea, elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activității pentru instituția sau entitatea respectivă, în conformitate cu prevederile art. 332-340 .

Articolul 331

Măsurile prevăzute la art. 330 pot include numirea de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a uneia sau mai multor persoane numite în conformitate cu prevederile art. 420 cu obiectivul de a elabora și pune în aplicare planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332-340 .

Articolul 332

(1) În termen de o lună de la aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) , a instrumentului de recapitalizare internă în legătură cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 elaborează și prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, un plan de reorganizare a activității care satisface cerințele prevăzute la art. 334 .

(2) În cazul în care este aplicabil cadrul UE privind ajutorul de stat, acest plan trebuie să fie compatibil cu planul de restructurare pe care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) este obligată să-l prezinte Comisiei Europene în temeiul respectivului cadru.

(3) Atunci când instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. a) este aplicat pentru două sau mai multe entități din grup, planul de reorganizare a activității este elaborat de instituția de credit-mamă din Uniunea Europeană, vizează toate instituțiile din cadrul grupului, în conformitate cu procedura specificată în cadrul art. 27-40 , și este prezentat Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, comunică planul prevăzut la alin. (1) celorlalte autorități de rezoluție implicate și Autorității bancare europene.

Articolul 333

(1) În situații considerate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ca fiind excepționale și dacă acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluției, aceasta poate prelungi perioada menționată la art. 332 alin. (1) până la maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă.

(2) Atunci când cadrul UE privind ajutoarele de stat prevede notificarea planului de reorganizare a activității, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 332 alin. (1) fie până la maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă, fie până la data-limită stabilită de cadrul UE privind ajutoarele de stat, oricare dintre situații intervine prima.

Articolul 334

(1) Planul de reorganizare a activității stabilește măsuri care vizează restabilirea viabilității pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau a unor părți ale activității acestora, într-un termen rezonabil. Aceste măsuri se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condițiile economice și financiare de pe piață, în care va funcționa instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

(2) Planul de reorganizare a activității ia în considerare cel puțin situația actuală și perspectivele de viitor ale piețelor financiare, reflectând ipotezele cele mai optimiste, precum și pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinație de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale instituției de credit. Ipotezele trebuie să fie comparate cu valori de referință adecvate la nivel de sector.

(3) Planul de reorganizare a activității include cel puțin următoarele elemente:

a) o descriere detaliată a factorilor și problemelor care au condus la situația în care instituția de credit sau una dintre entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) intră sau este susceptibilă de a intra într-o situație de dificultate majoră și circumstanțele care au condus la dificultățile cu care se confruntă aceasta;

b) o descriere a măsurilor care urmează să fie adoptate, vizând restabilirea viabilității pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

c) un calendar de punere în aplicare a măsurilor respective.

Articolul 335

Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) pot include:

a) reorganizarea activităților instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

b) schimbări ale sistemelor operaționale și ale infrastructurii din cadrul instituției de credit;

c) retragerea din activitățile producătoare de pierderi;

d) restructurarea activităților existente care pot fi făcute competitive;

e) vânzarea de active sau de linii de activitate.

Articolul 336

(1) În termen de o lună de la data depunerii planului de reorganizare a activității, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție realizează evaluarea prevăzută la alin. (1) de comun acord cu structura care exercită funcția de supraveghere.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aprobă planul de reorganizare a activității, în cazul în care structura care exercită funcția de rezoluție împreună cu structura care exercită funcția de supraveghere ajung la concluzia că planul va atinge obiectivul prevăzut la alin. (1) .

Articolul 337

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este convinsă că planul va atinge obiectivul prevăzut la art. 336 , aceasta notifică preocupările sale organului de conducere sau persoanei/persoanelor desemnate în temeiul art. 420 și solicită modificarea planului într-un mod care să răspundă acestor preocupări.

(2) Banca Națională a României se asigură că notificarea preocupărilor prevăzute la alin. (1) se realizează de structura care exercită funcția de rezoluție, de comun acord cu structura care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 338

(1) În termen de două săptămâni de la data primirii notificării prevăzute la art. 337 , organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru aprobare, un plan modificat.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează, cu respectarea prevederilor art. 336 alin. (2) , planul modificat și comunică organului de conducere, respectiv persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul art. 420 , în termen de o săptămână de la data primirii acestuia, în ce măsură planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sunt necesare modificări suplimentare.

Articolul 339

Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 pun în aplicare planul de reorganizare agreat potrivit art. 336 și transmit un raport Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cel puțin la fiecare șase luni în legătură cu progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a planului.

Articolul 340

(1) Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 revizuiesc planul dacă, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la art. 334 alin. (1) și (2) și prezintă orice astfel de revizuire Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în vederea aprobării.

(2) La exprimarea opiniei potrivit alin. (1) , Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție a obținut acordul prealabil al structurii care exercită funcția de supraveghere.

Articolul 341

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită una dintre competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e)-i) și art. 359 , reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, conversia sau anularea produce imediat efecte și devine obligatorie pentru instituția supusă rezoluției și pentru creditorii afectați și acționarii acesteia.

Articolul 342

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, deține competența de a îndeplini sau de a solicita îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative și procedurale necesare pentru a da efect exercitării uneia dintre competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e)-i) și art. 359 , inclusiv:

a) modificarea tuturor registrelor relevante;

b) delistarea sau retragerea de la tranzacționare a acțiunilor, a altor instrumente de proprietate sau a instrumentelor de datorie;

c) listarea sau admiterea la tranzacționare a noilor acțiuni sau a altor instrumente de proprietate;

d) listarea din nou sau readmiterea la tranzacționare a oricăror instrumente de datorie care au fost reduse, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2017/1.129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 343

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reduce integral valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e) , datoria respectivă și orice alte obligații sau creanțe conexe care, la momentul exercitării competenței, ar urma să fie calculate și acumulate până la scadență sunt considerate ca fiind achitate în totalitate sau stinse, după caz, și nu sunt opozabile nici instituției supuse rezoluției, în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entități care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.

Articolul 344

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reduce parțial valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e) :

a) datoria este diminuată cu valoarea redusă;

b) instrumentul sau acordul relevant care a dat naștere datoriei inițiale continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală a datoriei sau a sumei de plată datorate aferentă acesteia, cu respectarea oricărei modificări a cuantumului dobânzii de plată pentru a ține cont de reducerea valorii principalului, precum și cu respectarea oricărei alte modificări ulterioare a clauzelor pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ar putea să o facă în virtutea competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. j) .

Articolul 345

Fără a aduce atingere art. 383 alin. (1) lit. i) , instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) și d) trebuie să dețină în permanență o cantitate suficientă de capital social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, astfel încât, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și-ar exercita competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e) și f) în legătură cu respectiva instituție de credit sau entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau oricare dintre filialele sale, instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) nu este împiedicată să emită suficiente acțiuni sau alte instrumente de proprietate noi pentru a garanta o posibilă conversie eficace a datoriilor în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate.

Articolul 346

În contextul elaborării și actualizării planului de rezoluție al unei instituții de credit sau al unui grup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează oportunitatea impunerii asupra instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligației prevăzute la art. 345 , ținând cont în special de acțiunile de rezoluție prevăzute în acel plan. Dacă planul de rezoluție prevede posibilitatea aplicării instrumentului de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, verifică în ce măsură capitalul social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt suficiente pentru a acoperi valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) .

Articolul 347

Documentele constitutive sau statutul instituției de credit, inclusiv drepturile de preempțiune ale acționarilor sau obligația de a obține aprobarea acționarilor pentru o majorare de capital, nu împiedică din punct de vedere procedural conversia datoriilor în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate.

Articolul 348

Prevederile art. 345-347 nu aduc atingere modificărilor aduse cadrului legislativ național, prevăzute la art. 632 , și nici dispozițiilor art. 222 alin. (2) .

Articolul 349

(1) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) includ în dispozițiile contractuale o clauză în virtutea căreia creditorul sau partea la acordul sau la instrumentul care creează datoria acceptă că datoria respectivă poate face obiectul exercitării competențelor de reducere a valorii și de conversie și este de acord să respecte orice măsură de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, de conversie sau de anulare, ce poate fi impusă de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în exercitarea competențelor sale, dacă, în legătură cu o astfel de datorie, sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

a) datoria nu este exclusă în temeiul art. 286 ;

b) datoria nu este un depozit prevăzut la art. 234 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare;

c) contractul este guvernat de legislația unui stat terț; și

d) datoria este emisă sau contractată după data de la care se aplică prevederile referitoare la recapitalizarea internă, respectiv 1 ianuarie 2016.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate excepta de la îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) instituțiile de credit sau entitățile în cazul cărora cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este egală cu cuantumul necesar acoperirii pierderilor, astfel cum este definit la art. 295¹⁷ alin. (1) lit. a) , dacă datoriile care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și în legătură cu care nu este inclusă clauza contractuală prevăzută la respectivul articol nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea acestei cerințe.

Articolul 349¹

(1) Atunci când o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) constată că, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea clauzei prevăzute la art. 349 în dispozițiile contractuale care guvernează o datorie este impracticabilă, în sensul regulamentelor delegate prevăzute la art. 351¹ , instituția de credit sau entitatea respectivă notifică Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, această constatare, însoțită de indicarea categoriei în care se încadrează datoria respectivă, precum și de o justificare corespunzătoare.

(2) Ca urmare a primirii notificării prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită, într-un interval de timp rezonabil, furnizarea tuturor informațiilor pe care le consideră necesare pentru a evalua efectul notificării asupra posibilității de soluționare a instituției sau entității în cauză. Instituția de credit sau entitatea furnizează, într-un interval de timp indicat, toate informațiile pe care Banca Națională a României i le solicită.

(3) În cazul unei notificări potrivit alin. (1) , obligația de a include în dispozițiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 se suspendă automat din momentul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, primește notificarea respectivă.

(4) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că nu este impracticabilă, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea în dispozițiile contractuale a clauzei prevăzută la art. 349 , aceasta solicită instituției de credit sau entității, într-un interval de timp rezonabil după realizarea notificării prevăzute la alin. (1) , includerea unei astfel de clauze contractuale, luând în considerare necesitatea de a se asigura posibilitatea de soluționare a instituției de credit sau a entității respective, caz în care suspendarea de la alin. (3) încetează.

(5) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție poate, de asemenea, să solicite instituției de credit sau entității să își modifice practicile privind aplicarea exceptării de la recunoașterea contractuală a recapitalizării interne.

Articolul 349²

(1) Datoriile prevăzute la art. 349¹ alin. (1) nu includ instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de datorie definite la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care respectivele instrumente de datorie sunt creanțe negarantate.

(2) Datoriile prevăzute la art. 349¹ alin. (1) sunt de rang superior în raport cu datoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 349³

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, constată, în contextul evaluării posibilității de soluționare a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în conformitate cu prevederile art. 85-91 , sau în orice alt context, că, într-o categorie de datorii, dintre cele prevăzute în ordinea de plată a creanțelor la art. 161 și 161¹ și, respectiv, la art. 234 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care, în conformitate cu prevederile art. 349¹ alin. (1) și (2) , nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349 , împreună cu valoarea datoriilor care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu art. 286 sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu prevederile art. 287 , se ridică la peste 10% din categoria respectivă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilității de soluționare a instituției de credit sau a entității respective, inclusiv impactul asupra posibilității de soluționare datorat riscului de nerespectare a mecanismelor de siguranță pentru creditori, prevăzute la art. 423 , atunci când se aplică competențele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile.

(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină, pe baza evaluării prevăzute la alin. (1) , că datoriile care, în conformitate cu prevederile art. 349¹ alin. (1) , nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349 creează un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare, aceasta aplică competențele prevăzute la art. 92-98 în mod corespunzător pentru a elimina acest obstacol.

(3) Datoriile pentru care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) nu include în dispozițiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 sau pentru care, în conformitate cu prevederile art. 349¹ , 349² și prezentul articol, respectiva cerință de includere a clauzei contractuale nu se aplică nu sunt luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.

Articolul 350

(1) Prevederile art. 349 alin. (1) nu se aplică în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că datoriile sau instrumentele prevăzute la articolul respectiv pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie exercitate de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în conformitate cu legislația țării terțe sau cu un acord încheiat cu țara terță respectivă care are caracter obligatoriu.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) și d) să-i furnizeze o opinie juridică privind caracterul executoriu și eficacitatea clauzei prevăzute la art. 349 .

Articolul 351

Dacă o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) nu include în prevederile contractuale aplicabile unei datorii relevante ce respectă condițiile prevăzute la art. 349 alin. (1) o clauză de tipul celei prevăzute la art. 349 , aceasta nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, săși exercite competențele de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu datoria respectivă.

Articolul 351¹

Pe baza regulamentelor delegate ale Comisiei, adoptate în temeiul art. 55 alin. (6) paragraful al 3-lea din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide, în măsura în care consideră necesar, categoriile de datorii în cazul cărora instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) pot determina că includerea clauzei contractuale prevăzută la art. 349 este impracticabilă.

Capitolul V — Instrumente publice de stabilizare financiară

Articolul 352

(1) În vederea participării la rezoluția unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , inclusiv intervenind direct în vederea evitării lichidării acesteia, cu scopul de a îndeplini obiectivele rezoluției stabilite la art. 178 în legătură cu România sau cu Uniunea Europeană în ansamblul său, se poate acorda sprijin financiar public extraordinar prin intermediul unor instrumente suplimentare de stabilizare financiară, în conformitate cu prevederile art. 221 , 353 și cu cadrul UE privind ajutorul de stat. Astfel de măsuri se iau sub conducerea Ministerului Finanțelor Publice în calitate de minister competent în strânsă cooperare cu Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, dispune de competențele de rezoluție prevăzute la art. 383-422 . Prevederile art. 391-397 , art. 400-405 , art. 443-447 , precum și ale art. 630 sunt aplicabile în scopul asigurării eficacității instrumentelor publice de stabilizare financiară.

Articolul 353

Instrumentele publice de stabilizare financiară se utilizează în ultimă instanță, în urma evaluării și valorificării la maximum a altor instrumente de rezoluție, menținând, în același timp, stabilitatea financiară, potrivit deciziei Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, după consultarea cu Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.

Articolul 354

Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, și Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică instrumentele publice de stabilizare financiară doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile de la art. 180 alin. (1) , precum și una dintre următoarele condiții:

a) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, și Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că aplicarea instrumentelor de rezoluție nu ar fi suficientă pentru evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare. Banca Națională a României se asigură că analiza în cauză are în vedere și competențele sale de bancă centrală și de autoritate competentă;

b) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, și Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că aplicarea instrumentelor de rezoluție nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care instituției de credit i-a fost deja acordat anterior un aport extraordinar de lichiditate din partea Băncii Naționale a României, în calitate de bancă centrală;

c) în ceea ce privește instrumentul de trecere temporară în proprietatea privată a statului, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, determină că aplicarea instrumentelor de rezoluție nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care instituției de credit i-a fost deja acordat anterior un aport public de capital prin intermediul instrumentului de sprijin financiar prin aport de capital. Această decizie se ia după consultarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de rezoluție.

Articolul 355

Instrumentele de stabilizare financiară sunt următoarele:

a) instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital prevăzut la art. 356 ;

b) instrumentul de trecere temporară în proprietatea privată a statului prevăzut la art. 357 .

Articolul 356

(1) Cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, poate să participe la recapitalizarea unei instituții de credit sau a unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , prin aport de capital în schimbul următoarelor instrumente, cu respectarea cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare:

a) instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

b) instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2.

(2) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, trebuie să asigure, în măsura în care cota-parte de capital pe care o deține într-o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) o permite, administrarea în mod profesionist și pe baze comerciale a respectivelor instituții de credit sau entități care fac obiectul instrumentului de sprijin financiar prin aport public de capital în conformitate cu prevederile prezentului articol.

(3) În cazul în care instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital este implementat în conformitate cu prevederile prezentului articol, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, trebuie să asigure transferarea capitalului deținut la instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) în sectorul privat imediat ce circumstanțele comerciale și financiare o permit.

Articolul 357

(1) O instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) poate fi trecută temporar în proprietatea privată a statului.

(2) În aplicarea alin. (1) , Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, poate face unul sau mai multe ordine de transfer în care beneficiarul transferului este:

a) o entitate desemnată de ministerul competent; sau

b) o societate pe acțiuni deținută în întregime de stat.

(3) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, trebuie să asigure că instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac obiectul instrumentului de trecere temporară în proprietate publică în conformitate cu prevederile prezentului articol, sunt administrate în mod profesionist și pe baze comerciale și redevin private imediat ce circumstanțele comerciale și financiare o permit.

Capitolul VI — Reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile
Secțiunea 1 — Reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile

Articolul 358

Competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile poate fi exercitată:

a) independent de acțiunea de rezoluție; sau

b) împreună cu o acțiune de rezoluție, atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute la art. 180-182 , art. 185¹ sau art. 183-185 și 186 .

Articolul 358¹

(1) În cazul în care instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile față de entitatea de rezoluție au fost achiziționate de către entitatea de rezoluție, în mod indirect, prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție, exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a respectivelor instrumente de capital relevante și datorii eligibile are loc concomitent cu exercitarea aceleiași competențe la nivelul întreprinderii-mamă a entității în cauză sau la nivelul altor întreprinderi-mamă care nu sunt entități de rezoluție, astfel încât entitatea în cauză să fie recapitalizată de către entitatea de rezoluție, iar pierderile să fie transferate efectiv acesteia din urmă.

(2) După exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, independent de acțiunea de rezoluție, se efectuează evaluarea prevăzută la art. 424-426 și se aplică prevederile art. 427 .

Articolul 358²

(1) Competența de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile poate fi exercitată independent de acțiunea de rezoluție numai în ceea ce privește datoriile eligibile care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295²⁸ alin. (2) din prezenta lege , cu excepția condiției referitoare la scadența reziduală a instrumentelor de datorie, astfel cum este prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Atunci când este exercitată competența prevăzută la alin. (1) , reducerea valorii sau conversia este efectuată în conformitate cu principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .

Articolul 358³

Atunci când este întreprinsă o acțiune de rezoluție în legătură cu o entitate de rezoluție sau, în circumstanțe excepționale, atunci când nu este prevăzut în planul de rezoluție, în legătură cu o entitate care nu este entitate de rezoluție, cuantumul care este diminuat, redus ca valoare sau convertit, în conformitate cu prevederile art. 368 , la nivelul entității respective, se ia în considerare la calcularea pragurilor prevăzute de prevederile art. 221 și art. 289 lit. a) sau ale art. 292 lit. a) , care se aplică entității în cauză.

Articolul 359

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a reduce sau de a converti instrumente de capital relevante și datoriile eligibile prevăzute la art. 358² în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate ale instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) .

Articolul 360

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, își exercită competența de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu dispozițiile art. 368-372 fără întârziere, în ceea ce privește instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile prevăzute la art. 358² , emise de către o instituție de credit sau entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) dacă s-a determinat faptul că toate condițiile de declanșare a acțiunii de rezoluție prevăzute la art. 180-182 , art. 185¹ sau art. 183-185 și art. 186 au fost îndeplinite înainte de efectuarea unei acțiuni de rezoluție;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, determină că, dacă respectiva competență nu este exercitată în ceea ce privește instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile prevăzute la art. 358² , instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) va înceta să mai fie viabilă;

c) în cazul instrumentelor de capital relevante emise de o filială, persoană juridică română, atunci când aceste instrumente de capital sunt luate în calcul în scopul respectării cerințelor de fonduri proprii la nivel individual și consolidat, dacă Banca Națională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, autoritatea responsabilă cu determinarea din statul membru în care se află supraveghetorul consolidant și Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, determină împreună, prin decizie comună, în conformitate cu prevederile art. 506 și 507 , faptul că, în caz de neexercitare a competenței de reducere a valorii sau de conversie în privința acestor instrumente, grupul nu va mai fi viabil;

d) în cazul instrumentelor de capital relevante emise de o filială a unei întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, atunci când aceste instrumente de capital sunt luate în calcul în scopul respectării cerințelor de fonduri proprii la nivel individual și consolidat, iar Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, autoritatea responsabilă cu determinarea din statul membru de origine al filialei și Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, determină împreună, prin decizie comună, în conformitate cu prevederile art. 500 și 501 , faptul că, în caz de neexercitare a competenței de reducere a valorii sau de conversie în privința acestor instrumente, grupul nu va mai fi viabil;

e) în cazul instrumentelor de capital relevante emise la nivelul întreprinderii-mamă, dacă Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, atunci când aceste instrumente de capital sunt luate în calcul în scopul respectării cerințelor de fonduri proprii ale întreprinderii-mamă la nivel individual sau la nivel consolidat, iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, determină că, în caz de neexercitare a competenței de reducere a valorii sau de conversie în privința acestor instrumente, grupul nu va mai fi viabil;

f) instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) solicită sprijin financiar public extraordinar, cu excepția oricăreia dintre situațiile prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. c) .

Articolul 361

În sensul art. 360 , se consideră că o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau grupul intră sau este susceptibilă/susceptibil de a intra într-o situație de dificultate majoră;

b) având în vedere orizontul de timp și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea într-o situație de dificultate majoră a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau a grupului ar putea fi împiedicată în timp util prin vreo măsură, fie ea o măsură alternativă a sectorului privat, fie o măsură de supraveghere, inclusiv o măsură de intervenție timpurie, în afara unei măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , luată individual sau în combinație cu o acțiune de rezoluție.

Articolul 362

În sensul art. 361 lit. a) , se consideră că o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) intră sau este susceptibilă de a intra într-o situație de dificultate majoră în cazul în care cel puțin una dintre condițiile prevăzute la art. 181 este îndeplinită.

Articolul 363

În sensul art. 361 lit. a) , se consideră că un grup intră sau este susceptibil de a intra într-o situație de dificultate majoră dacă grupul respectiv încalcă cerințele prudențiale la nivel consolidat sau există elemente obiective care susțin concluzia că grupul respectiv va încălca în viitorul apropiat cerințele prudențiale la nivel consolidat, într-o măsură care ar justifica acțiunea din partea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că grupul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora.

Articolul 364

Un instrument de capital relevant emis de o filială, persoană juridică română, nu este redus într-o măsură mai mare sau convertit în condiții mai dezavantajoase, în temeiul art. 360 lit. c) și d) , decât cele în care au fost reduse sau convertite instrumentele de capital de rang egal la nivelul întreprinderii-mamă.

Articolul 365

Banca Națională a României se asigură că, în situația în care o determinare prevăzută la art. 360 este realizată, structura care exercită funcția de supraveghere informează imediat structura care exercită funcția de rezoluție.

Articolul 366

În vederea realizării determinărilor prevăzute la art. 360 lit. c) și d) în legătură cu o filială, persoană juridică română, care emite instrumente de capital relevante, luate în calcul în scopul îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii la nivel individual și consolidat, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, respectă cerințele de notificare și de consultare prevăzute la art. 375-382 .

Articolul 367

(1) Înainte de a-și exercita competența de a reduce sau converti instrumentele de capital și datoriile eligibile prevăzute la art. 358² , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură de efectuarea unei evaluări a activelor, a datoriilor și a capitalurilor proprii ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în conformitate cu prevederile art. 201-213 .

(2) În sensul alin. (1) , evaluarea stă la baza calculării reducerii valorii care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante și datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , în scopul de a absorbi pierderile, și a stabilirii nivelului conversiei care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante și datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , în scopul recapitalizării instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

Articolul 368

Atunci când acționează potrivit dispozițiilor art. 358-367 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu ordinea inversă de prioritate a creanțelor din procedura de insolvență, în așa fel încât ea să producă următoarele rezultate:

a) elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază se reduc în primul rând, corespunzător valorii pierderilor și în limitele capacității lor de absorbție, iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia una sau ambele măsuri specificate la art. 315 cu privire la deținătorii instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

b) valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar este redusă și/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în limita necesară pentru a atinge obiectivele rezoluției stabilite la art. 177-179 sau în limita valorii instrumentelor de capital relevante, oricare dintre aceste limite este mai mică;

c) valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 este redusă și/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în limita necesară pentru a atinge obiectivele rezoluției stabilite la art. 177-179 sau în limita valorii instrumentelor de capital relevante, oricare dintre aceste limite este mai mică.

d) valoarea principalului datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² este redusă și/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în limita necesară pentru a atinge obiectivele rezoluției stabilite la art. 177-179 sau în limita valorii acestor datorii, oricare dintre aceste limite este mai mică.

Articolul 369

Atunci când valoarea principalului unui instrument de capital relevant sau a unei datorii eligibile prevăzută la art. 358² este redusă:

a) reducerea valorii principalului este permanentă, cu respectarea oricărei majorări în conformitate cu mecanismul prevăzut la art. 313 ;

b) față de titularul instrumentului de capital relevant sau de datorie eligibilă prevăzută la art. 358² nu subzistă nicio datorie în limita sau în legătură cu valoarea cu care instrumentul a fost redus, cu excepția oricăror datorii care au fost calculate și acumulate, fără a fi ajunse la scadență, și a oricăror despăgubiri, ce pot apărea ca urmare a contestării în instanță a legalității exercitării competenței de reducere a valorii;

c) nicio despăgubire nu este plătită deținătorilor de instrumente de capital relevante sau de datorii eligibile prevăzute la art. 358² , în afara celor prevăzute la art. 370 .

Articolul 370

Pentru a efectua, în temeiul art. 368 lit. b)-d) , o conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile prevăzute la art. 358² , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) să emită instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru deținătorii instrumentelor de capital relevante și ai unor astfel de datorii eligibile. Instrumentele de capital relevante și datoriile eligibile anterior prevăzute pot fi convertite numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) respectivele instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt emise de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ori de către o întreprindere-mamă a respectivei instituții de credit sau a respectivei entități, cu acordul Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ori, după caz, a întreprinderii-mamă;

b) respectivele instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt emise anterior oricărei emisiuni de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate efectuate de către instituția de credit sau entitatea respectivă, prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în vederea unui aport de capital din partea statului sau a unei entități guvernamentale;

c) respectivele instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt atribuite și transferate fără întârziere, după exercitarea competenței de conversie;

d) rata de conversie care determină numărul de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care sunt emise pentru fiecare instrument de capital relevant sau datorie eligibilă prevăzută la art. 358² respectă principiile prevăzute la art. 329 și toate ghidurile în materie elaborate de Autoritatea bancară europeană.

Articolul 371

În scopul furnizării de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 370 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) și d) să aibă în permanență o autorizație prealabilă necesară emiterii numărului relevant de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Articolul 372

În cazul în care o instituție de credit îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să aplice instituției de credit un instrument de rezoluție, înainte de aplicarea respectivului instrument, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să se conformeze cerințelor prevăzute la art. 360 .

Secțiunea a 2-a — Autoritatea responsabilă cu determinarea

Articolul 373

În cazul în care instrumentele de capital relevante sunt luate în calcul în scopul îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii la nivel individual, în conformitate cu prevederile art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, este autoritatea responsabilă cu determinările prevăzute la art. 360 , pentru instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , autorizate în România, în conformitate cu prevederile cap. II și III din titlul I al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 373¹

În cazul în care instrumentele de capital relevante sau datoriile eligibile prevăzute la art. 358² sunt luate în calcul în scopul îndeplinirii cerinței prevăzute la art. 295²⁷ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, este autoritatea responsabilă cu determinările prevăzute la art. 360 , pentru instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , autorizate în România, în conformitate cu prevederile capitolelor II și III din titlul I al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 374

În cazul în care instrumentele de capital relevante sunt emise de o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , reprezentând o filială, persoană juridică română, și sunt luate în calcul în vederea îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii la nivel individual și la nivel consolidat:

a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, este responsabilă cu determinarea prevăzută la art. 360 lit. b) ;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, este responsabilă cu efectuarea, împreună cu autoritatea responsabilă cu determinarea din statul membru în care se află supraveghetorul consolidant, a determinării comune, sub forma unei decizii comune, prevăzute la art. 360 lit. c) și d) .

Secțiunea a 3-a — Aplicarea la nivel consolidat a procesului de determinare

Articolul 375

Înainte de a realiza una dintre determinările prevăzute la art. 360 lit. b)-e) sau de a constata situația de la art. 360 lit. f) în legătură cu o filială, persoană juridică română, care emite instrumente de capital relevante sau datorii eligibile prevăzute la art. 358² , luate în calcul în vederea îndeplinirii, la nivel individual, a cerinței prevăzute la art. 295²⁷-295³¹ , sau instrumente de capital relevante luate în calcul în vederea îndeplinirii cerințelor de fonduri proprii la nivel individual sau la nivel consolidat, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, respectă următoarele cerințe:

a) în cazul în care intenționează să realizeze una dintre determinările prevăzute la art. 360 lit. b)-e) sau f) , după consultarea autorității de rezoluție a filialei, precum și a entității de rezoluție în cauză, notifică, în interval de 24 de ore de la consultarea respectivă:

(i) supraveghetorul consolidant, dacă acesta este diferit de Banca Națională a României, precum și autoritatea responsabilă cu determinarea din statul membru în care se află supraveghetorul consolidant, dacă aceasta este diferită de respectivul supraveghetor consolidant;

(ii) autoritățile de rezoluție ale altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat direct sau indirect datorii prevăzute la art. 295²⁸ de la entitatea care face obiectul prevederilor art. 295²⁷ ;

b) în cazul în care intenționează să realizeze una dintre determinările prevăzute la art. 360 lit. c) și d) , notifică fără întârziere autoritățile competente responsabile cu supravegherea fiecărei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) din Directiva 2014/59/UE din alte state membre, care a emis instrumentele de capital relevante în raport cu care ar trebui exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie, în cazul în care respectiva determinare ar fi realizată, precum și, dacă aceste autorități sunt diferite, autoritățile responsabile cu determinarea din respectivele state, inclusiv cea din statul membru în care se află supraveghetorul consolidant.

Articolul 376

Atunci când se realizează o determinare prevăzută la art. 360 lit. c) , d) , e) sau f) în cazul unei instituții de credit sau al unui grup cu activitate transfrontalieră, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, ține seama de impactul potențial al rezoluției în toate statele membre în care își desfășoară activitatea instituția de credit sau grupul.

Articolul 377

Notificarea transmisă de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, în conformitate cu prevederile art. 375 trebuie însoțită de o explicație a motivelor pentru care aceasta are în vedere realizarea determinării în cauză.

Articolul 378

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, efectuează o notificare în conformitate cu prevederile art. 375 , după consultarea cu autoritățile notificate potrivit prevederilor art. 375 lit. a) pct. (i) sau lit. b) , trebuie să examineze următoarele aspecte:

a) existența unei eventuale măsuri alternative, care ar putea fi aplicată în locul exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 360 ;

b) în cazul în care o astfel de măsură alternativă există, cât de fezabilă ar fi aplicarea sa;

c) în cazul în care aplicarea unei astfel de măsuri alternative ar fi fezabilă, care sunt perspectivele reale ca această măsură să adreseze, în opinia sa, într-un interval de timp corespunzător, acele circumstanțe care altminteri ar necesita efectuarea uneia dintre determinările prevăzute la art. 360 .

Articolul 379

În sensul art. 378 , prin măsuri alternative se înțelege măsurile de intervenție timpurie prevăzute la art. 149-151 , măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau un transfer de fonduri ori de capital de la întreprinderea-mamă.

Articolul 380

În cazul în care, în conformitate cu prevederile art. 378 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, după consultarea autorităților notificate, estimează că una sau mai multe măsuri alternative sunt disponibile, că aplicarea lor este fezabilă și că ele ar permite obținerea rezultatului prevăzut la art. 378 lit. c) , aceasta trebuie să asigure aplicarea acestor măsuri.

Articolul 381

În cazul în care, în situația prevăzută la art. 375 lit. a) și în conformitate cu prevederile art. 378 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, după consultarea autorităților notificate, estimează că nu există măsuri alternative care ar permite obținerea rezultatului prevăzut la art. 378 lit. c) , aceasta decide în ce măsură este oportună realizarea unei determinări prevăzute la art. 360 , pe care o va avea în vedere.

Articolul 382

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, decide să realizeze o determinare în temeiul art. 360 lit. c) și d) , aceasta trimite imediat o notificare autorităților responsabile cu determinarea din statele membre în care sunt situate filialele afectate, iar determinarea ia forma unei decizii comune în conformitate cu prevederile art. 506 și 507 . În absența unei decizii comune, nu poate fi realizată nicio determinare în temeiul art. 360 lit. c) și d) .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție pentru filialele afectate, persoane juridice române, pune în aplicare cu promptitudine decizia de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital, adoptată cu respectarea prevederilor art. 375-382 sau în mod similar celor prevăzute de respectivele articole, ținând cont în mod corespunzător de caracterul urgent al situației.

Capitolul VII — Competențe de rezoluție
Secțiunea 1 — Competențe generale

Articolul 383

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică instrumentele de rezoluție instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) și d) , care îndeplinesc condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție. În acest sens, Banca Națională a României are următoarele competențe de rezoluție, pe care le poate exercita în mod individual sau în orice combinație:

a) de a solicita oricărei persoane de a prezenta orice fel de informație necesară pentru luarea unei decizii privind adoptarea unei acțiuni de rezoluție și pentru pregătirea respectivei măsuri, inclusiv actualizări și completări ale informațiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluție, precum și informații care să fie furnizate prin intermediul inspecțiilor la fața locului efectuate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;

b) de a prelua controlul asupra unei instituții supuse rezoluției și, în consecință, de a exercita toate drepturile și competențele conferite acționarilor, altor proprietari și organului de conducere al instituției supuse rezoluției;

c) de a transfera acțiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției;

d) de a transfera către o altă entitate, cu acordul acesteia, drepturile, activele sau obligațiile instituției supuse rezoluției;

e) de a reduce, chiar și în totalitate, valoarea principalului sau suma rămasă de plată aferentă datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituții supuse rezoluției;

f) de a converti datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ale instituției supuse rezoluției în acțiuni comune sau în alte instrumente de proprietate ale instituției respective sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , ale instituției-mamă sau ale unei instituții-punte către care sunt transferate activele, drepturile sau obligațiile instituției respective sau ale entității respective;

g) de a anula instrumentele de datorie emise de o instituție supusă rezoluției, cu excepția obligațiilor garantate prevăzute la art. 286 ;

h) de a reduce, chiar și în totalitate, valoarea nominală a acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate ale unei instituții supuse rezoluției și de a anula astfel de acțiuni sau alte instrumente de proprietate;

i) de a solicita unei instituții supuse rezoluției sau unei instituții-mamă relevante de a emite noi acțiuni, alte instrumente de proprietate sau alte instrumente de capital, inclusiv a unor acțiuni preferențiale și a unor instrumente contingente de capital convertibile;

j) de a modifica sau ajusta scadența instrumentelor de datorie și a altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne emise de o instituție supusă rezoluției sau de a modifica valoarea dobânzilor de plătit aferente instrumentelor respective și altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne sau data la care dobânda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăților, cu excepția obligațiilor garantate care fac obiectul prevederilor art. 286 ;

k) de a lichida și înceta contractele financiare sau contractele aferente instrumentelor financiare derivate în scopul aplicării prevederilor art. 325-328 ;

l) de a înlocui organul de conducere și conducerea superioară ale unei instituții supuse rezoluției.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție adresează o solicitare către structura care exercită funcția de supraveghere de a evalua achizitorul unei participații calificate în timp util, prin derogare de la termenele stabilite la art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 384

(1) În procesul de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este supusă niciuneia dintre următoarele cerințe, care în mod obișnuit s-ar aplica în virtutea legii, a unui contract ori în alt mod:

a) cerințelor referitoare la obținerea aprobării sau acordului oricărei persoane publice sau private, inclusiv al acționarilor sau al creditorilor instituției supuse rezoluției, fără a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (2) ;

b) fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la art. 437-440 și art. 443-447 sau oricăror altor cerințe de notificare potrivit cadrului UE privind ajutorul de stat, cerințelor procedurale de a notifica o persoană anume, anterior exercitării competenței relevante, inclusiv cerinței de a publica orice notificare sau prospect sau de a depune ori de a înregistra orice document la oricare altă autoritate.

(2) În sensul alin. (1) , în special exercitarea competențelor prevăzute la art. 383 nu este supusă niciunei restricții cu privire la transferul de instrumente financiare, drepturi, active sau obligații și niciunei cerințe privind obținerea unui acord pentru realizarea unui astfel de transfer, care, altfel, ar fi aplicabile.

(3) Orice transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate, instrumente financiare, drepturi, active sau obligații, inclusiv cu privire la orice garanții sau accesorii ale acestora, se realizează prin efectul deciziei Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și, după caz, al oricărui act subsecvent de punere în aplicare a acesteia, iar orice formalitate de înregistrare într-un registru imobiliar, registru comercial ori alt registru public se realizează în baza acestei decizii și, după caz, a oricărui act subsecvent de punere în aplicare, fără a fi necesară forma autentică a înscrisului.

Secțiunea a 2-a — Competențe auxiliare

Articolul 385

(1) În exercitarea competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de:

a) a dispune, fără a aduce atingere prevederilor art. 432 , că transferul se efectuează liber de orice obligație sau degrevat de orice sarcină asupra instrumentelor financiare, drepturilor, activelor sau obligațiilor transferate; în acest sens, orice drept de despăgubire prevăzut de prezenta lege nu se consideră a fi obligație sau grevare cu sarcini, prezenta dispoziție fiind opozabilă inclusiv registrelor publice, precum cele administrate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Depozitarul Central sau Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și de autoritățile fiscale;

b) a revoca drepturile de a achiziționa alte acțiuni sau alte instrumente de proprietate la instituția supusă rezoluției;

c) a adresa o solicitare Autorității de Supraveghere Financiară sau autorității relevante dintr-un alt stat membru de a întrerupe sau de a suspenda admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată sau cotarea oficială a instrumentelor financiare potrivit prevederilor legislației privind piața de capital;

d) a lua măsuri astfel încât destinatarul să fie tratat în același mod în care este tratată instituția supusă rezoluției în legătură cu orice drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției ori acțiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, fără a aduce atingere prevederilor art. 223-235 și art. 239-250 , în legătură cu eventuale drepturi sau obligații referitoare la participarea la infrastructura pieței;

e) a solicita instituției supuse rezoluției sau destinatarului să furnizeze celeilalte părți informații și asistență; și

f) a elimina sau modifica clauzele unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de a substitui instituția supusă rezoluției cu un destinatar, în calitate de parte contractantă.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, întreprinde acțiunile prevăzute la alin. (1) în situația în care consideră că acestea sunt adecvate pentru asigurarea unei acțiuni de rezoluție eficace sau pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale rezoluției.

Articolul 386

(1) În exercitarea unei competențe de rezoluție, Banca Națională a României are competența de a pune în practică mecanisme necesare asigurării continuității activității, în vederea asigurării eficacității acțiunii de rezoluție și, atunci când este necesar, a capacității destinatarului de a putea desfășura activitatea care i-a fost transferată.

(2) Mecanismele de asigurare a continuității activității prevăzute la alin. (1) includ, în special:

a) asigurarea continuității contractelor încheiate de instituția supusă rezoluției, astfel încât destinatarul să își asume drepturile și obligațiile instituției supuse rezoluției referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau obligație transferate și să se substituie instituției supuse rezoluției, în mod explicit sau implicit, în toate documentele contractuale relevante;

b) substituirea instituției supuse rezoluției cu destinatarul, în cadrul oricărei proceduri judiciare referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau obligație transferate.

Articolul 387

Prevederile art. 385 alin. (1) lit. d) și art. 386 alin. (2) lit. b) nu aduc atingere următoarelor drepturi:

a) dreptului angajaților instituției supuse rezoluției de încetare a contractelor de muncă;

b) cu respectarea prevederilor art. 406-419 , niciunui drept al unei părți la un contract de a-și exercita drepturile contractuale, inclusiv dreptul de încetare, atunci când clauzele contractuale o permit, în virtutea unui act sau a unei omisiuni, fie a instituției supuse rezoluției, anterior transferului în cauză, fie a destinatarului, ulterior respectivului transfer.

Secțiunea a 3-a — Alte competențe

Articolul 388

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune unei instituții supuse rezoluției sau oricăreia dintre entitățile din grupul instituției respective furnizarea oricăror servicii sau facilități necesare pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităților care i-au fost transferate.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile inclusiv în situația în care respectiva instituție supusă rezoluției sau entitatea din grup în cauză a intrat într-o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a dispune executarea de către entitățile din grup, stabilite în România, a obligațiilor impuse, similar celor prevăzute la alin. (1) , de autoritățile de rezoluție din alte state membre.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică, în mod corespunzător, și în situația în care față de entitatea din grup stabilită în România s-a deschis o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.

Articolul 389

Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 se limitează la servicii și facilități operaționale și nu includ niciun fel de sprijin financiar.

Articolul 390

Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 trebuie să fie furnizate:

a) în conformitate cu termenii contractuali deja agreați, inclusiv din punctul de vedere al duratei contractului, în situația în care respectivele servicii și facilități au fost furnizate instituției supuse rezoluției potrivit unui contract încheiat în perioada imediat anterioară aplicării acțiunii de rezoluție;

b) în condiții rezonabile, în situația în care nu există un contract sau contractul a expirat.

Articolul 391

(1) În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, include fie active situate în România, fie drepturi sau obligații guvernate de legea română, transferul produce efecte și în România sau în conformitate cu legea română.

(2) În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, include fie active situate în alt stat membru, fie drepturi sau obligații guvernate de legea respectivului stat membru, transferul produce efecte și în acel stat membru sau în conformitate cu legea acelui stat membru.

Articolul 392

Autoritățile naționale din România acordă asistența necesară în mod rezonabil autorităților de rezoluție din alte state membre care au efectuat sau intenționează să efectueze transferul pentru a se asigura că acțiunile sau alte instrumente de proprietate sau activele, drepturile sau obligațiile sunt transferate destinatarului în conformitate cu orice cerințe aplicabile ale legislației naționale.

Articolul 393

Acționarii, creditorii și părțile terțe afectate de transferul acțiunilor, altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1) nu au dreptul de a împiedica, de a contesta sau de a anula transferul acestora în temeiul niciunei dispoziții ale legii române, când aceasta este legea aplicabilă activelor situate în România, acțiunilor, altor instrumente de proprietate, drepturilor sau obligațiilor.

Articolul 394

În situația în care autoritatea de rezoluție din alt stat membru exercită, în legătură cu o instituție supusă rezoluției din acel stat membru, competența de reducere a valorii sau de conversie, inclusiv în privința unor instrumente de capital potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 59 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, iar datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne sau instrumentele de capital relevante ale instituției respective includ instrumente sau datorii guvernate de legea română ori datorii față de creditori situați în România, reducerea valorii principalului acelor datorii sau instrumente ori conversia datoriilor sau instrumentelor produce efecte pe teritoriul României sau, după caz, față de creditorii situați în România, în conformitate cu decizia autorității de rezoluție din acel stat membru.

Articolul 395

Creditorii afectați de exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie prevăzute la art. 394 nu au dreptul de a contesta reducerea valorii sau, după caz, conversia principalului instrumentului sau a datoriei în temeiul niciunei dispoziții a legislației naționale aplicabile.

Articolul 396

Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, următoarele aspecte sunt guvernate de legea acelui stat membru:

a) dreptul acționarilor, creditorilor și al părților terțe de a contesta în instanță, potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 85 din Directiva 2014/59/UE, transferul acțiunilor, altor instrumente de proprietate sau activelor, drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1) ;

b) dreptul creditorilor de a contesta în instanță, potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 85 din Directiva 2014/59/UE, reducerea valorii principalului sau conversia unui instrument ori a unei obligații prevăzute la art. 394 ;

c) mecanismele de siguranță referitoare la transferurile parțiale ale activelor, drepturilor sau obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1) .

Articolul 397

Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de Banca Națională a României, aspectele prevăzute la art. 396 sunt guvernate de legea română, fiind aplicabile prevederile art. 453-455 și ale art. 423-436 .

Articolul 398

În situația în care o acțiune de rezoluție implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-un stat terț sau cu privire la acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau obligații guvernate de legea unui stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita ca:

a) administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituției supuse rezoluției și destinatarul să fie obligați să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte;

b) administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituției supuse rezoluției să aibă obligația de a deține acțiunile, alte instrumente de proprietate, activele sau drepturile sau de a achita datoriile în numele destinatarului, până la momentul la care transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte;

c) cheltuielile rezonabile ale destinatarului, efectuate în mod justificat, asociate aplicării oricărei măsuri necesare în conformitate cu prevederile lit. a) și b) , să fie acoperite prin oricare dintre metodele prevăzute la art. 220 .

Articolul 399

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator, lichidator sau orice altă persoană în conformitate cu prevederile art. 398 lit. a) , este foarte puțin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să își producă efectele în raport cu anumite active localizate într-un stat terț sau cu anumite acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi ori obligații care sunt supuse legii unui stat terț, Banca Națională a României nu continuă efectuarea transferului, reducerii valorii, conversiei sau măsurii respective.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , în cazul în care a fost ordonat transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă, ordinul în cauză este nul în privința activelor, acțiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau obligațiilor din statele terțe respective.

Articolul 400

(1) O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor, luată în cazul unei entități în conformitate cu prezenta lege, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu trebuie considerată în sine, în baza unui contract încheiat de entitatea în cauză, drept cauză care determină executarea garanției în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004 , cu modificările și completările ulterioare, ori drept procedură de insolvență în sensul art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare.

(2) O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor nu trebuie considerată în sine a fi o cauză care determină executarea garanției sau procedură de insolvență în cadrul unui contract încheiat de:

a) o filială, persoană juridică română, ale cărei obligații contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de întreprinderea-mamă sau de oricare altă entitate din grup; sau

b) orice entitate din grup care include clauze de tip "cross-default".

Articolul 401

În cazul în care procedurile de rezoluție din state terțe sunt recunoscute în conformitate cu prevederile art. 513-518 sau în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide astfel, aceste proceduri constituie o măsură de gestionare a crizelor în sensul art. 400-405 .

Articolul 402

Cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizelor, o suspendare a obligațiilor în conformitate cu prevederile art. 186¹-186¹⁰ sau o măsură de gestionare a crizelor, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu conferă în sine niciunei persoane posibilitatea:

a) de a exercita vreun drept de încetare, de suspendare, de modificare, de compensare sau de compensare reciprocă, inclusiv legat de contracte încheiate de către o filială, persoană juridică română, ale cărei obligații contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de o entitate din grup sau încheiate de către orice entitate din grup care includ clauze de tip "cross-default";

b) de a intra în posesia oricăror elemente de patrimoniu ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau ale oricărei entități din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default", de a-și exercita controlul asupra acestora sau de a executa vreo garanție în ceea ce le privește;

c) de a aduce atingere drepturilor contractuale ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau ale oricărei entități din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default".

Articolul 403

Prevederile art. 400-402 și ale art. 404 nu aduc atingere dreptului unei persoane de a întreprinde una dintre acțiunile prevăzute la art. 402 , atunci când acest drept se naște în urma unui eveniment, altul decât măsura de prevenire a crizelor, măsura de gestionare a crizelor sau producerea vreunui eveniment legat direct de aplicarea unei astfel de măsuri.

Articolul 404

Suspendarea sau limitarea ca urmare a exercitării competențelor prevăzute la art. 186¹-186¹⁰ , art. 406-409¹ sau art. 410-412 nu constituie nerespectare a unei obligații contractuale în sensul art. 400 , 402 și 413 .

Articolul 405

Dispozițiile art. 400-404 sunt considerate norme de aplicare imediată în sensul art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I).

Articolul 406

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune suspendarea oricărei obligații de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care instituția supusă rezoluției este parte, inclusiv a celor decurgând din creanțe accesorii ori sancțiuni aferente acestor contracte, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446 , până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) În cazul în care o obligație de plată sau de livrare devine scadentă pe perioada suspendării, respectiva obligație devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.

Articolul 407

În situația în care obligațiile de plată sau de livrare ale instituției supuse rezoluției sunt suspendate potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) , obligațiile de plată sau de livrare ale contrapărților instituției respective în conformitate cu același contract se suspendă în același interval de timp.

Articolul 408

Nicio decizie de suspendare luată potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) nu se aplică obligațiilor de plată și de livrare datorate următoarelor:

a) sistemelor și operatorilor de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

b) contrapărților centrale (CPC) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CPC) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv;

c) băncilor centrale.

Articolul 409

În aplicarea prevederilor art. 406-408 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să aibă în vedere impactul exercitării respectivei competențe asupra bunei funcționări a piețelor financiare.

Articolul 409¹

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește sfera de aplicare a competenței prevăzute la art. 406-409 în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă este adecvată cuprinderea în sfera de aplicare a competenței de suspendare și a depozitelor eligibile, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 , în special a depozitelor acoperite deținute de persoane fizice, de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele acoperite, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015 .

(4) În cazul exercitării competenței de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele eligibile, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.

(5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de la caz la caz, în funcție de situația specifică a instituției de credit supusă rezoluției și de condițiile economice și financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv.

Articolul 410

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune creditorilor garantați restricții în ceea ce privește executarea garanțiilor reale deținute în legătură cu activele unei instituții supuse rezoluției, începând de la data publicării avizului de restricționare în conformitate cu prevederile art. 446 până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu impune măsura indicată la alin. (1) în cazul oricăreia dintre următoarele:

a) garanțiilor reale deținute de sisteme sau operatori de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;

b) contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CCP) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

c) băncilor centrale, în legătură cu activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de alt tip de garanție reală de către instituția supusă rezoluției.

Articolul 411

În situațiile prevăzute la art. 435 și 436 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că toate restricțiile impuse în conformitate cu prevederile art. 410 alin. (1) sunt aplicate în mod consecvent tuturor entităților din grup care fac obiectul unei acțiuni de rezoluție.

Articolul 412

În aplicarea prevederilor art. 410 și 411 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcționări a piețelor financiare.

Articolul 413

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți la un contract cu o instituție supusă rezoluției, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446 , până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare, cu condiția ca obligațiile de plată și de livrare, precum și furnizarea de garanții reale să fie îndeplinite în continuare.

Articolul 414

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți care are un contract cu o filială, persoană juridică română, a unei instituții supuse rezoluției, atunci când:

a) obligațiile contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de instituția supusă rezoluției;

b) drepturile contractuale de încetare se întemeiază exclusiv pe procedurile de insolvență sau pe starea financiară a instituției supuse rezoluției; și

c) în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a exercitat sau poate exercita competența de transfer în cazul instituției supuse rezoluției:

(i) fie toate activele și datoriile filialei, care fac obiectul contractului, au fost sau pot fi transferate destinatarului și însușite de acesta;

(ii) fie Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, furnizează, prin orice alt mijloc, o protecție adecvată pentru respectivele obligații;

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) își produce efectele începând cu data publicării notificării de suspendare, în temeiul art. 446 , până la ora 24,00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită filiala instituției supuse rezoluției.

Articolul 415

Nicio suspendare impusă în conformitate cu prevederile art. 413 sau 414 nu se aplică următoarelor:

a) sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;

b) contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

c) băncilor centrale.

Articolul 416

O parte contractuală poate exercita dreptul de încetare în baza unui contract înainte de terminarea perioadei prevăzute la art. 413 sau 414, dacă partea în cauză primește o notificare din partea Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de aducere la cunoștință a faptului că drepturile și obligațiile care fac obiectul contractului nu sunt:

a) transferate unei alte entități; sau

b) supuse reducerii valorii sau conversiei ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) .

Articolul 417

În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune suspendarea drepturilor de încetare potrivit prevederilor art. 413 sau 414 și nu a fost dată nicio notificare în conformitate cu prevederile art. 416 , respectivele drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 400-405 , după cum urmează:

a) dacă drepturile și obligațiile contractuale au fost transferate unei alte entități, o contraparte poate exercita drepturile de încetare în conformitate cu clauzele contractului numai în cazul continuării sau producerii ulterioare de către entitatea destinatară a unui eveniment determinat care dă dreptul la încetare potrivit contractului;

b) dacă instituția supusă rezoluției își păstrează drepturile și obligațiile contractuale, iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a aplicat instituției respective instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) , o contraparte poate exercita dreptul de încetare, în conformitate cu clauzele respectivului contract la expirarea suspendării prevăzute la art. 413 .

Articolul 418

În exercitarea competențelor prevăzute la art. 413-417 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcționări a piețelor financiare.

Articolul 419

(1) Banca Națională a României poate solicita unei instituții de credit sau unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare, fie în calitate de autoritate competentă, fie în calitate de autoritate de rezoluție.

(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluție, registrele centrale de tranzacții pun la dispoziția acesteia informațiile necesare pentru a-i permite îndeplinirea responsabilităților și mandatelor în conformitate cu prevederile art. 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare.

Articolul 419¹

Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să includă în orice contract financiar la care sunt parte și care este reglementat de legislația unui stat terț clauze prin care părțile prevăd că respectivul contract financiar poate face obiectul exercitării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a competențelor de suspendare sau de limitare a unor drepturi și obligații, în conformitate cu prevederile art. 186¹-186¹⁰ , art. 406-409¹ , art. 410-412 și art. 413-419 , și prin care recunosc că au obligația de a respecta cerințele prevăzute la art. 400-405 .

Articolul 419²

(1) Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, trebuie să se asigure că filialele lor din state terțe prevăd, în contractele financiare prevăzute la art. 419¹ , clauze care să excludă posibilitatea ca exercitarea competenței Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a suspenda sau a limita drepturile și obligațiile întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 419¹ , să constituie un motiv întemeiat pentru încetarea anticipată, suspendarea, modificarea, exercitarea drepturilor de a stinge sau de a compensa drepturi sau obligații sau de a executa garanțiile reale, în cazul respectivelor contracte.

(2) În sensul alin. (1) , cerința se aplică în ceea ce privește filialele din state terțe care sunt:

a) instituții de credit;

b) firme de investiții (sau care ar fi firme de investiții dacă ar avea sediul central în România); sau

c) instituții financiare.

Articolul 419³

Prevederile art. 419¹ se aplică oricărui contract financiar care:

a) creează o nouă obligație sau modifică în mod semnificativ o obligație existentă după intrarea în vigoare a prevederilor art. 419¹-419⁴ ;

b) prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de încetare sau drepturi de executare a garanțiilor reale cărora li sar aplica prevederile art. 186¹-186¹⁰ , art. 400-405 , art. 406-409¹ , art. 410-412 sau art. 413-419 , în cazul în care contractul financiar ar fi reglementat de legislația unui stat membru.

Articolul 419⁴

În cazul în care o instituție de credit sau o entitate nu include clauza contractuală prevăzută la art. 419¹ , acest fapt nu aduce atingere exercitării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a competențelor prevăzute la art. 186¹-186¹⁰ , art. 400-405 , art. 406-409¹ , art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu respectivul contract financiar.

Articolul 420

(1) În procesul de aplicare a unei acțiuni de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este competentă să exercite controlul asupra instituției supuse rezoluției, în vederea:

a) asigurării funcționării și desfășurării tuturor activităților și serviciilor derulate de către instituția supusă rezoluției, dispunând de toate competențele acționarilor săi și ale organului său de conducere; și

b) gestionării și cedării activelor și patrimoniului instituției supuse rezoluției.

(2) Controlul prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat în mod direct de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau indirect de către o persoană sau un grup de persoane numite de către Banca Națională a României.

(3) Pe parcursul perioadei de rezoluție, drepturile de vot conferite de deținerea acțiunilor sau altor instrumente de proprietate ale instituției supuse rezoluției nu pot fi exercitate.

Articolul 421

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune aplicarea unei acțiuni de rezoluție prin hotărâre, fără a fi necesară exercitarea controlului asupra instituției supuse rezoluției.

Articolul 422

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide de la caz la caz asupra oportunității aplicării unei acțiuni de rezoluție prin intermediul mijloacelor specificate la art. 420 sau 421 , luând în considerare obiectivele rezoluției și principiile generale care o reglementează, circumstanțele specifice instituției supuse rezoluției și necesitatea de a facilita rezoluția eficace a grupurilor transfrontaliere.

Capitolul VIII — Mecanisme de siguranță

Articolul 423

În situația aplicării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a unuia sau mai multor instrumente de rezoluție și, în special, pentru aplicarea prevederilor art. 427 , aceasta are în vedere următoarele:

a) în cazul în care au fost transferate numai anumite părți din drepturile, activele și obligațiile instituției supuse rezoluției, acționarii și creditorii ale căror creanțe nu au fost transferate primesc ca despăgubire pentru creanțele lor cel puțin o sumă egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 , cu excepția cazului în care se aplică prevederile lit. b) ;

b) în cazul în care aplică instrumentul de recapitalizare internă, acționarii și creditorii ale căror creanțe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență imediat la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 .

Articolul 424

(1) În vederea evaluării tratamentului de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care instituția supusă rezoluției ar fi urmat o procedură de insolvență, pentru scopurile prevederilor art. 423 , dar fără a se limita la acestea, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, cât mai curând posibil, după ce acțiunea sau acțiunile de rezoluție au fost aplicate.

(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie diferită față de evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 201-213 .

Articolul 425

Evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie să stabilească:

a) tratamentul pe care acționarii și creditorii sau schemele relevante de garantare a depozitelor l-ar fi primit în cazul în care instituția supusă rezoluției, în legătură cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedură de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 ;

b) tratamentul efectiv de care au beneficiat acționarii și creditorii, în cadrul rezoluției instituției supuse rezoluției; și

c) existența unei eventuale diferențe între tratamentul prevăzut la lit. a) și cel prevăzut la lit. b) .

Articolul 426

Pe lângă aspectele prevăzute la art. 425 , evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie:

a) să ia în considerare ipoteza conform căreia instituția supusă rezoluției, în raport cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 ;

b) să ia în considerare ipoteza conform căreia acțiunea sau acțiunile de rezoluție nu ar fi fost luate;

c) să nu ia în considerare acordarea de sprijin financiar public extraordinar instituției supuse rezoluției.

Articolul 427

În situația în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 424-426 stabilește că, în contextul rezoluției, oricare dintre acționarii sau creditorii prevăzuți la art. 423 sau schema de garantare a depozitelor utilizată în conformitate cu prevederile art. 565 au acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, atunci aceștia au dreptul la plata diferenței din fondul de rezoluție bancară.

Articolul 428

Protecția prevăzută la art. 429 alin. (1) se aplică în cazurile în care:

a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluție, de la o instituție-punte sau vehicul de administrare a activelor către o altă persoană;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. f) .

Articolul 429

(1) În cadrul rezoluției, următoarele contracte și contrapărțile la aceste contracte beneficiază de protecție adecvată, potrivit prevederilor art. 430-436 , cu aplicarea limitărilor prevăzute în cadrul art. 400-419 :

a) contracte de garanție reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanție, de un drept real sau potențial în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă acest drept este garantat prin active sau prin drepturi specifice ori printr-o garanție constituită asupra unei universalități de bunuri (floating charge) sau printr-un acord similar;

b) contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, prin intermediul cărora garanțiile reale care colateralizează sau acoperă executarea anumitor obligații specifice sunt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor, efectuat de furnizorul garanției reale către beneficiarul garanției reale, cu condiția ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligații specifice sunt executate;

c) acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanțe sau obligații datorate între instituția supusă rezoluției și o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce;

d) acorduri de compensare;

e) obligațiuni garantate;

f) mecanisme de finanțare structurate, inclusiv securitizările și instrumentele utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului-suport și care, în temeiul legislației interne în materie, sunt garantate într-un mod asemănător cu obligațiunile garantate, care implică acordarea de garanții mobiliare și deținerea acestora de către una dintre părțile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.

(2) Cerința prevăzută la alin. (1) se aplică indiferent de numărul părților implicate în respectivele acorduri și de posibilitatea ca aceste acorduri:

a) să fie create prin contract, fiducie sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii;

b) să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parțial de legea altui stat membru sau a altui stat terț.

Articolul 430

(1) Contractele de garanție financiară cu transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă și acordurile de compensare beneficiază de protecție adecvată pentru a împiedica transferul unor părți, dar nu a totalității drepturilor și obligațiilor care fac obiectul unui astfel de contract sau acord, între instituția supusă rezoluției și o altă persoană, precum și modificarea sau încetarea acestor drepturi și obligații protejate prin intermediul unor astfel de contracte sau acorduri, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , drepturile și obligațiile sunt considerate ca fiind protejate prin intermediul unui astfel de contract sau acord în cazul în care părțile au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi și obligații.

Articolul 431

Prin excepție de la prevederile art. 430 , atunci când este necesară asigurarea disponibilității depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate:

a) să transfere depozitele acoperite care fac parte din acordurile prevăzute la art. 430 fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din aceleași acorduri; și

b) să transfere, să modifice, să rezilieze sau să lichideze acele active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.

Articolul 432

(1) Obligațiile garantate printr-un contract de garanție reală beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica:

a) transferul activelor cu care este garantată obligația, cu excepția cazului în care obligația respectivă, precum și dreptul aferent acesteia sunt transferate;

b) transferul unei obligații garantate, cu excepția cazului în care este transferat și dreptul de a beneficia de garanția reală aferentă obligației;

c) transferul dreptului de a beneficia de garanția reală, cu excepția cazului în care obligația garantată pentru care este constituită garanția reală este de asemenea transferată; sau

d) modificarea sau încetarea unui contract de garanție reală, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau încetare are ca rezultat încetarea garantării obligației.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune:

a) transferul depozitelor acoperite care fac parte din contractele prevăzute la alin. (1) , fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din același contract; și

b) transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.

Articolul 433

Mecanismele de finanțare structurată, inclusiv mecanismele prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica:

a) transferul unor părți, dar nu a totalității activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , la care instituția supusă rezoluției este parte;

b) modificarea sau rezilierea ori lichidarea, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, a activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , la care instituția supusă rezoluției este parte.

Articolul 434

Prin excepție de la prevederile art. 433 , pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune:

a) transferul depozitelor acoperite care fac parte din mecanismele prevăzute la art. 433 , fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din cadrul aceluiași mecanism;

b) transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.

Articolul 435

Aplicarea unui instrument de rezoluție nu trebuie să afecteze sistemele reglementate de Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, și nici funcționarea acestora, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:

a) transferă doar o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate; sau

b) exercită competențele prevăzute la art. 385-387 de eliminare sau modificare a clauzelor unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de înlocuire a instituției supuse rezoluției cu un destinatar, ca parte contractantă.

Articolul 436

Niciun transfer, nicio eliminare sau modificare a clauzelor prevăzute la art. 435 nu trebuie să ducă la revocarea unui ordin de transfer, cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu poate să modifice sau să înlăture caracterul executoriu al ordinelor de transfer și al compensării așa cum este prevăzut la art. 3 și 5 din același act normativ și nu poate să împiedice utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilități de credit ori protecția garanțiilor suplimentare, în conformitate cu prevederile art. 4 , respectiv cu prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul IX — Obligații procedurale
Secțiunea 1 — Cerințe de notificare

Articolul 437

Organul de conducere al instituției de credit sau al unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) informează Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, în cazul în care consideră că instituția de credit sau entitatea respectivă intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în sensul art. 181 .

Articolul 438

Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere informează structura care exercită funcția de rezoluție în legătură cu orice notificare primită în temeiul art. 437 și cu orice măsură de prevenire a crizelor sau orice măsură prevăzută la art. 226 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, pe care o impune unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

Articolul 439

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, după caz, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) în ceea ce privește o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , comunică această constatare fără întârziere, după caz:

a) autorității de rezoluție a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

b) autorității competente a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

c) autorității competente din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;

d) autorității de rezoluție din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .

e) schemei de garantate a depozitelor la care este afiliată instituția de credit pentru a-i permite exercitarea funcțiilor acesteia;

f) Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, pentru a permite exercitarea funcțiilor acesteia;

g) autorității de rezoluție a grupului, dacă este cazul;

h) Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent;

i) supraveghetorului consolidant, dacă instituția supusă rezoluției face obiectul supravegherii pe bază consolidată;

j) Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorității naționale macroprudențiale desemnate din România.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere sau de rezoluție, după caz, transmite constatarea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.

Articolul 440

În cazul în care transmiterea informațiilor potrivit art. 439 alin. (1) lit. e) și f) nu garantează nivelul adecvat de confidențialitate, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, după caz, utilizează mijloace de comunicare alternative, care să permită îndeplinirea cerinței de comunicare prevăzute la art. 439 alin. (1) , asigurând totodată nivelul adecvat de confidențialitate.

Secțiunea a 2-a — Decizia și obligațiile procedurale ale autorității de rezoluție

Articolul 441

Banca Națională a României se asigură că, la primirea unei comunicări din partea structurii care exercită funcția de supraveghere, în conformitate cu prevederile art. 439 , structura care exercită funcția de rezoluție stabilește, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) și art. 183-187 , măsura în care sunt îndeplinite condițiile de la articolul respectiv în legătură cu instituția de credit sau cu entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) în cauză.

Articolul 442

Decizia privind aplicarea sau nu a acțiunilor de rezoluție în raport cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) conține următoarele informații:

a) motivele deciziei și modul de evaluare a îndeplinirii sau nu a condițiilor de declanșare a procedurii de rezoluție;

b) acțiunea pe care autoritatea de rezoluție a instituțiilor de credit intenționează să o întreprindă, inclusiv, dacă este cazul, decizia de a retrage autorizația, de a impune lichidarea, numirea unui administrator sau orice altă măsură prevăzută de procedura de insolvență.

Articolul 443

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituțiilor de credit, se conformează cerințelor prevăzute la art. 444-446 , în legătură cu orice acțiune de rezoluție, imediat ce acest lucru devine în mod rezonabil posibil.

Articolul 444

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică acțiunea de rezoluție instituției supuse rezoluției și, după caz:

a) autorității competente a instituției supuse rezoluției;

b) autorității competente din statul membru în care se află sucursala instituției supuse rezoluției;

c) schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția supusă rezoluției;

d) Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară;

e) autorității de rezoluție la nivel de grup, dacă este cazul;

f) Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent;

g) supraveghetorului consolidant, dacă este cazul;

h) autorității naționale macroprudențiale desemnate din România și Comitetului European pentru Risc Sistemic;

i) Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene, Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) și Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, și Autorității bancare europene;

j) în cazul în care instituția supusă rezoluției este o instituție definită în termenii art. 2 alin. (2) din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, operatorilor de sisteme din care face parte respectiva instituție.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție notifică acțiunea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.

Articolul 445

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite, împreună cu notificarea prevăzută la art. 444 , copii ale oricărei decizii prin intermediul căreia sunt exercitate competențele relevante și precizează data de la care acțiunile de rezoluție produc efecte.

Articolul 446

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, publică sau asigură publicarea deciziei privind aplicarea unei acțiuni de rezoluție, fie a unei informări care sumarizează efectele acțiunii de rezoluție, în special efectele asupra clienților de retail și, dacă este cazul, condițiile și perioada de suspendare sau limitare prevăzută la art. 406-419 , prin următoarele mijloace:

a) pe site-ul său oficial;

b) pe site-ul oficial al Autorității bancare europene;

c) pe site-ul oficial al instituției supuse rezoluției;

d) în cazurile în care acțiunile, alte instrumente de proprietate sau instrumentele de datorie ale instituției supuse rezoluției sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, mijloacele utilizate pentru publicarea informațiilor reglementate referitoare la instituția supusă rezoluției, în conformitate cu prevederile naționale și prevederile din legislația altor state membre care transpun art. 21 alin. (1) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE.

Articolul 447

În cazul în care acțiunile, instrumentele de proprietate sau instrumentele de datorie ale instituției de credit nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că documentele care atestă existența deciziei prevăzute la art. 446 sunt trimise acționarilor și creditorilor instituției supuse rezoluției înregistrați în registrele sau bazele de date ale instituției supuse rezoluției disponibile Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție.

Secțiunea a 3-a — Confidențialitate

Articolul 448

Următoarele persoane și autorități sunt supuse obligației de păstrare a secretului profesional în ceea ce privește informațiile gestionate potrivit prezentei legi:

a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, autoritate competentă și bancă centrală;

a¹) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea piețelor financiare și a întreprinderilor de asigurare;

b) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent;

c) administratorii speciali sau administratorii temporari desemnați în conformitate cu dispozițiile prezentei legi;

d) cumpărătorii potențiali, cei contactați de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, și cei ofertați de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, indiferent dacă acest contact sau această ofertare a avut loc sau nu în cadrul pregătirii în vederea utilizării instrumentului de vânzare a afacerii sau dacă ofertarea respectivă a condus sau nu la o achiziție;

e) auditorii, contabilii, consilierii juridici și profesionali, evaluatorii și alți experți angajați direct sau indirect de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau de autoritate competentă, de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, sau de cumpărătorii potențiali prevăzuți la lit. d) ;

f) organele care administrează schema de compensare a investitorilor;

g) Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitate de schemă de garantare a depozitelor și de administrator al mecanismului de finanțare a rezoluției;

h) alte autorități implicate în procesul de rezoluție;

i) instituția-punte sau vehiculul de administrare a activelor implicate;

j) orice altă persoană care furnizează sau a furnizat servicii direct sau indirect, permanent sau ocazional entităților prevăzute la lit. a)-i) ;

k) conducerea superioară, membrii organului de conducere și angajații entităților prevăzute la lit. a)-i) înaintea, în timpul și după numirea acestora.

Articolul 449

Pentru a asigura respectarea cerințelor referitoare la păstrarea confidențialității prevăzute la art. 448 și 450 , entitățile prevăzute la art. 448 lit. a) , a¹) , b) și f)-i) elaborează și aplică norme interne în acest sens, inclusiv norme pentru a asigura caracterul secret al informațiilor și furnizarea de informații între persoanele implicate direct în procesul de rezoluție.

Articolul 450

(1) Fără a aduce atingere caracterului general al cerințelor prevăzute la art. 448 , persoanelor prevăzute la articolul respectiv li se interzice dezvăluirea informațiilor confidențiale primite în exercițiul activităților lor profesionale sau de la Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, în legătură cu atribuțiile acestora potrivit prezentei legi, către orice persoană sau autoritate, cu următoarele excepții:

a) dezvăluirea se face în exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit acestei legi;

b) se furnizează informații sub formă generală sau în formă agregată, astfel încât instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să nu poată fi identificate;

c) există consimțământul expres și prealabil al autorității, al instituției sau al entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) care a furnizat informațiile respective.

(2) Persoanele prevăzute la art. 448 evaluează efectele pe care dezvăluirea informațiilor confidențiale le-ar putea avea asupra interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară și economică, precum și asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice și juridice și asupra scopului inspecțiilor, asupra anchetelor și misiunilor de audit.

(3) Procedura de evaluare a efectelor dezvăluirii informațiilor confidențiale cuprinde o evaluare specifică a efectelor oricărei dezvăluiri a conținutului și detaliilor planului de redresare și rezoluție prevăzute la art. 13-19 , art. 27-35 , art. 49-63 , art. 74 și 75 și a rezultatului evaluărilor realizate în conformitate cu art. 20-26 , art. 36-47 și art. 85-87 .

(4) Persoanele sau entitățile prevăzute la art. 448 fac obiectul răspunderii civile în cazul încălcării art. 448-452 .

Articolul 451

(1) Prevederile art. 448-452 nu împiedică:

a) angajații și experții entităților prevăzute la art. 448 lit. a)-h) să facă schimb de informații între ei în cadrul fiecărei entități în parte;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție și autoritate competentă, inclusiv angajații și experții acesteia, să facă schimb de informații între ei, precum și cu alte autorități de rezoluție sau autorități competente din Uniunea Europeană, cu ministere competente, cu bănci centrale, cu sisteme de garantare a depozitelor, cu schemele de compensare a investitorilor, cu autorități responsabile cu procedura de insolvență, cu autorități responsabile cu asigurarea stabilității sistemului financiar prin reglementări macroprudențiale, persoane care efectuează auditul statutar, cu Autoritatea bancară europeană sau, cu respectarea prevederilor art. 527-529 , cu autorități din țări terțe care îndeplinesc funcții echivalente cu cele ale Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau, cu condiția respectării stricte a cerințelor de confidențialitate, cu un potențial cumpărător, în scopul planificării sau al aplicării unei acțiuni de rezoluție.

(2) Fără a aduce atingere oricăror altor prevederi ale art. 448-452 , este permis schimbul de informații:

a) cu orice altă persoană, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea strictă a confidențialității, atunci când este necesar în vederea planificării sau aplicării unei acțiuni de rezoluție;

b) cu comisiile de anchetă ale Parlamentului României, Curtea de Conturi a României și cu alte entități din România cu atribuții de anchetare, în condiții corespunzătoare;

c) cu autoritățile naționale responsabile cu supravegherea sistemelor de plăți, autoritățile responsabile implicate în procedura de insolvență, autoritățile de supraveghere a altor entități din sectorul financiar, autoritățile responsabile cu supravegherea piețelor financiare și a întreprinderilor de asigurare, precum și cu personalul cu sarcini de verificare la fața locului care acționează în numele acestora, cu autoritățile care au responsabilitatea de a menține stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea regulilor macroprudențiale, autoritățile responsabile cu protejarea stabilității sistemului financiar, precum și persoanele responsabile cu realizarea auditului statutar.

Articolul 452

Dispozițiile art. 448-451 nu aduc atingere prevederilor legislației în materie penală privind divulgarea informațiilor în cadrul procedurii judiciare în dosare penale sau civile.

Capitolul X — Dreptul la contestare și excluderea altor măsuri

Articolul 453

Deciziile Băncii Naționale a României de luare a unei măsuri de prevenire a crizelor sau de exercitare a unei competențe din cele prevăzute de prezenta lege, alta decât cea referitoare la măsurile de gestionare a crizelor, pot fi contestate potrivit prevederilor art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 454

(1) Orice persoană afectată de o decizie a Băncii Naționale a României de luare a unei măsuri de gestionare a crizelor poate contesta decizia potrivit prevederilor art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul utilizării căilor de contestare în instanță, procedura judiciară se va desfășura cu celeritate. Instanțele, ca bază a propriei aprecieri, utilizează evaluările economice complexe ale situațiilor de fapt, realizate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.

Articolul 455

(1) Contestarea, potrivit art. 454 , a unei decizii a Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate de rezoluție, nu implică suspendarea de drept a efectelor deciziei contestate, care este executorie imediat.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , suspendarea efectelor deciziei Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este prezumată, până la proba contrară, a fi împotriva interesului public.

(3) Atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesul unor părți terțe care, acționând cu bună-credință, au cumpărat acțiuni ori alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligații ale unei instituții supuse rezoluției, în temeiul utilizării instrumentelor de rezoluție sau al exercitării competențelor de rezoluție de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în cazul anulării deciziei prevăzute la alin. (1) se mențin toate efectele produse în baza acesteia și a oricărui act sau oricărei operațiuni subsecvente de punere în aplicare a deciziei anulate. În acest caz, măsurile reparatorii ce pot fi dispuse în legătură cu o decizie sau măsură prejudiciabilă a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se limitează la acordarea de compensații de către aceasta pentru pierderile suferite de reclamant ca urmare a deciziei sau a măsurii respective, dacă aceste pierderi nu sunt acoperite din fondul de rezoluție bancară în conformitate cu prevederile art. 427 .

Articolul 456

Fără a aduce atingere restricțiilor privind executarea garanțiilor reale impuse în temeiul art. 410-412 , atunci când este necesar în vederea aplicării eficiente a instrumentelor și competențelor de rezoluție, Banca Națională a României poate solicita instanței să suspende, pentru o perioadă adecvată în raport cu obiectivul urmărit, orice acțiune sau procedură judiciară la care este sau devine parte o instituție de credit supuse rezoluției.