(1) Atunci când planul de rezoluție prevede soluționarea printr-o strategie de rezoluție sau prin exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , potrivit scenariului relevant dintre scenariile prevăzute la art. 51 , cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) este egală cu valoarea necesară asigurării faptului că:
a) pierderile pe care le-ar putea suporta entitatea sunt acoperite în întregime («acoperirea pierderilor»);
b) entitatea de rezoluție, persoană juridică română, și filialele acesteia care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , dar care nu sunt entități de rezoluție sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau în temeiul Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, precum și al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE sau un act legislativ echivalent, pentru o perioadă adecvată, care nu depășește un an («recapitalizare»).
(2) Pentru entitățile destinate lichidării, persoane juridice române, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu determină cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) .
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua dacă este justificat să determine cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , pe bază individuală, pentru o entitate destinată lichidării, la un nivel care depășește valoarea necesară acoperirii pierderilor potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) .
(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare în evaluarea efectuată potrivit alin. (3) , în special, orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemei de garantare a depozitelor.
(5) În cazurile în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) , entitatea destinată lichidării are obligația de a îndeplini cerința respectivă utilizând una sau mai multe dintre următoarele:
a) fonduri proprii;
b) datorii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b) și d) din regulamentul respectiv;
c) datoriile prevăzute la art. 295⁸ .
(6) Prevederile art. 77 alin. (2) și cele ale art. 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se aplică entităților destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) .
(7) Pentru deținerile de instrumente de fonduri proprii și de instrumente de datorie eligibile, emise de instituții-filiale care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, nu efectuează deducerile prevăzute la art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7) , o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, dar este o filială a unei entități de rezoluție sau a unei entități dintr-o țară terță care ar fi o entitate de rezoluție dacă ar avea sediul în Uniunea Europeană, deduce deținerile sale de instrumente de fonduri proprii în filiale care sunt instituții și care aparțin aceluiași grup de rezoluție și care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută de art. 295⁵ alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, în cazul în care cuantumul agregat al respectivelor rețineri este egal cu sau depășește 7% din cuantumul total al fondurilor sale proprii și al datoriilor sale care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 295²⁸ , calculat anual la 31 decembrie ca medie pe ultimele 12 luni.