(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerință aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluție, potrivit art. 295²⁶ , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, ia o decizie privind respectiva cerință, luând în considerare, în mod corespunzător:
a) evaluarea entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, efectuată, după caz, de către autoritățile de rezoluție implicate;
b) opinia autorității de rezoluție la nivel de grup, în cazul în care această autoritate este diferită de Banca Națională a României.
(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(6) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție.
(7) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup sau de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, nu poate aduce în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinței stabilite în cazul unei filiale a entității de rezoluție, dacă acesta îndeplinește condiții similare celor prevăzute la art. 295³⁷ alin. (6) .
(8) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinței aplicabile la nivel individual unei entități care nu este entitate de rezoluție și care face parte din grupul de rezoluție al entității de rezoluție anterior menționate sau dacă apreciază că opinia și rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător.