(1) Pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face parte dintr-o instituție de tip G-SII, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) cuprinde:
a) cerințele prevăzute la art. 92a și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
b) orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost determinată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3) .
(2) Pentru o entitate, persoană juridică română, care este filială semnificativă din Uniune, a unei instituții de tip G-SII din afara UE, cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) cuprinde:
a) cerințele prevăzute la art. 92b și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
b) orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3) , și care trebuie să fie îndeplinită folosind fonduri proprii și datorii care respectă condițiile prevăzute la art. 295²⁷-295³¹ și art. 465 .
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, în baza prevederilor alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) , doar:
a) în măsura în care cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) sau la alin. (2) lit. a) nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ ; și
b) în limita necesară asigurării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 295¹⁶-295²⁴ .
(4) În aplicarea prevederilor art. 295³⁴ , în cazul în care mai multe entități G-SII, aparținând aceleiași instituții de tip G-SII, sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, calculează cuantumul prevăzut la alin. (3) :
a) pentru fiecare entitate de rezoluție, persoană juridică română, cu luarea în considerare, după caz, a cuantumului aferent entităților din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană;
b) pentru întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, atunci când aceasta este persoană juridică română, ca și cum ar fi singura entitate de rezoluție din cadrul instituției de tip G-SII.
(5) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. b) trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la alin. (3) .
(6) Decizia prevăzută la alin. (5) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226²-226⁶ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție sau entității, persoană juridică română, filială semnificativă din Uniune a unei instituții de tip GSII din afara UE.