(1) Entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) , care fac obiectul cerinței prevăzute la art. 295⁵ alin. (1) , prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, raportări privind:
a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295²⁸ alin. (3) și valoarea datoriilor eligibile, precum și exprimarea valorilor respective în conformitate cu prevederile art. 295⁵ alin. (2) , după aplicarea oricăror deduceri, în conformitate cu prevederile art. 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;
b) valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne;
c) pentru elementele prevăzute la lit. a) și b) :
(i) componența, inclusiv profilul de scadență;
(ii) ordinea de prioritate în cadrul procedurii de insolvență; și
(iii) dacă sunt guvernate de legislația unui stat terț și, în caz afirmativ, a cărui stat terț, precum și dacă conțin clauzele contractuale prevăzute la art. 349 din prezenta lege, precum și la art. 52 alin. (1) lit. p) și q) și la art. 63 lit. n) și o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(2) Entitățile care, la data raportării, dețin fonduri proprii și datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) , de cel puțin 150% din cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , nu sunt obligate să raporteze informații cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b) .