Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 240 ca urmare a apariției oricăreia dintre următoarele situații:
a) fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate;
b) instituția-punte nu mai respectă cerințele art. 240 ;
c) vânzarea în întregime sau aproape în întregime a activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte;
d) expirarea perioadei specificate la art. 255 sau, după caz, la art. 256 ;
e) activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.